O speranță nouă pentru Castelul Bánffy din Borșa. Cum arată astăzi monumentul transformat în ultimele decenii în sanatoriu

Foto dronă: Cristina Beligăr

Castelul Bánffy din Borșa și-a deschis duminică porțile pentru vizitatori. Chiar dacă indicatorul de la șosea arată direcția Spital, nu Castel, iar plăcuța de la intrarea în curtea castelului indică încă existența „Spitalului de boli psihice cronice”, care a funcționat aici din anul 1957, monumentul nu mai găzduiește astăzi pavilioanele spitalului. Spitalul mai desfășoară în corpurile din curtea castelului doar activitate administrativă, respectiv punctul de registratură și două saloane epidemiologice. Noul spital se află în imediata vecinătate, instituția intrând în patrimoniul Consiliului Județean Cluj în anul 2003 și găzduiește în prezent 195 de pacienți.

După cel de-al doilea Război Mondial, castelul din Borșa a fost naționalizat de la văduva baronului Ferenc Bánffy. După 1948, clădirea a funcționat pentru scurt timp ca școală agrară, apoi ca dispensar. Ultima funcționalitate a fost cea de spital.

Foto: Dan Bodea

În urma unei donații din partea moștenitorilor, Castelul a intrat în proprietatea Bisericii Reformate cu Două Turnuri din Cluj-Napoca. Parohia nu știe deocamdată în ce mod va putea folosi castelul. Locuitorii comunei Borșa au fost însă asigurați că acest castel va rămâne în picioare și va fi într-o stare mult mai bună după o viitoare renovare.

Evenimentul Ziua Porților Deschise a fost organizat de Fundația Transilvania Trust, care lucrează de 25 de ani în domeniul restaurării și revitalizării patrimoniului construit din Transilvania, în parteneriat cu Biserica Reformată cu Două Turnuri.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Clădirea, care până nu demult a funcționat ca sanatoriu nefiind posibilă vizitarea, s-a deschis în această zi publicului, iar monumentul istoric fost prezentat zecilor de oameni prezenți cu ocazia vizitelor ghidate. Totodată, în curtea castelului a avut loc vernisajul expoziției itinerante Castele și cetăți de pe Valea Someșului.

Expoziția prezintă unsprezece monumente din județul Cluj, unele mai populare, altele mai puțin cunoscute. Câteva dintre acestea servesc drept exemple pozitive, dar există și multe clădiri, ale căror istorii tragice se desfășoară în fața ochilor noștri.

Sunt prezentate: Castelul Rákóczi-Bánffy din Gilău, Castelul Teleki din Jucu de Sus, Castelul Bánffy din Răscruci, Castelul Bánffy din Borșa, Castelul Bánffy din Bonțida, Ansamblul Castelului Teleki din Luna de Sus, Cetatea Dăbâca, Conacul Rhédey din Dăbâca, Castelul Kornis din Mănăstirea, Castelul „Nou” al Familiei Kornis din Mănăstirea, Castelul Haller din Coplean.

Expoziția itinerantă prezintă fotografii și istorii despre fiecare monument, de la începuturi până în zilele noastre când, părăsite de familiile care își aveau în ele reședința au început să se degradeze. Unele dintre ele sunt restaurate sau în curs de restaurare, cum este Castelul Bánffy din Bonțida sau cel din Răscruci. Cele mai multe însă sunt în stare avansată de ruină. Scopul expoziției este atât de a arăta exemple de bună practică ale acelor proprietari care sunt preocupați de soarta monumentelor istorice, dar și de a trage un semnal de alarmă cu privire la soarta monumentelor uitate.

De mâine, expoziția poate fi vizitată în Cluj, în curtea Muzeului Etnografic al Transilvaniei și ulterior pe Bulevardul Eroilor.

Galerie foto: Dan Bodea

<

►

>

Foto: Dan Bodea

Istoricul de artă Eke Zsuzsanna a prezentat vizitatorilor istoria castelului cu informații despre edificiu și despre proprietarii lui. Clădirea a fost construită în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în stil eclectic, de ramura de baroni a familiei Bánffy, fiind aceeași ramură a familiei care a construit și castelele din Bonțida și din Răscruci. Monumentul încorporează elemente neoclasiciste, precum și elemente neorenascentiste și neobaroce. Parcul din jur a fost construit, treptat, tot în acea perioadă.

Foto: Cristina Beligăr

Foto: Cristina Beligăr

Foto: Cristina Beligăr

„Familia Bánffy a intrat în posesia domeniului din Borșa în 1367, prin donația regelui Ludovic I și rămâne proprietară, cel puțin parțial, până la naționalizare.

Putem să presupune, că posibilul întemeietor al castelului ar putea fi baronul Daniel Bánffy al cărui monument funerar se află în pădurea din fața castelului. Cel mai probabil, este vorba nu de ridicarea unei clădiri de la fundație, ci de modificarea unui conac anterior. Un alt indiciu care ne indică faptul că această clădirea nu a fost nouă în acel secol, este dat de turn și de tunelul interior care face trecerea spre acest turn. Accesul dintre clădire și turn a fost rezolvată astfel, ceea ce arată că această clădire nu avea etajul al doilea, fiind doar un conac cu un singur etaj. După moartea baronului Daniel, comite de Dăbâca și consilier intern, castelul este moștenit de unul dintre urmașii săi.

Baronul a fost căsătorit cu Anna Gyárfás, și au avut trei fii: Dezső (prim ministru al Ungariei între 1895–1899), József Jenő și Ernő. Fiul cel mic al baronului, Ernő, s-a căsătorit cu contesa Cecília Eszterházy în 1876 și a avut o fiică: Anna Bánffy, care s-a măritat cu contele Ferenc Teleki. După moartea tatălui său în 1888, Ernő Bánffy a intrat în posesia castelului, conform unui act de diviziune din 1895. El era interesat de cultură, religie și agricultură, stabilind chiar o fermă-model la Borșa. Pe vremea lui au fost făcute anumite modificări în interiorul castelului, de exemplu multe elemente de fier forjat în casa scării și mobilier.

După moartea lui Ernő Bánffy, baronul și publicistul Ferenc Bánffy a cumpărat moșia și castelul din Borșa de la succesorii decedatului, în 1916. Ferenc Bánffy s-a căsătorit cu Ida Petrichevich-Horváth în 1899, iar după moartea primei soții s-a recăsătorit în 1919 cu Hortense Petrichevich-Horváth, ocazie cu care s-a mutat la Borșa. Atât înainte cât și după moartea baronului, in 1938, s-au efectuat lucrări de renovare a castelului constând în repararea acoperișului, zugrăvirea fațadelor și a interioarelor afectate de igrasie și izolarea terasei de pe fațada principală, nimic foarte radical.

Așa ajungem la naționalizarea castelului, care a funcționat din 1957 ca spital de boli psihice”, a precizat istoricul de artă Eke Zsuzsanna.

Parterul castelului este foarte înalt și mai păstrează unele elemente interesante din trecut, ca balustrada din fier forjat, tâmplăriile originale și câteva obiecte de mobilier, precum dulapul secession care se află chiar la intrare, decorat cu oglinzi venețiene. Pardoseala de mozaic a casei scării este, de asemenea, un element datorat amenajărilor de la cumpăna dintre cele două secole. La parter, la baza turnului, se mai păstrează mobilierul original din lemn.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Turul ghidat a continuat cu o scurtă drumeție la marginea pădurii din apropiere, unde se găsește mormântul presupusului întemeietor al castelului, baronul Daniel Bánffy.

Mormântul presupusului întemeietor al castelului, baronul Daniel Bánffy/Foto: Cristina Beligăr