Gillian Greenwood, Doamna de Fier a Școlii Britanice

Gillian Greenwood este o britanică pursânge. În incinta Transylvania College ea a fotografiat pentru Transilvania Reporter cu drapelul Marii Britanii/ Foto: Dan Bodea

Gillian Greenwood, noua directoare a școlii private „Transylvania College” din Cluj-Napoca, și-a petrecut ultimii 30 de ani din viață cutreierând globul pentru a deschide școli pentru care Marea Britanie girează cu toată greutatea numele său – British Schools.

Anul trecut, și-a cumpărat o haină de iarnă și a venit la Cluj. Înainte de asta, Cuba, Japonia, Indonezia, Zambia, Spania, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Egipt sau Spania au fost câteva din jaloanele unei cariere impresionante.

În fiecare dintre aceste țări Miss Gillian s-a îngrijit de structurarea și deschiderea unor școli care funcționează la unele dintre cele mai înalte standarde și sunt frecventate, de obicei, de copiii din înalta societate.

Acum a ajuns la Cluj, ușor speriată de iernile climei temperate, cu care nu mai era obișnuită de trei decenii și cu o altă misiune – cea de a consolida o școală deja recunoscută ca British School.

Primul contact

Relația cu Clujul a început cu un telefon primit de la un inspector britanic care efectuase o inspecție la școala clujeană. Apoi au început discuții cu Simona Baciu, fondatoarea școlii, care, în prima fază, i-a propus un stagiu de două luni, ca și consultant. „Era prin iunie. Nu am mai fost niciodată în Europa de Est, așa că m-am gândit că două luni aici nu mi-ar strica. Apoi, la sfârșitul lui iulie, Simona m-a sunat foarte determinată că nu mai dorește să fiu consultant pe două luni, ci să conduc școala, pe termen nedeterminat. Asta era deja o diferență”, povestește Gillian Greenwood. Totuși, nu a stat mult pe gânduri, și-a făcut bagajele și din septembrie, este noua directoare a Transylvania College.

„Clujul are personalitate. Prima dată când am ieșit în oraș, am mers prin cafenelele din zona Pieței Unirii. Apoi, am luat de câteva ori masa la Baracca și la Via. Sunt fantastice”, este de părere profesoara britanică.

De loc dintr-o insulă sudică a arhipelagului britanic, Wight, Gillian Greenwood a regăsit împrejurul Clujului dealuri care îi amintesc de copilărie. „Dacă sunt stresată, e suficient să mă uit la dealurile care înconjoară orașul și mă calmez. S-ar putea să fie o legătură cu amintirile mele din copilăria petrecută pe plaje și pe dealuri”, spune britanica, cu un zâmbet fin.

A ajuns în educație părăsind o carieră promițătoare în domeniul bancar, pentru a-i satisface o dorință arzătoare a tatălui său, aflat pe patul de moarte: cea de a urma o facultate. „Așa am ajuns să dau la universitate, urmând o dublă specializare de Matematică Pură și Psihologie. În ultimul an am avut o dispută foarte intensă cu colegii mei, cărora le-am spus că sistemul de învățământ nu face decât să uniformizeze. Am fost foarte emoțională în acea discuție, am pus multă pasiune și cineva mi-a zis: «de ce nu vrei tu să schimbi toate acestea?». Atunci s-a produs declicul”, spune directoarea școlii.

A predat în Londra, apoi, la 25 de ani, a ajuns profesor principal în orașul Northampton, unde a participat la inaugurarea de școli moderne, atât ca arhitectură cât și ca concept educațional. Contractele în străinătate au venit ca o urmare firească, cu începere din 1983.

Apariția inopinată a directoarei într-o clasă de elevi de șase-șapte ani a fost primită cu entuziasm de micuți. „Suntem la ora de «science» (științe – n.r)”, a spus unul dintre copii/ Foto: Dan Bodea

Umor englezesc

O lady în deplinul sens al cuvântului, Gillian Greenwood poartă la rever cunoscuta rezervă britanică, ce nu o împiedică să își condimenteze poveștile cu ironii și autoironii, la fel de britanice. Are ochii de un albastru intens, ca ai celebrei Doamne de Fier, Margaret Thatcher, cu care de altfel a mai fost comparată. „Acum 25 de ani am deschis Școala Britanică de la Tokyo. Japonezii, care trebuie să încadreze toți oamenii sub anumite etichetări, ca să știe cum să îi ia, nu reușeau pe mine să mă încadreze în niciuna. În cele din urmă, un colaborator apropiat mi-a spus «Sunteți Doamna de Fier de la Școala Britanică»”, povestește râzând Miss Gillian.

Deschiderea Școlii Britanice de la Tokyo a prilejuit și întâlnirea cu Doamna de Fier „originală”, care a participat la inaugurare, dar și o glumă făcută în stil englezesc de Gillian. „La balul mascat organizat de ambasada Marii Britanii cu ocazia deschiderii școlii, mi-am pus la gât, ca un colier, un mic fier de călcat, deci, chiar eram Doamna de Fier”, continuă directoarea Transylvania College, amuzată (n.r.: în engleză, fier de călcat se spune „iron”, cuvânt identic cu cel pentru fier)

Cariera Doamnei de Fier Gillian, desfășurată pe patru continente, nu a avut însă doar momente plăcute: „În Zambia am fost avertizată să nu opresc nici dacă semaforul este pe roșu, pentru că s-ar putea să mă pomenesc cu un Kalașnikov la tâmplă. A fost o perioadă foarte tristă. Într-un an și jumătate am pierdut profesori și alți colaboratori apropiați”.
Cât despre Transilvania, Gillian Greenwood spune că este o revelație: „Da. Chiar a fost o revelație. Toți oamenii sunt atât de prietenoși. A fost fermecător în Valea Drăganului, unde am făcut prima dată cunoștință cu Carpații. Mi-a plăcut mult și ne-am distrat cu elevii făcând bărcuțe de hârtie, cărora le-am dat drumul pe apă, pentru a vedea viteza de curgere”.

Privind retrospectiv la o carieră de peste 30 de ani în domeniul educației, Gillian Greenwood spune că cea mai mare realizare a sa nu este nici inaugurarea Școlii Britanice din Tokyo, nici cea a Qatar Academy for Juniors, în Doha, ci relațiile pe care le-a legat cu oameni cu care, și după ce au trecut decenii de când s-au cunoscut, ține legătura.
Iarna clujeană a fost bândă până acum, iar acest lucru nu are darul să o liniștească pe Miss Gillian, englezoaica iubitoare de soare, care a trebuit să își cumpere, prima dată după 30 de ani, o haină de iarnă. „Oamenii tot spun că încă nu a fost iarnă. Aștept să văd cum va fi când va veni”, încheie surâzând Doamna de Fier.

[stextbox id=”custom” caption=”46″]Deși vorbește fluent spaniola și franceza, Gillian Greenwood nu a învățat până acum decât cinci sau șase cuvinte în română. „46” a fost primul cuvânt învățat, din motive obiective: „E numărul de casă de pe stradă, unde locuiesc. A trebuit să îl învăț cu repezeciune, ca să nu mă pierd. Până acum a fost o perioadă extrem de ocupată și nu am apucat să învăț română, dar reușesc să descifrez unele cuvinte când o citesc. E unul din planurile mele pentru perioada viitoare, să mă apuc de învățat românește” [/stextbox]