Jurnal din timpul epidemiei (21). Se ascute solidaritatea de clasă

Pe măsură ce sistemul instituțional crapă, oamenii devin tot mai responsabili și mai generoși. Cred că ați observat și voi cum aproape toată lumea dă sau face ceva pentru spitale, pentru medici sau carantine. Se donează măști, mănuși, detergenți, spații de locuit pentru medici, mâncare, până și cafea celor care lucrează în spitale.

Dintr-un sondaj IRES rezultă că peste 60% dintre români sunt dispuși să acorde o donație în perioada acestei epidemii. Sute de firme, companii importante, oameni simpli s-au mobilizat au donat, fac voluntariat. O bătrână din Olt s-a dus la Trezorerie și a depus 8 lei din pensia ei, pentru spitalul din localitate.

Comisia Europeană a propus o finanțare de solidaritate în valoare de 100 de miliarde de euro, denumită SURE, care îi va ajuta pe lucrători să își păstreze veniturile și va sprijini firmele pentru ca ele să se mențină pe linia de plutire. Comisia propune, de asemenea, redirecționarea tuturor fondurilor structurale disponibile către răspunsul la coronavirus.

Asta în timp ce statele fac contrabandă cu material sanitar sau îl cumpără cu banii în valiză. SUA smulge de sub nasul Franței un transport din China de material medical, Turcia reține un avion cu echipamente medicale ce trebuia să ajungă în Spania, iar Franța prinde și ea un camion cu măști al nu știu cui.

Nici guvernele nu sunt mai prejos. Trag pe sub masă achiziții umflate și-și aranjează clientela de partid. Criza este un prilej bun pentru corupție. Ce nu înțeleg politicienii acum este că 60% e mult. Dacă există un procent atât de mare de oameni care ar da sau dau de la ei în lupta asta, pericolul ca aceștia să se întoarcă împotriva celor care nu gestionează cinstit banii este foarte mare. Acum văd oamenii cel mai bine, cum corupția ucide. 

Acum se văd și diferențele de clasă. Una e să mergi cu Mercedesul să-l umpli de la supermarket și alta e să mergi cu plăsuța sau să vinzi lampadarul din casă ca să ai ce mânca. Zilele acestea au apărut și știrile despre hoții de mâncare. În condițiile în care în România sunt foarte mulți zilieri, oameni care nu și-au mai putut câștiga pâinea zilnică, dacă nu apar planuri serioase de intervenție, putem să ne luăm adio de la pace socială și solidaritate.