Rareș Buhai, un copil teribil al informaticii. În doi ani a cucerit șase medalii internaționale

Rareș Buhai, cel mai de seamă olimpic al Bistriței alături de oficialitățile municipiului și profesorul-antrenor Constantin Gălățan (primul din stânga imaginii).

Sunt chiar ultimele secunde ale competiției. Adversarul pare încrezător că va câștiga. Lupta pare încheiată, aurul pierdut. Dar apare o sclipire de geniu, o idee care poate schimba tot clasamentul. Și o face; titlul ajunge la Rareș. 

Ar părea că aceasta este poveste unei competiții sportive de mare anvergură, cu un concurent care printr-o mișcare de geniu își adjudecă titlul de campion. Însă este povestea lui Rareș Buhai, olimpic internațional din Bistrița, care la doar 17 ani domină cu autoritate orice olimpiadă de informatică la care participă și se recomandă ca fiind unul dintre cei care ar putea rezolva marile necunoscute ale domeniului, cum ar fi problema „P versus NP”.

Rareș Buhai, elev al Colegiului Național „Liviu Rebreanu” din Bistrița, este un soi de mină de aur a orașului. Dincolo de faptul că este cel mai galonat olimpic al României, Rareș a dominat olimpiadele naționale de informatică și a căștigat aurul la toate concursurile internaționale la care a participat în ultimii doi ani alături de lotul olimpic national.

„În spatele tehnologiilor (și implicit a firmelor) care au revoluționat lumea în ultima jumătate de secol au stat informaticieni de top. Dacă astăzi avem un motor de căutare precum Google sau sisteme de operare precum Windows sau Linux, tehnologii care au schimbat radical viața oamenilor, aceasta se datorează într-o mare măsură unor informaticieni foarte buni”.

Un informatician foarte bun este și Rareș, care doar în acest an a adus în Bistrița medalii de aur de la Olimpiada Internațională de Informatică din Australia, de la Olimpiada Tuymaada din Yakutia, Rusia și cea mai recentă, de la Olimpiada balcanică din Sarajevo.

Acesta este palmaresul pe un an al lui Rareș, care a transformat informatica într-un sport de anduranță, un sport pe care, alături de al său profesor-antrenor, Constantin Gălățan, îl domină de ceva vreme cu autoritate.

Gălățan&Rareș, echipa de „Informatică viteză”

Pe vremea când mulți dintre noi încă se obișnuiau cu trecerea de la „doamna învățătoare” la „doamna dirigintă”, Rareș făcea primii pași în domeniul programării pe calculator. Până să ajungă sub aripa profesorului Gălățan, Rareș a lucrat cu soția acestuia.

„A demonstrat de la început că este deosebit. După doar câteva luni de pregătire el lua locul trei la olimpiada națională de informatică. În clasa a VI-a confirmat din nou, în clasa a VII-a a luat deja locul I pe țară și a intrat în lotul olimpic de junior. Nu ar fi obținut preformanțele pe care le are dacă nu începea din timp”, spune Constantin Gălățan.

Rareș este tot timpul în priză. În fiecare zi lucrează acasă sau la școală, alături de profesorii lui. Regimul său de pregătire este la fel ca al unui atlet de elită. Bistrițeanul are „antrenamente” zilnice, intensifică pregătirea înaintea marilor competiții și alături de profesorul-antrenor, elaborează strategii pentru a surprinde și ca de fiecare dată, pentru a învinge concurența.

Regimul de muncă susținută i-a adus și o performanță greu de egalat de către majoritatea informaticienilor: în clasa a IX-a el era deja parte a lotului olimpic național. „Să intri în lotul național în clasa a IX-a e ceva incredibil, aproape de nerealizat. El a a participat anul trecut alături de lot și a luat aur. Este poate cea mai importantă performanță a unui copil de clasa a IX-a în România”, subliniază Constantin Gălățan.

Chiar dacă este olimpic la informatică și își petrece aproape toată ziua cu „anternamente”, Rareș nu neglijează nici celelalte materii de la școală, lucru apreciat de prosfesori și chiar de către directorul liceului, care mărturisește că nu a avut vreodată ocazia să îl prindă nepregătit la material pe care o predă, fizica: „Lucrează enorm și are cea mai mare medie din clasă. Deși nu are timp să lucreze la alte materii, la toate este peste nota 9. Este silitor, perseverant și stie că nu poate căștiga nimic în viață fără muncă”.

Constantin Gălățan și slujba de profesor-antrenor

Deja de mult timp Rareș a depășit stadiul la care informatica mai are pentru el noutăți. La nivelul său, de „atlet de elită”, bistrițeanul are nevoie, zilnic, de noi provocări și de cineva care să-i mențină forma de vis în care se află de ani buni de zile. Aici intervine Cosntantin Gălățan, profesor de informatică la Colegiul Național „Liviu Rebreanu”, care dincolo de a-i fi profesor la clasă, îi este și antrenor micului geniu.

„Era o perioadă în care mai existau lucruri de învățat. El până în clasa a IX-a a învățat toate tehnicile, toate metodele și toți algoritmii. După aceea, pentru că toți elevii de la concursuri știu aceste metode, am lucrat la modul de pregătire.  Toți copii care se prezintă la aceste concursuri au ceva special, o inteligență deosebită. Departajarea se face de la scânteia necesară pentru a rezolva o problemă. Rolul meu este să creez condiții pentru ca scânteia să se aprindă când e nevoie. E important ca elevul să fie în formă maximă, la fel ca în orice sport. Forma maximă se referă la muncă susținută, bine orientată, dar e important și cum se face această muncă”.

Pe lângă problemele clasice, pregătirea se face cu probleme atipice, probleme de idei, care permit dezvoltarea și flexibilizarea gândirii. În cazul lui Rareș a fost ușor pentru că el are avantajul de a găsi resurse pentru auto-motivare. Se remontează ușor după probe mai puțin satisfăcătoare, pentru că vreun eșec notabil nu a avut niciodată. E important ca profesorul să fie alături de elev. Am văzut la competiții profesori care își ceartă elevii sau le reproșează. Asta e o mare greșeală, pentru că elevul oricum e supărat și ultimul lucru de care nevoie sunt reproșurile îndrumătorului. Noi trebuie să facem succesele să pară mai mari și înfrângerile să pară nesemnificative. E un mod în care poți să menții motivarea pentru performanță”, explică domnul Constantin, care zilnic lucrează cu Rareș și încearcă să-i valorifice inteligența nativă.

Premiile aduse de Rareș și recunoașterea la nivel internațional a capacităților lui în domeniu au funcționat ca un catalizator pentru colegiul la care el studiază și chiar dacă mulți dintre colegii săi sunt timorați de performanțele olimpicului bistrițean, în jurul său se încearcă formarea unei echipe de elită care în viitor să domine olimpiadele din țară.

„ Un olimpic poate să pregatească la rândul sau viitori olimpici și chiar există mai multe exemple de acest fel în Romania, pe care le cunosc. Din păcate acest sistem funcționează la noi doar în liceele private sau ca meditații particulare. În ce mă privește, nu m-am gândit să fac o carieră în acest domeniu”, mărturisește Rareș, care plănuiește să-și canalizeze cunoștințele în domeniul cercetării.

Micul geniu al Bistriței, în lupta cu marile mistere ale informaticii

De bine, de rău, orașul Bistrița, așa mic cum este, a avut dintotdeauna performanțe în sport. Fie că a fost vorba de atleta Gabi Szabo, de talentata jucătoare de tenis Bernadette Szocs sau de halterofili, în fosta cetate medievală, măcar o dată la trei-patru ani, au ajuns câteva medalii de aur.

Dar de la intrarea în lumina reflectoarelor a lui Rareș Buhai, vistieria orașului în materie de premii internaționale și medalii a crescut an de an, văzând cu ochii. Doar în ultimii doi ani, Rareș a adus acasă nu mai puțin de șase medalii de aur, fiind cel mai titrat elev olimpic din România.

Țelul lui Rareș este însă cu mult mai înalt decât absolvirea unei universități de prestigiu. O selecție de șapte probleme, denumită „Millennium Proze Problems”, este Sfântul Graal al informaticienilor de elită, deci și a lui Rareș.

Unul dintre misterele care dau bătăi de cap informaticienilor este problema „P versus NP”. Aceasta pune în discuție posibilitatea ca o problemă a cărei soluții poate fi rapid verificată de un computer să fie și rezolvată la fel de simplu.

„ Cele mai mari provocări în informatica sunt în domeniul informaticii teoretice, care furnizează soluții noi pentru rezolvarea problemelor informatice practice. Un exemplu de „provocare supremă” în informatică este problema „P versus NP” care a fost pusă în proiectul „Millennium Prize Problems”, un set de probleme importante încă nerezolvate și a căror rezolvare ar avea un impact major în multe domenii. Încă nu mi-am stabilit domeniul în care voi lucra, dar indiferent dacă mă voi axa pe cercetare sau pe programare vreau să fac tot ce pot pentru a avea un impact pozitiv asupra vieții omenilor din jurul meu”, spune Rareș.

Viitorul sună bine pentru Rareș. Când va absolvi liceul, un întreg portofoliul de oferte de burse îl așteaptă, posibilitățile fiind nelimitate pentru un elev care în anii de școală a câștigat cam tot ce se putea câștiga și a reușit să rămână același băiat tmotivat, cu bun simț și hotărât să pună numele colegiului care l-a format pe cât mai multe medalii și cât mai multe diplome.

„Este un băiat de bun simț. Nu știu dacă ultima astava ajuta în această lume în care trăim, dar am încredere că Rareș va știi să-și aleagă calea din mulțimea de traiectorii ce i se vor propune. Sper să rămână copil cât mai mult și să rămână în continuare un luptător”, încheie Constantin Rus, directorul Colegiului Național „Liviu Rebreanu”.