Mesaj Ioan Aurel-Pop: „Rectorul – primul între egali”

Ioan Aurel Pop, rector al UBB și președinte al Academiei Române | Foto: Dan Bodea

Text de Ioan-Aurel Pop, rector UBB, președinte al Academiei Române

Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj (UBB) este cea dintâi de pe teritoriul de astăzi al României care a moștenit tradiția genuină a vechilor universități vest-europene, creația luminoasă a Evului Mediu întunecat, tradiție revigorată apoi în perioada Renașterii.

Cu rădăcinile sale de la 1581, Alma Mater Napocensis – refondată ca instituție românească acum un secol – are toate atributele necesare spre a fi depozitarul educației de cea mai înaltă calitate. O astfel de universitate dispune de o strategie sănătoasă, moștenită din veac și pe care membrii ei din uniunea magiștrilor și discipolilor au misiunea de a o păstra, dezvolta și adapta vremurilor. În acest context, rectorul este doar primul între egali (primus inter pares), fără privilegii și drepturi speciale, ci împodobit cu multe obligații. Din prima clipă a primului mandat (început în 2012), am simțit pe umerii mei greutatea răspunderii copleșitoare în fața așteptărilor colegilor mei – profesori și studenți – de a servi bine idealul universitar. Acest ideal presupune ca Alma Mater să cultive nestrămutat virtuțile, valorile și încrederea.

Pentru mine, virtuțile înseamnă ca universitatea, pe fondul respectării normelor și regulilor de cercetare și educație, să promoveze acele însușiri dominante ale caracterului care îl fac pe om mai bun, mai aplecat spre bine și frumos. Prin virtute se aplică constant și deontologia profesională, se pun întrebări și se rezolvă dileme, se fac exerciții de luare a deciziilor corecte, pe fondul dezbaterilor reale, în cadrul proceselor de predare, de investigare, de selectare a studenților și profesorilor. Universitatea reprezintă elita intelectuală a unei comunități, a unei țări, a lumii. UBB, situată astăzi ca performanță între primele 2% universități din lume, cultivă cu asiduitate virtuțile generale, etern umane și pe cele specifice acestui spațiu numit România și acestor oameni numiți cetățeni români.

Valorile consacrate ale omenirii – proprietatea a ceea ce este bun, important, dezirabil – sunt fundamentale pentru strategiile de viitor și pentru practicile prezente. Studenții trebuie să învețe și să știe ce este fundamental, drept, adevărat și acceptabil pentru societate. Studenții de azi își vor asuma roluri și responsabilități în comunitate, iar asumarea se cuvine să se bazeze pe valorile umane supreme, verificate în buna funcționare a lumii. UBB excelează prin individualități și colective care sunt mereu scoase în evidență și care ne dau măsura valorii generale a instituției.

Încrederea vine după decenii și secole de muncă asiduă și de rezultate bune. Ea nu se poate cumpăra sau construi ad-hoc. Drumul încrederii începe prin respectul față de această instituție venerabilă. Oamenii au încredere în UBB, iar UBB trebuie să disemineze încredere în viață, în sensul ei, în instituții, în valori și virtuți, în patria care ne ține pe toți și care este parte a concertului universal.

Prin virtuți, valori și încredere, Universitatea funcționează ca instituție de educație a lumii, în lume, dar autonomă în cadrul lumii. Spiritul de libertate academică trebuie să ne ghideze pe toți în acțiunile noastre. Libertatea neconstrânsă a spiritului ne ajută să obținem performanță, adică să fim cum se cuvine. Între modalitățile de cultivare a virtuților și valorilor, dialogul devine fundamental, iar acceptarea celuilalt, de altă limbă și confesiune (religie), ajunge să fie o regulă de conduită. Acest dialog colegial înseamnă și polemici cordiale, înseamnă dreptul la opinia liberă, la acel schimb de idei, benefic pentru comunitate. Universitatea este un empireu al muncii oneste, neconstrânse de nimic, libere și liniștite, un spațiu în care se intră cu încredere, speranță, confort moral și spiritual.

Am urmărit în aceste două mandate a câte patru ani – mai mult nici nu se cuvine și nici nu este necesar – să fiu un bun slujitor al instituției, să aduc pace, bunăvoință, echilibru și performanță, adică să-i ajut pe colegi să intre cu bucurie în această casă a lor, să dorească să vină sub bolțile ei, să se lege de ea ca de o familie mare. Cred sincer că universitatea creează coeziune întru diferență, cu scopul cultivării virtuților, valorilor și încrederii în societatea noastră, în țara noastră, în viitorul nostru. Dacă am reușit măcar în parte – în cadrul admirabilei echipe pe care am avut-o – atunci pot spune cu emoție că „și eu am fost în Arcadia” (Et in Arcadia ego). Viitorul rector nu va avea decât să continue această strategie, care nu este a mea, ci este a minunatei comuniuni a egalilor, uniți întru gloria spiritului creator. O va face cu alte mijloace, mai adaptate și mai potrivite acestui debut de mileniu trei decât au fost ale mele, pentru că la UBB, rectorul nu trebuie să inventeze strategii, tactici, statute sau programe, ci să urmeze o cale magistrală, demult stabilită, verificată și care conduce spre succes, spre performanță, spre reușită.

Postaţi un comentariu