Blestemul aurului ardelean: exploatat de romani, austrieci și comuniști

În perioada interbelică, minereul era scos în coșuri din subteran/ Foto: Bazil Roman

Vreme de sute, chiar mii de ani, aurul ardelean, inclusiv cel de la Roşia Montană, a sucit minţile a milioane de oameni. În numele lui s-au comis crime. S-a furat. S-a minţit. Pe cei mai mulţi puterea lui i-a înrobit iremediabil. Pe unii i-a pierdut.

De peste 2.000 de ani, aurul ardelean a provocat conflicte. Influenţa lui nefastă continuă şi astăzi, când proiectul exploatării de la Roşia Montană scoate în aceste zile în stradă zeci de mii de oameni. Transilvania Reporter vă propune un incursiune în istoria fascinantă a aurului transilvănean.

De la Traian la Traian

După ce exploatarea aurului din zona Roşia Montană s-a oprit în urmă cu 7-8 ani, proiectul Gold Corporation ar fi al patrulea moment important în exploatarea de 2000 de ani a preţiosului metal din zona Munţilor Apuseni.

Paul Damian, director adjunct al Muzeului Naţional de Istorie a României şi arheolog care s-a ocupat de Roşia Montană, spune că respectiva zonă auriferă a cunoscut până acum trei mari momente în exploatarea sa. Primul în timpul împăratului roman Traian, ultimul de până acum, în timpul preşedintelui cu acelaşi prenume: „Sunt trei momente cele mai importante: perioada romană, austriacă de sfârşit de secol 17, început de secol 18. Atunci se fac şteampurile care sunt acum, aspectul acela de burg al Roşiei Montane este căpătat în perioada aceea. Apoi, a treia, perioada comunistă. Există bum-ul de la sfârşitul secolului 18 al exploatării, care se poate spune că este echivalentul cu exploatarea aurului în timpul romanilor. În timpul Mariei Tereza se exploatează într-o manieră industrială. Există după aceea un moment spre sfârşitul sec 19, începutul sec 20, când exploatarea se face într-o manieră industrială, dar destul de lentă, şi apoi vine perioada comunistă. Şi în perioada interbelică se exploatează aurul, dar tot aşa pe şteampuri, pe familii, pe galerii, şi apoi există un moment foarte important, în perioada comunistă, când aurul este exploatat în carieră deschisă”.

Unii istorici vorbesc chiar de un fel de California autohtonă, de o goană după aur a noastră, de un adevărat exod. ”Nu a fost un exod. Veneau oameni cu bani, se aşezau, în perioada aceea au apărut foarte mulţi oameni bogaţi care au investit acolo. Nu este aşa, pentru că în America era alt stil. Pârvan vorbeşte de un fel de California noastră, în sensul de Roşia Montană, pentru că şi acum este cel mai important zăcământ aurifer al Europei. Dar exploatarea s-a făcut într-un mod organizat, instituţional, statul intervenea, nu era ca în America, unde fiecare lucra pe cont propriu”, explică Paul Damian.

Aurul ardelean era foarte cunoscut şi recunoscut în toată Europa, iar istoricul Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, spune că toţi mai marii continentului îl râvneau: „Trecând peste perioada antică, aurul Transilvaniei era foarte cunoscut încă din Evul Mediu, mai ales în perioada Renaşterii, şi în mod frecvent împăraţii Germaniei, papii solicitau de la ambasadorii lor sau de la principii Transilvaniei mostre de aur din Munţii Apuseni, pentru că era considerat un aur de o foarte mare puritate, era un aur celebru în toată lumea. Sunt exemple. Sigismund Bathory, Ştefan Bathory se ştie că au trimis mostre de aur la mai mulţi suverani europeni, ambasadorii împăratului Rudolf al II-lea trimişi în Transilvania, în 1599, la Mihai Viteazul, i-au cerut, pe lângă diferite angajamente politice, şi mostre din tezaurul lui Sigismund Bathory, mostre de aur nativ din Munţii Apuseni”.

Comoara clujeanului Varga

De aurul ardelean, dar de această dată cel din comori, este legată şi o operaţiune militară a împăratului Austriei, în jurul anului 1800: „A fost o operaţiune destul de mare desfăşurată cu sprijinul armatei austriece, pentru că apăruseră monede de aur de tip koson, se pare. Dar ele apăruseră de fapt încă din secolul al 16-lea şi primul care a profitat de pe urma comorilor şi tezaurelor dacice din Transilvania îngropate în zona Munţilor Orăştiei a fost cardinalul Martinuzzi, care a fost guvernatorul Transilvaniei în secolul al 16-lea”.

De aceste comori aurifere se leagă foarte multe legende care mai au adepţi chiar şi astăzi. Una dintre legende are în rol principal un clujean: ”Referitor la zona Munţilor Apuseni, sunt multe legende despre comori. Cea mai cunoscută comoară era a lui Paul Varga, care era un clujean, cizmar, şi care a devenit extraordinar de bogat cândva pe la 1700 şi într-un testament de-al lui datat în 1716 se spune că el ştia locul în care se află o comoară extraordinară, undeva în zona Munţilor Apuseni, mai degrabă către Munţii Gilăului pare să fie. Comoara lui Paul Varga a fost căutată mult timp, sunt oameni care o caută şi acum. În 1790 la Cluj s-a înfiinţat chiar o societate pentru căutarea comorilor, care în principal urmărea exact comoara lui Paul Varga, dar şi multe altele. Sunt cercetători care au făcut un paralelism între căutarea aurului din Munţii Apuseni şi goana după aur din California. Se zice că un cronicar din epocă de pe la 1550 spunea că la reşedinţa lui Martinuzzi din Gherla, unde îşi aduna el aurul din toată Transilvania, s-ar fi aflat la un moment dat 1.600 kg de aur nativ şi 250.000 de florini. În schimb, generalul Castaldo, care l-a asasinat pe Martinuzzi, n-a găsit decât 2.000 de monede de aur. La 1800, un copil de ţăran a găsit în zona Munţilor Orăştiei 264 de monede de aur, pe urmă un preot a găsit în 1804, la rădăcina unui fag bătrân, 400 de monede de tip koson. Atunci armata imperială a fost trimisă pentru a recupera aceste tezaure”.

Strugurii de aur de la Jucu

Legendele, inclusiv una din zona Clujului, mergeau şi mai departe. Deşi nu era vorba numai de legende, ci chiar de tratate ştiinţifice. ”Existau iarăşi legende consemnate în mai multe tratate de mineralogie, în sec 18, conform cărora se credea că în Transilvania aurul apare în stare nativă inclusiv în seminţele de struguri. Se credea că boabele de struguri au seminţe de aur sau se spunea că sunt vrejuri de aur pe viţa de vie. Sunt consemnări şi sunt lucruri tratate la modul serios, sunt lucrări ştiinţifice de top în perioada respectivă, nu erau cărţi de basme. Oamenii chiar credeau la modul serios chestia asta. Este un exemplu la Vişea, în comuna Jucu. Şi acolo se zicea că apăruse o viţă-de-vie cu un vrej din aur”.

Vin ţiganii

Documentele istorice vorbesc şi de o adevărată migraţie a romilor spre zona Transilvaniei, determinată tot de aurul din zonă: ”Tot legat de exploatarea aurului din Transilvania poate fi pusă şi aducerea în zonă a unui număr destul de mare de romi de dincolo de munţi, din Ţara Românească, pentru că era cea mai economică formă de exploatare a aurului din râuri. Nu era minerit. Au fost aduşi în secolul 18, tot de către austrieci. Ei au fost folosiţi în Oltenia şi pe urmă, văzând că funcţionează foarte bine sistemul, romii zlătari au fost aduşi în Transilvania pentru că erau foarte ieftini”.

Distribuie:

Postaţi un comentariu