Găgăuzia. Ce să vizitezi în cea mai neturistică regiune din Europa

Găgăuzia, o regiune autonomă de dimensiuni liliputane din Republica Moldova este o enigmă chiar și pentru călătorii care se laudă cu zeci de țări în „palmares”. Spațiu rusofon și rusofil într-o țară care de doar câțiva ani și-a descoperit vocația europeană, Găgăuzia are o mare problemă de notorietate, lucru recunoscut și de oficialii regiunii.

„Lumea nu ne cunoaște. Când am preluat postul am căutat pe Google și pe Yandex (cel mai mare motor de căutare rusesc – n.r.) termenul «Găgăuzia» și apoi numele meu. Rezultatele nu au fost mult diferite”, spune Vitali Chiurcciu, coordonatorul Departamentului de Dezvoltare Economică al guvernului regional din Găgăuzia.

Lipsa de notorietate a Găgăuziei se suprapune peste statutul ingrat al Moldovei, de cea mai puțin vizitată țară din Europa. Potrivit datelor centralizate de Organizația Mondială a Turismului și publicate recent de Daily Mail, Republica Moldova a fost vizitată anul trecut de doar 96.000 de persoane.

Așadar, vorbim despre cea mai necunoscută regiune a celei mai nevizitate țări din Europa. Și totuși, ce ar fi de văzut în Găgăuzia?

Principala atracție ar putea fi atmosfera sovietică pe care o emană toată regiunea, cu excepția capitalei, Comrat. Omniprezenta limba rusă, alăturată clădirilor publice ridicate în anii sovietici, suprapusă peste o infrastructură de coșmar și asezonată cu monumente proletcultiste, păstrează aproape intactă atmosfera fostului URSS. Adăugați inscripțiile oficiale în limba găgăuză – soră cu turca – și obțineți un cocktail frapant de exotism oriental așternut peste o realitate sovietică. Toate, la o distanță de o oră și jumătate, cu mașina, de Galați.

Ceadâr-Lunga, URSS e aici

Orășelul Ceadâr-Lunga, al doilea centru urban al Găgăuziei, este locul de naștere al eruditului Mihail Ciachir, un fruntaș al minorității găgăuze din perioada interbelică, când regiunea făcea parte din România Mare. Localitatea abundă de monumente. Se găsește un monument al soldaților găgăuzi căzuți în Afganistan, dar și unul în cinstea lui Mihail Ciachir. Tot aici funcționează un teatru în limba găgăuză, iar în fața primăriei a fost dezvelit un monument, în semn de mulțumire „poporului transnistrean” pentru ajutorul și susținerea acordate orașului în 1990. Holul primăriei poate fi vizitat de oricine, pentru un „memento” al modului în care arătau spațiile administrative în vremurile ante 1989.

La restaurantul Kozerog („Capricorn” în limba rusă), unul dintre cele mai selecte din localitate un meniu al zilei – borș de sfeclă, la felul I, și cârnați cu piure de cartofi, la felul II – este la jumătate față de prețurile din România. Amatorii de suveniruri pot opri la unul dintre magazinele care vând excelentele vinuri locale.

Vântul Bugeacului, fierbinte vara și geros iarna, mătură praful de pe străzile desfundate ale localității. Parcul orașului este murdar și neîngrijit, cu excepția unui mic spațiu de joacă, refăcut cu susținerea orașului înfrățit, Izmit, din Turcia.

Comrat, mica metropolă

Cu totul altfel stau lucrurile în Comrat, capitala Găgăuziei. Aici, deși se păstrează o statuie a lui Lenin, chiar pe esplanada din fața guvernului regional, capitalismul a învins. Orașul are un aer cosmopolit, cu parcuri și grădini de vară care nu sunt cu nimic mai prejos decât cele din marile orașe ale României.

Deși are doar 25.000 de locuitori, Comratul posedă toate atributele unei mari aglomerații urbane: guvern și parlament, curte de justiție, universitate, teatru, muzee, galerie de artă, centru cultural local și străin, supermarketuri, catedrală, locuri de joacă moderne, monumente, parcuri și nu mai puțin de 11 filiale bancare.

Muzeul de istorie și etnografie din Comrat este probabil cel mai important din Găgăuzia. Dacă nu știți rusă sau găgăuză va fi greu să îl vizitați, pentru că română este vorbită pe sponci de angajații muzeului iar despre limbi de circulație internaționale nu se pune problema.

Fondat în 1969, muzeul păstrează un aer vetust. La intrare, un tablou de dimensiuni impresionante al lui Ștefan cel Mare dă cezarului ce e al cezarului. În rest, mai nimic nu aduce aminte de Moldova. Se trece repede peste perioada de colonizare a găgăuzilor în Basarabia din epoca țaristă și apoi se ajunge la perioada interbelică, în care actuala Găgăuzie a făcut parte din România Mare. Aceasta este reprezentată doar prin prisma personalității lui Mihail Chiachir, preot care a realizat un dicționar român-găgăuz, a scris o istorie a găgăuzilor și s-a opus românizării forțate a zonei. Perioada sovietică este mult mai bine reprezentată, începând cu primul militar al Armatei Roșii care a pătruns în Comrat și până la dizolvarea URSS și începutul mișcării de emancipare a găgăuzilor, finalizată cu înființarea Unității Teritoriale Autonome Găgăuze, în 1994.

Suveniruri se pot cumpăra de la mai multe tonete care se găsesc în apropierea elegantului parc din oraș.

Alte atracții

Pentru un plus de autenticitate, se poate vizita alt muzeu important al Găgăuziei, în satul Beșalma. Aici, printre câmpuri cultivate ca la carte cu floarea soarelui sau viță-de-vie, casele sărăcăcioase vorbesc despre cât de greu este să construiești prosperitatea pe baza unei economii preponderent agricole. „Muzeul Național Găgăuz de Istorie și Etnografie «D. Kara-Cioban»” este cel mai bine pus la punct din regiune. Chiar dacă necesită o modernizare urgentă, muzeul merită cu prisosință o vizită, pentru a înțelege mai bine istoria și cultura poporului găgăuz. Dacă tot ați ajuns la Beșalma, mergeți până în capul satului unde, lângă o crâșmă pitorească se găsește ultima moară de vânt din Găgăuzia. Din dreptul ei se deschide o priveliște spectaculoasă spre toată zona înconjurătoare.

Muzee care reunesc secții de istorie și etnografie, se mai găsesc și în Avdarma, Chirsova, Ceadâr-Lunga, Beșghioz, Gaidar, Copceac, Vulcănești, Etulia și Cișmichioi. În Comrat funcționează o galerie de artă, iar în orașul Vulcănești se găsește un monument al lui Karl Marx.

Alte atracții sunt monumentele proletcultiste care marchează intrările în localități, toate ridicate la dimensiuni impresionante. Dar, cu siguranță, cel mai fotografiat loc din Găgăuzia este chiar indicatorul de mari dimensiuni instalat pe șoseaua dintre Chișinău și Comrat, care semnalizează intrarea în regiunea autonomă.

Pentru turiști fără prejudecăți

Am petrecut trei zile pline în Găgăuzia dar nu am întâlnit niciun turist decât chiar la plecare. Doi tineri ucraineni, Ivan Onysko (25 de ani) și Angelika Pidhomna (21 de ani), traversau Găgăuzia de la nord la sud cu autostopul, în drum spre orașul ucrainean Bilhorod, unde voiau să viziteze comunitatea de lipoveni. „Nu suntem turiști ca majoritatea celorlalți, călătorim ca să vedem alte culturi, alte populații”, a explicat într-un engleză fără cusur Ivan. În Comrat i-a impresionat un ansamblu de dansuri populare tradițional, pe care l-au urmărit la o repetiție. „Este un oraș plăcut, cu oameni prietenoși. Nu se poate compara cu Tiraspolul, acela este un adevărat oraș sovietic”, spune Ivan, un călător de profesie, care a străbătut pe bicicletă Kenya.

Cazare

Uitați de booking.com dacă vreți să vă cazați în Găgăuzia. Cel mai bun hotel din Comrat, Altyn Palace, nu este înscris pe arhicunoescutul portal de rezervări. În Comrat mai există două hoteluri, iar în Ceadâr-Lunga și Vulcănești, câte unul, dar nici acestea nu figurează pe site-urile internaționale de rezervări. Pentru a face o rezervare din timp la unul dintre acestea, puteți apela la agenția www.marisha.net.

Alternativ, se poate opta pentru rezervare prin booking.com la hoteluri din Cahul (la o oră distanță de Comrat) sau din Chișinău (o oră și jumătate).

Găgăuzia, pe scurt

Găgăuzia se întinde pe 1.848 de kilometri pătrați și cuprinde trei orașe – Comrat, Ceadâr-Lunga și Vulcănești – și 23 de comune, cu un total de 155.000 de locuitori.

Cea mai larg acceptată ipoteză despre originea găgăuzilor afirmă că aceștia sunt o seminție de turci selgiucizi, stabiliți în perioada medievală în nordul Bulgariei, unde s-au contopit cu alte popoare turcice și au adoptat ritul creștin ortodox. Găgăuzii au fost colonizați după 1812 în Basarabia, anexată de Rusia.

În 1991, pe fondul disoluției URSS, la Comrat a fost proclamată o republică independentă, nerecunoscută. În 1994 a luat ființă Unitatea Teritorială Autonomă (UTA) Găgăuzia, parte a Republicii Moldova. În găgăuzia sunt trei limbi oficiale: rusa (folosită în vorbirea curentă), găgăuza (înrudită îndeaproape cu turca, vorbită la sate) și româna. Ultima nu este vorbită fluent decât de o minoritate a populației.