Tămăduitorii, concurenţii medicilor

Totul a început întâmplător şi din curiozitate. În urmă cu 200 de ani, medicul german Samuel Hahnemann (1755-1843) se întreba: De ce chinina vindecă malaria? „Pentru că este amară” era răspunsul „ştiinţific” al vremurilor respective. Sănătos fiind, Hahnemann îşi administrează câteva zile la rând doze de chinină şi observă că îi apar simptomele malariei: febră mare, frisoane.  Din tinctura de chinină ia o picătură pe care o diluează în 10 picături de apă şi constată că simptomele bolii îi dispar. Cu alte cuvinte, descoperă principiul homeopatiei: Ceea ce în doze mari provoacă o boală, în doze mici poate vindeca aceeaşi boală. Medicina populară românească ştie acest principiu, de aici şi proverbul des folosit în zilele noastre „cui pe cui se scoate”.

1810 este considerat anul naşterii homepatiei, când apare cartea Organonului artei medicale scrisă de Hahnemann, fost medic de familie, consilier şi bibliotecar al baronului von Bruckental, guvernator al Transilvaniei. În prezent, peste 3.000 de medici din România au absolvit cursuri de homeopatie şi practică remediile homeopatice.

Doctor Simona Niţu, medic clujean pediatru care practică de 20 de ani homeopatia, spune că simptomele de boală sunt create de dezechilibrele emoţionale care apar la un anumit nivel şi anumit moment. Aceste dezechilibre pot fi încadrate într-un tablou medical. „Putem să facem aceste dezechilibre nu neapărat pentru  că ne-am intoxicat cu ceva, noi purtăm în memoria fiinţei noastre informaţia din toată natura- de la regnul vegetal la cel animal- suntem într-o uniune extraordinară cu acest univers. Când se dezechilibrează o mică porţiune din această informaţie, apare boala fizică”, spune Niţu.

Cele trei principii care guvernează homeopatia sunt simple şi clare. Primul principiu este cel al similarităţii, adică „ceva asemănător vindecă ceva asemănător” Al doilea principiu este cel al dozei infinitezimale, adică substanţele administrate sunt în cantintăţi infime. Al treilea principiu este cel al individualizării, adică se tratează bolnavul şi nu boala.

„Omul se tratează ca un întreg, sunt luate în calcul toate simptomele şi semnele prezentate de pacient. Consider că toţi medicii ar fi bine să cunoască aceste principii, pentru că homeopatia este singura medicină care are teorii foarte clare legate de îmbolnăvirea noastră şi legile vindecării.”, zice Niţu.

Homeopatia este o combinaţie între ştiintă şi artă. „Consider că pentru a practica o astfel de medicină trebuie să ai la bază o bună formare medicală îmbinată cu dorinţa de a ajuta şi o mare capacitate de a înţelege pacientul”, mărturiseşte Niţu. Doctoriţa împărtăşeşte părerea altor terapeuţi practicanţi de medicină alternativă şi consideră că fiecare tip de medicină are limitele ei. Este mulţumită că în ultimul timp e o deschidere mare a medicinii alopate vis-a-vis de homeopatie. „Foarte mulţi doctori care îmbrăţişează homeopatia, au încercat acest mod de terapie alternativă după ce au avut cazuri pe care nu le-au putut rezolva medical; în cazul meu, mama mea.”

Am avut un caz, o colegă şi ea doctor, căreia i se pusese la 30 şi ceva de ani diagnostic de menopauză. A rămas însărcinată în câteva luni. Apoi, am avut un bebeluş de trei luni cu o mică tumoretă sub limbă care tot creştea şi  care, după o lună de tratament, a dispărut total – Simona Niţu, medic homeopat

Homeopatie vs. medicina clasică. Homeopatia tratează persoana care suferă şi nu boala fizică. De exmplu, pentru durerea de stomac, medicina tradiţională recomandă aceleaşi medicamente, homeopatia având 200 de remedii diferite, recomandate în funcţie de cauza şi modul în care se manifestă durerea respectivă. De aceea, pentru acelaşi tip de durere, doi pacienţi primesc remedii diferite. Homeopatia este terapia omului bolnav, alopatia este terapia organelor bolnave, omul este văzut fragmentat. Homeopatia observă (pacientul )şi descrie, alopatia analizează(simptomele) şi explică.

„Eu nu le spun pacienţilor să renunţe la medicamente, unii vin cu boli cronice, cu tratamente de ani de zile. E o inconştienţă să faci aşa ceva, pentru că omul acela e dependent de medicamente, organismul şi-a dezvoltat o legătură puternică cu acele medicamente. Dacă le-aş opri brusc ar face sevraj. Mă duc o vreme în paralel cu  ambele tratamente. Le cer pacienţilor întotdeauna analize de laborator, ecografii etc., atât la început de tratament cât şi pe parcurs, nu am certitudinea vindecării doar prin faptul că omul se simte mai bine”, spune doctor Simona Niţu.

Remediile homeopate. Se fabrică sub formă de granule sau picături şi sunt preparate din plante, săruri minerale(de la săruri de calciu până la metale preţioase), produşi animali, din orice substanţe existente în natură, folosind acelaşi principiu: diluarea în apă şi alcool şi dinamizarea(agitarea) preparatului. De exemplu seminţele pedicuţei sunt  unul din cele mai puternice tratamente în afecţiunile respiratorii şi digestive la copii. Produşii animali cei mai importanţi sunt cei obţinuţi din veninurile de şerpi şi paianjeni, şi sunt folosiţi în afecţiuni ale inimii şi ale vaselor de sânge. De asemenea, se obţin remedii din razele X, din zahăr, ciocolată, coca-cola, din medicamente care cauzează reacţii alergice (penicilină, cortizon ş.a.), din culturi de germeni care atacă frecvent organismul( Streptococcilum, Colibacillinum ş.a) şi din ţesuturi ale organismului omenesc (glanda tiroidă, pancreas ş.a.). Există peste 3.000 de remedii homeopate.

Remediile homeopate sunt numite la fel, în orice ţară, după denumirea latină a substanţei din care sunt preparate. Latina este limba comună a oamenilor de ştiinţă. Remediile au grade de diluare diferite, diluarea fiind succesivă. Astfel, din 1 ml substanţă şi 99 ml de apă distilată se prepară diluţia numită CH1. Apoi, 1 ml din diluţia CH1 şi 99 ml de apă distilată se prepară diluţia CH2 ş.a.m.d.

Consultarea unui medic specialist. Este foarte importantă, fiecare persoană este unică şi îşi trăieşte boala în felul său. „Fiecare lucru pe care îl spune pacientul este important pentru mine, fiecare amănunt, eu îl primesc exact cu cuvintele pe care mi le spune el, care, într-o medicină clasică, ar părea ciudate sau caraghioase. De exemplu, dacă spune că durerea de cap apare dimineaţa după ce răsare soarele şi simte durerea ca un cui înfipt în cap. Tot ce simte pacientul pe mine mă ghidează spre un anumit tratament. Pacientul este surprins că este ascultat şi i se ia în seamă acele lucruri care îl deranjează. Fiecare discuţie este o anapneză, o cercetare a stărilor pacientului. În homeopatie se ţine cont de un aspect pe care eu nu l-am învăţat în medicina clasică, de integritatea organismului, de partea lui de corp eteric, corp astral şi corp fizic, se ţine cont de faptul că din partea noastră emoţională pornesc foarte multe boli. Intelectul e ceea ce educăm noi, ceea ce încercăm noi să cunoaştem, dar emoţia e cea care dirijează totul.”

Simona Niţu spune că discuţia cu pacientul are loc de la egal la egal, homeopatul observă în egală măsură suferinţele mentale, emoţionale şi fizice, caută originea suferinţei şi apoi remediul potrivit. Susţine că de la stări emoţionale pornesc cele mai multe conflicte interioare, care pot să degenereze şi pot produce maladii în corpul fizic.

„Ca să tratezi un copil trebuie să tratezi o mamă ! Întodeauna îi dau şi mamei tratament, să-şi schimbe sentimentele şi modul de a gândi. Mamele trebuie să înveţe să iubească copiii, nu cariera. Tatăl trebuie să fie alături de mamă şi de copil, cuplul este perfect, întreg, când toată lumea este în armonie. Copilul nu va face puroi în gât, nu va tuşi, când e armonie. Armonia trebuie câştigată în casă, până atunci copilul va avea imunitatea scăzută.”, spune Simona Niţu

[stextbox id=”custom” caption=”Reguli:”]Granulele homeopate nu se ating cu mâna pentru că o parte din substanţa activă poate să rămână pe mână. Se foloseşte căpăcelul tubului şi se introduc, de preferat, sub limbă, (absorbţia fiind mai rapidă), pe nemâncate sau cu 10-15 minute înainte sau după masă, 20-30 minute înainte şi după consumul de cafea şi tutun. La copii nu există o regulă de administrare, se respectă doar frecvenţa recomandată de medic. Pot trata orice afecţiune, dependenţă, nu există contraindicaţii, efecte secundare, pot fi folosite indiferent de vârstă, în combinaţie cu orice medicamente clasice, de asemenea şi în timpul sarcinii. [/stextbox]