Vrajba dintre cele două Românii!

Viorel Cacoveanu, scriitor
transilvaniareporter.us18.list-manage.com

Noi, românii, trăim dezbinaţi, unii resemnaţi, alţii revoltaţi, plini de ură, gata să ne distrugem între noi şi asta în cele două Românii! Căci acum sunt două! N-aş fi bănuit niciodată că, după revoluţie, în libertate şi democraţie, chiar false, vom ajunge aici, că noi toţi vom trăi o mare dramă. Care sunt cele două Românii?

Prima, ostilă şi rea, pusă pe ceartă şi război fraticid, ce nesocoteşte tot ce e în jurul ei, este cea a lui Traian Băsescu şi a celor ce-l urmează. Băsescu este „artizanul” perfect, machiavelic, al nenorocirii noastre. El ne-a dezbinat, ne-a învrăjbit, ne-a alungat liniştea, pacea şi civilizaţia. Ba şi prezentul şi viitorul neamului. Această mică Românie, dar puternică încă!, se compune din Administraţia prezindenţială, din CSAT, din DNA şi procurorii afiliaţi, din părţi ale serviciilor secrete, din CSM, din Curtea Constituţională, din rude şi fii şi fini, din câţiva membri de partid care rătăcesc şi nu mai găsesc calea. În fruntea ei Traian Băsescu, care i-a pus bazele, a ridicat-o la luptă împotriva „duşmanilor şi neduşmanilor săi”, pe care-i vrea loviţi, întemniţaţi sau neutralizaţi, cum zic cei de la CIA, elegant, când e vorba de unii ce trebnuie să treacă în nefiinţă. Traian Băsescu îşi urmează cu umilinţă jenantă stăpânii. Dacă ei ne cer să trimitem trupe aiurea, pe meridianele lumii, el o face: dacă ne cer să cumpărăm avioanele lor, vechi de când lumea, el le cumpără: dacă ne cer gazele de şist, el le dă: dacă ne cer unii bogăţia încă inestimabilă a Roşiei Montane, el o dă. Să nu rămână nimic urmaşilor! Decât datoria şi robia externă. El este copilul de trupă al SUA, care îşi pun, la noi în casă, fanarioţii lor. Credeam că asemenea vremuri au apus… Când face gafe, când greşeşte sau este la strâmtoare, ambasadorii americani la Bucureşti îl spală, îl ajută, fac zid în jurul lui, fac totul ca el să rămână la putere. Principiul american e simplu şi de fier: vor aici nu oamenii lor, ci Omul lor! Înalta Poartă de la Washington ştie ce vrea. Culmea ipocriziei, şefului statului, cum îi place să-şi spună, s-a văzut în toată splendoarea ei funestă, după referendum şi după ultimele alegeri. Şeful statului ne-a spus, de sus, la televizor şi în ziare şi i-a „dat” o palmă premierului, afirmând cu impertinenţă fără egal că el şi noi am uitat că sunt români mulţi în lume. Nu avea voie să facă asta, deoarece la ultimele alegeri prezidenţiale, ce le-a pierdut în ţară, au venit noaptea, ca furii, voturile de la Paris, mincinos colac de salvare, la fel cum vin la studenţi, în răstimpuri, pachetele cu bunătăţi de la părinţi. A venit şi „bucătarul” care a preparat bunătăţile ca răsplată! Dar a primit repede un picior în dos, căci naivul nu ştia la ce stăpân s-a băgat cu simbrie. Băsescu nu are nici mamă, nici tată, nici ţară, nici popor. Ca un exemplu zdrobitor, vom aminti doar că a întors spatele PDL-ului, partidul cu care a venit la putere şi a supus ţara ani buni! Şi asta pentru că, la alegerile interne, n-a ieşit în fruntea PDL febleţea lui blondă. Fără comentarii!

Cealaltă Românie suntem noi, toţi cei ce am votat la referendum – peste șapte milioane! – împotriva rămânerii lui la Cotroceni, cei ce nu l-au onorat nici măcar mergând la vot, medici şi ziarişti, profesori şi militari, şomeri şi muncitori disponibilizaţi. Oricum România Mare e mai echilibrată, mai cinstită, care ştie cât de cât ce vrea. E o Românie care nu vrea un dictator, răzbunări, ură, murdării de culise, război fraticid. Mă grăbesc să adaug că are şi ea greşelile ei, păcatele ei, corupţii ei, patimile ei. Dar e net superioară celei mici, ascunsă în carapacea instituţiilor de tot felul mai sus menţionate şi incomparabil mai puţin compromisă. Cu toate acestea, e pusă la colţ, înjurată, judecată şi condamnată şi la propriu şi la figurat. În ultima vreme, s-a atacat presa (care nu convine şi nu înalţă osanale) s-au anchetat amărâţii care au votat de mai multe ori (dovediţi după „lupte seculare!”); se urmăresc prin telefoane tot ce discută cei mari din opoziţie, care trebuie, democratic, distrusă. Tot ce face sau încearcă să facă România Mare e josnicie, murdărie şi jaf. România mică e la putere, ea complotează cu forurile amintite, face totul s-o distrugă pe cealaltă. Nu înţelege că nici ea nu poate exista singură, de dragul puterii şi al avantajelor de tot felul.

Nu e nimic nou sub soare. Amintesc că în aprilie 1976, mareşalul Bokassa, pe atunci preşedinte al Republicii Africa Centrală, purcede la o acţiune foarte importantă. Din cele 23 de portofolii, şeful statului (vă place exprimarea?!) care era deja şeful guvernului, ministrul Justiţie, Apărării, foştilor combatanţi şi securităţii sociale (adică SAR, Serviciul African de Informaţii) îşi adaugă încă patru portofolii: Comerţul, Industria, Telecomunicaţiile şi Contrainformaţiile! (Roger-Gerard Schwartzenberg în cartea sa „Statul spectacol”, pag. 306-307). Vom ajunge şi noi acolo? Eu cred că deja suntem pe aproape…

Iată de ce mă tem pentru cele două Românii. Să nu ajungă la un conflict civil, să mă exprim frumos. E prea multă vrajbă, repet, cultivată, între ele. Cum şi când ne vom deştepta?

Postaţi un comentariu