Lumină

Text de Septimiu Moga

Compilarea produsului intern brut este o operațiune extrem de laborioasă și complicată. Pentru estimarea acestui indicator se depune un efort imens de către statisticieni și contabili, care transmit date la diferite intervale de timp și cu un grad mai mare sau mai mic de complexitate instituțiilor desemnate prin lege pentru culegerea, producția și diseminarea unor asemenea date. Criticile din jurul acestui indicator sunt multe, dar nimeni nu-i poate contesta importanța.

Cunoscându-i rolul în proiectarea politicilor statale și internaționale, în determinarea raporturilor de putere dintre state, factorii de decizie sunt adesea reticenți la orice fel de propunere de îmbunătățire. De asemenea, statisticienii folosesc asemeni sistemelor duble sau chiar triple de siguranță din domeniul construcției de aeronave, trei metode de calcul: metoda producției, metoda cheltuielilor și metoda veniturilor. Toate acestea se calculează prin diverse estimări și se realizează în paralel, rezultatul final fiind rodul unor îndelungi reconcilieri.

Estimările statistice, ca orice fel de estimare, au limitele lor de acuratețe. Cu toate acestea, dincolo de critici, produsul intern brut este un indicator extrem de cuprinzător și este folosit în aproape toate modelările economice, în politicile naționale sau ale fiecărei companii. Una din marile sale probleme, care provine tocmai din complexitatea sa, este perioada în care acesta se poate calcula. Estimările provizorii sunt adesea confirmate sau infirmate și mai mult, corelațiile cu alți indicatori sunt mai puternice sau mai slabe în funcție de calitatea predicțiilor. Viteza în care se derulează viața noastră de azi vine adesea în contradicție cu conservatorismul din modul de compilare a acestui indicator. Ultimele crize s-au propagat cu o viteză nemaivăzută, înainte de avea date certe despre fluctuația și compoziția produsului intern brut, iar din acest punct de vedere, viitorul va aduce cu sine provocări și mai mari statisticienilor și analiștilor deopotrivă.

Tocmai din aceste motive, economiștii, statisticienii și matematicienii încearcă să efectueze predicții mai rapide. Modele matematice complexe, prognoze și diagnoze, o întreagă știință încearcă să ne ofere informații cât mai clare, cât mai rapide, cât mai credibile. Și totuși, lumea se mai și înșală. În țările dezvoltate, modelele de estimare provizorie sunt bazate pe tipare bine definite și testate în timp, cu o anumită consecvență și tradiție și cu toate acestea, lebede negre, evenimente improbabile, provoacă șocuri care bulversează predicțiile și ne complică existența fiecăruia dintre noi. În cazul țărilor mai sărace, o estimare a producției acelor națiuni este greu de stabilit. Acele state nu dispun de date certe sau pentru zone întregi nu sunt disponibile informații. Multe jurisdicții sunt aflate sub controlul unor grupări politice sau chiar triburi ostile, care nu comunică informații sau comunică după bunul plac, în funcție de interese pasagere.

Fluxurile comerciale sunt adesea necunoscute sau aflate pe teritorii periculoase. Economiile negre, piratarea masivă a produselor occidentale, lipsa de transparență a unor conducători sau chiar lipsa unor specialiști adevărați fac imposibile statistici simple. Mai mult chiar, în unele țări nu este cunoscută nici măcar populația care locuiește în anumite frontiere. Contingente masive de populații cu o variabilitate mare în timp sunt afectate de migrații, sunt refugiați din calea conflictelor sau sărăciei endemice.

Astfel, unii statisticieni au dorit să estimeze variația PIB și valoarea sa în funcție de intensitatea luminii observată din spațiu. De dincolo de limita atmosferei terestre, frontierele nu mai sunt vizibile și cu atât mai mult pe întuneric. Computere dotate cu programe sofisticate atașează imaginilor venite din spațiu algoritmi care fixează pe monitoare granițele politice și astfel se pot efectua calcule complexe legate de intensitatea luminii.

Lumina a fost probabil prima dintre creațiile divinității în paradigma creaționistă, iar azi calea noastră spre progres poate să ne fie călăuzită de lumină, lumina artificială zămislită de om? Din punct de vedere statistic, variația indicatorilor PIB și intensitatea luminii se corelează. Mai mult, zone întregi de pe pământ unde lumina științei și a învățăturii nu a ajuns, din spațiu, se observă totuși un licăr de lumină care ne dă de veste că și acolo se zămislește ceva. Acolo oamenii produc, cheltuie, fac comerț și venituri care le asigură existența. Nu știm care este proporția celor excluși fără voie de statistici, dar imaginile de dincolo de nori ne arată perimetre întunecate și pete de lumină intense în conturul algoritmizat al unor frontiere. Suntem orbiți de luminile puternice care transpar din statisticile pământene și care ascund în întuneric proporții semnificative de populații. Căutăm cheia progresului în zonele luminate, uitând noaptea așternută peste orașe uitate, așezări fantomatice, care doar mai pâlpâie ca o candelă în vânt.

În acele zone obscure, la fel ca în grotele subpământene, se nasc ecosisteme aparte. Ființele se adaptează cu întunericul iar odată, ca în vechile mitologii vor porni ofensiva împotriva luminii.

Grăuntele acela luminos de abia observat ce străpunge atmosfera spre abisul cosmic arată nu doar că omul are nevoie de lumină și dorește să o transmită spre cer, iar acest lucru nu poate fi ascuns de tirani sau de manipulatori de date. Dacă lumina o transformăm în cifre, zone complet întunecate ar fi devoalate ca emițătoare ale unor lumini mai palide, în timp ce zonele intense de lumină radiază peste acestea acoperindu-le, înșelându-ne aparent vigilența.

Se spune că lumina este calea spre adevărul filozofilor, dar prin statistici noi nu căutăm piatra filozofală, noi căutăm calea spre mai binele nostru, iar economiștii l-au tradus în creștere economică. Atât de obsesiv a ajuns acest termen, încât scăderile produsului intern brut le numim creșteri negative. Un oximoron ciudat, dar care ne arată obsesia de progres, de mult și mai mult, de maximizare a potențialului uman.

Există metropole și chiar orașe unde, de atâta lumină artificială, lumina stelelor nu mai răzbate spre ochii noștri. Intensitatea luminii crește de la un an la altul radiind spre alte colțuri pământene. Stelele ce ne-au fost ghid în deslușirea ciclurilor naturale și repere în drumurile noastre în întuneric dispar privirii noastre. Tentația drumului spre stele, spre misterul cunoașterii absolute, se erodează. Rămânem să explorăm doar zonele cu lumină intensă pentru ochii celor ce cu greu se mai pot desprinde de pământ, fie și cu gândul.

Cândva în apropierea Clujului era frontiera, limesul unui imperiu măreț, care la lumina făcliilor și opaițelor a creat industrii, agricultură, minerit, arte, filozofie, comerț, cunoaștere, un progres nemaivăzut până atunci. Dincolo de frontiere era întuneric, erau așa numiții barbari, mânați în mare parte de instincte, lăcomie sau superstiții primare. Ei au pășit la început din curiozitate spre strălucirea luminii și a aurului din monede, iar apoi din acele unghere ale lumii necunoscute s-au ivit armate întregi, iar întunericul s-a pogorât peste un continent care mai trăia doar din sclipirea unui vis pierdut. Napoca a căzut printre primele în brațele întunericului, luminile s-au aprins doar după secole de necunoaștere, la început firav, apoi mai tare și mai tare.

Luminile acelea slabe ce abia răzbat spre spațiu nu le vedem, nu le cuprindem în statistici, deci nici în înțelegere, dar acolo se naște ceva, care, din instinct, din superstiție sau lăcomie ne va devora lumina ce nu s-a obosit să-l hrănească. Statistica nu reprezintă doar cifre goale, sunt rezultate ale muncii, ale arderii noastre pe pământ, sunt rezultatele unor destine pe care trebuie să le privim, să le cunoaștem și să le înțelegem. Cifrele acelea aruncă o lumină spre un tablou uman, o fotografie a unui moment din timp, iar prin cunoaștere ele se pot transforma în lumină, o lumină ce se răspândește și se perpetuează.