FOTO/ Povestea „Caietului Roșu”, manuscrisul eminescian aflat în posesia BCU

„Caietul Roșu” (foto stânga) și volumul „Poesii de Mihai Eminescu” al lui A.C. Cuza, sunt două dintre cele mai importante volume din colecția Bibliotecii Centrale Universare Cluj „Lucian Blaga” (Foto: Radu Hângănuț)

Două dintre cele mai importante manuscrise găzduite la Biblioteca Centrală Universitară (BCU) îl au ca subiect principal pe poetul național, Mihai Eminescu. Este vorba despre controversatul  „Caiet Roșu” și despre un volum de poezii care i-a aparținut academicianului și ministrului de stat din perioada 28 decembrie 1937-10 februarie 1938, Alexandru C. Cuza, cunoscut și ca A.C. Cuza.

Unul dintre cele mai valoroase manuscrise eminesciene se află la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj. Este vorba de celebrul „caiet roşu”, un album ce conţine poeziile transcrise de Eminescu pentru Mite Kremnitz, cumnata lui Titu Maiorescu, pentru care poetul a făcut o pasiune. El a oferit caietul iubitei sale în 4 ianuarie 1879,  cadou pentru ziua ei de naştere. Manuscrisul conţine cinci poezii în transcrierea poetului (Cu mâne zilele-ţi adaogi, Despărţire, Foaie veştedă, Rugăciunea unui dac şi Atât de fragedă) la care se adaugă încă patru, copiate în acelaşi caiet, de data aceasta de cea căreia îi dăruise caietul (Ce te legeni codrule. La mijloc de codru des, O mamă,   şi Mai am un singur dor).

„Se poate spune că este unul dintre cele mai importante manuscrise din colecția bibliotecii. Sigur, noi nu intră în competiții de genul acesta referitoare la care este cel mai valoros și cum este valoros. Pentru noi, valoarea culturală este inestimabilă. Valoarea manuscrisului dă importanță instituției care îl deține. Acest volum se leagă de Eminescu și valoarea lui este dată de această relație. În al doilea rând, el are valoare și ca manuscris de sine stătător și faptul că în Biblioteca Centrală Universitară există acest patrimoniu eminescian este unul foarte important”, spune Doru Radosav, directorul BCU.

„Caietul Roșu”, manuscrisul lui Mihai Eminescu (Foto: Radu Hângănuț)

„<<Caietul Roșu>> face parte din colecția Mite Kremnitz și a fost donat în 1971. Sunt aici poeziile lui Mihai Eminescu scrise chiar de el. Sunt scrise de mână și putem vedea că scria foarte frumos. Caietul Roșu a fost donat de un membru al familiei Kremnitz  și are o supra-copertă din mătase roșie”, explică Roxana Bălăucă, bibliotecară a Colecției Speciale din cadrul Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga”.

[stextbox id=”custom” caption=”Cine a fost Mite Kremnitz?”]

Mite Kremnitz, născută Marie Charlotte von Bardeleben.  A fost o scriitoare și traducătoare germană, care a locuit în România. Este eroina romanului biografic al lui Eugen Lovinescu, Mite. A fost căsătorită cu doctorul Wilhelm Kremnitz, medic al familiei regale române, [2] și cumnat al lui Titu Maiorescu. Mite, așa cum îi plăcea să fie numită, a urmat studii de literatură, filozofie, pictură și canto, întâi la Greifswald, apoi la Berlin, unde familia s-a mutat în 1868, și ulterior în Anglia. Pe 15 octombrie 1872, [7] la 20 de ani, Mite se căsătorește cu Wilhelm Kremnitz. La invitația lui Titu Maiorescu, deja căsătorit cu Clara Kremnitz, cuplul face în 1873 o vizita în România, la Iași, iar în ianuarie 1875 cei doi se stabilesc la București. Wilhelm și Mite Kremnitz reușesc o integrare perfectă în societatea românească. Aceasta se adaptează rapid și mulțumită talentului scriitoricesc, devine cunoscută în cercurile intelectuale dar și o apropiată a reginei Elisabeta. Participând la întrunirile Junimii, Mite îl cunoaște pe Mihai Eminescu, care la aceas vreme era redactor al ziarului Timpul. Pentru că poetul se confrunta cu mari dificultăți materiale, Mite Kremnitz, dorind să îl ajute cumva, lua lecții particulare de română de la el. Mihai Eminescu era deja un cunoscut al familiei Kremnitz, fiind invitat în fiecare an să își petreacă sărbătorile de Crăciun alături de ei.

„La câteva zile după Anul nou, la 4 ianuarie 1879, de ziua Mitei, Eminescu sosi cu un album legat în piele roșie și care cuprindea o singură poezie: Cu mâne zilele-ți adaogi (…) În iarna lui 1878și în primăvara lui 1879, substituirea Veronicăi, din ce în ce mai îndepărtată, s-a produs tot mai accentuat. La câteva zile după o scenă de dragoste foarte scurtă și, dacă e să credem cuvintele eroinei, foarte livrescă (deoarece, după îmbrățișarea survenită în cursul unei lecturi, Eminescu, foarte emoționat, ar fi căutat într-un volum din Dante, aflat la îndemână, și ar fi citit partenerei sale uimite, scena sărutului dintre frumoasa Francesca da Rimini și Paolo Malatesta din celebrul Cânt V), poetul s-a înfățișat femeii care îl vrăjise o clipă până la uitare de sine, aducându-i drept prinos al admirației sale poezia Atât de fragedă…, concepută și lucrată tot la Iași și, desigur, pentru Veronica. ” (sursa citat: Eminescu – viața, Editura Nicodim Caligraful, Mânăstirea Putna, 2009, pag. 244-245)

[/stextbox]

Fondul Kremnitz mai cuprinde, pe lângă „caietul roşu”, numit astfel de Perpessicius şi mult timp considerat pierdut, un album cu peste cincizeci de imagini realizate de autoare, traducerea integrală, în limba germană, a Scrisorii pierdute a lui I. L. Caragiale, o bogată corespondenţă (numărul scrisorilor depăşeşte cu mult suta, cele mai multe fiind adresate Mitei Kremnitz, dar, surprinzător, într-un fel, multe dintre ele reginei Elisabeta, prima noastră regină, cunoscută ca scriitoare sub numele de Carmen Sylva, de către Elena Văcărescu, Elena Bibescu şi chiar de către Mite Kremnitz însăşi), la care se adaugă numeroase manuscrise aparţinând scriitoarei Mite Kremnitz, ca şi un bogat teanc de fişe ce ar putea cuprinde parte din însemnările lui Carol I (soţul doamnei Kremnitz a fost doctorul Curţii Regale). Întreaga arhivă, atât de valoroasă, ajuns la Cluj în urma unei întîlniri fericite a unui profesor clujean cu strănepotul Mitei Kremnitz. Reputatul profesor Octavian Şchiau, decedat anul trecut, detalia, în 2010, într-o convorbire cu ziaristul clujean Sorin Grecu, împrejurarea.

“ Eram lector la Tubingen când, în casa renumitului lingvist şi profesor Eugeniu Coşeriu, l-am cunoscut pe Georg Kremnitz, strănepotul Mitei Kremnitz. Acesta s-a bucurat enorm auzind că sunt specialist în literatură. Cunoscuse mai mulţi lingvişti români care nu se arătaseră deloc interesaţi de fondul de manuscrise româneşti al lui Mite, deşi ştiau că aceasta a fost în raporturi bune cu Eminescu. Am ajuns, după o săptămână, la Ludwigsburg, casa familiei, unde mi-au fost arătaţi doi saci care cuprindeau manuscrise rămase de la Mite Kremnitz. La o primă aruncătură de ochi am văzut „caietul roşu”, un album identic celor în care odinioară scriitorii făceau dedicaţii unor persoane. Am recunoscut imediat scrisul lui Eminescu. Ştiam de asemenea că la Cluj nu exista un manuscris eminescian şi am convenit, împreună cu conducerea Universităţii clujene, când am ajuns  din nou acasă, să convingem familia Kremnitz să doneze, Clujului, întregul fond de carte. Am reuşit acest lucru şi, având autoturism, nu a fost greu să-l aducem în ţară. Apoi am început, împreună cu colega mea Flora Şuteu, care avea o bursă de studiu acolo, să semnalăm prezenţa „caietului roşu”, într-un studiu pe care l-am publicat într-o revistă de specialitate. Imediat, a venit o rugăminte din partea Bibliotecii Academei din Bucureşti şi a Universtăţii din Iaşi, unde există multe manuscrise eminesciene, să le donăm întregul fond Kremnitz. Însă am considerat că oraşul nostru este la fel de îndreptăţit să-l deţină”. Profesorul Octavian Şchiau, în dialog cu Sorin Grecu, text apărut în săptamânalul „Mesagerul de Cluj”.

[stextbox id=”custom”]

O altă carte ce poate fi găsită în colecția specială a BCU este „Poesii de Mihai Eminescu”. Volumul i-a aparținut academicianului și ministrului de stat Alexandru C. Cuza, cunoscut și ca A.C. Cuza. Învelit într-o copertă de piele pe care este încrestată litera „C”, volumul este deschis cu semnătura lui Mihai Eminescu și o scurtă explicație redactată de Cuza.

„Volumul  face parte din colecția de carte rară. Este o ediție princpes a poesiilor lui lui Eminescu. Acest volum are semnătura originală a lui Eminescu, din 20 septembrie 1884. Cartea a aparținut lui A.C Cuza. Cartea a fost cumpărată dintr-un anticariat în 1961 cu suma de 200 de lei. Coperta este din piele și are o monogramă cu litera „C”, de la Cuza”, explică Roxana Bălăucă.

[/stextbox]

Mai jos puteți viziona o galerie foto în care sunt surprinse imagini cu cele două volume (Foto: Radu Hângănuț)

[nggallery id=340]