Interviu cu Andrada Popa, președinta PRIDE România: Comunitatea LGBTQ+, între subiect senzaționalist, discriminare și lupta pentru drepturi egale

Foto: Cristina Beligăr

La 20 de ani de la abrogarea Articolului 200 din Codul Penal, care incrimina relațiile între persoanele de același sex, comunitatea LGBTQ+ (colectivitatea lesbiană, gay, bisexuală, transsexuală, transgen, queer) pare mai unită ca niciodată. După un an greu, în care mulți membri ai comunității au trăit în medii homofobe și discriminatorii, vara lui 2021 a adus o explozie neașteptată de speranță, alimentată de bucuria reîntâlnirii la festivalurile Pride. După București și Timișoara, festivalul comunității LGBTQ+ se desfășoară zilele acestea și la Cluj.

Câțiva ani la rând, București și Cluj au fost singurele orașe ale căror comunități LGBTQ+ ieșeau în evidență. În ultimii ani, însă, au apărut tot mai multe asociații pro LGBTQ+. Sunt asociațiile din București, precum ACCEPT și MozaiQ, Pride Romania la Cluj, dar și grupuri informale în toată țara. În Timișoara mai există asociația Identity.Education, sau grupul eQuiVox. În plus, anul acesta, va fi organizat și primul PRIDE în Iași.

Foto: Dan Bodea

În jur de 800 de persoane participau în 2017 la marșul #spunedrept din cadrul Festivalului „Cluj Pride”, în semn de solidaritate față de persoanele din comunitatea LGBTQ+, scriind astfel o pagină de istorie. Evenimentul a avut în 2018 același succes, iar în 2019 comunitatea a fost oficial vizibilă în centrul orașului cu 3.500 de participanți.

Citiți și:

3.500 de participanți la Cluj Pride 2019. Centrul orașului, sub semnul LGBTQ+: „A venit timpul ca societatea să ne cunoască așa cum suntem”

Organizat de asociația LGBTQ+ clujeană PRIDE România, în parteneriat cu grupul Queer Sisterhood Cluj, evenimentul Cluj Pride 2021 are loc anul acesta între 16 și 22 august și va culmina la sfârșitul săptămânii cu marșul Cluj Pride. Sub sloganul „Diversitate à la Cluj”, evenimentul va fi marcat de optimism și fericire, va celebra diversitatea, dar în același timp va fi și un reminder al luptei continue pentru respect și egalitate.

Ca în fiecare an, Asociația Comunitatea Identitară România și Noua Dreaptă a anunțat deja organizarea Miting-ului pentru Familie, cu o zi înainte de Cluj Pride, cerând ca „orice manifestare a sodomiților să fie interzisă în municipiul Cluj-Napoca pentru că reprezintă un atac la adresa bunelor moravuri, a familiei și a civilizației”. Interesant este cum, an de an, primesc aprobarea de la autoritățile locale pentru miting în condițiile în care mesajele lor sunt instigatoare la ură, folosindu-se de dreptul al exprimare pentru a instiga la acțiuni dușmănoase asupra unei minorități deja supusă discriminării și intoleranței românilor.

Andrada Popa, președinta PRIDE România, a preluat conducerea asociației anul trecut, în debutul pandemiei. Consideră că experiența ei e relevantă și că personalitatea pe care o are nu o va lăsa se se descurajeze în fața mesajelor pline de ură aruncate, de multe ori, în direcția ei.

„La urma urmei, vorbim despre oameni, vorbim despre iubire, despre acceptare, percepte pe care societatea, în general, le încurajează. Ce lipsește în momentul de față este educația și o mai bună reprezentare a noastră”, precizează Andrada Popa în interviul pentru Transilvania Reporter.

Andrada Popa/Foto: Arhiva personală

Cum s-a văzut pandemia din mijlocul comunității LGBTQ+?

Pentru comunitatea noastră a fost un an extrem de greu. Evident, ne-am văzut doar în mediul online cu membrii comunității și s-a pierdut cumva coeziunea în comunitate. Foarte mulți dintre voluntarii noștri și dintre participanții la evenimente sunt studenți veniți la Cluj, care în pandemie au mers acasă. Pe lângă impactul pe care pandemia l-a avut și îl are asupra tuturor, există anumite elemente specifice și anumite consecințe asupra comunității LGBTQ+ și anume faptul că foarte multe persoane au fost forțate să trăiască timp de un an într-un mediu homofob și discriminator. Evenimentele noastre erau înainte de pandemie unele dintre puținele ocazii care le ofereau cadrul de a se simți în siguranță. Unii membri, nici la evenimentele online nu au putut participa, neavând intimitatea necesară acasă, în cadrul familiei.

Să nu mai vorbim de cuplurile de persoane de același sex și de frica și panica pe care le trăim din cauza că nu suntem recunoscuți legal ca și cupluri. Dacă unul dintre parteneri se îmbolnăvește de coronavirus noi nu avem dreptul legal să aflăm nimic despre starea persoanei pe care o iubim. În condițiile în care nu ne este permisă vizitarea, nefiind considerați rude de gradul întâi, trebuie să ne bazăm pe bunăvoința familiei noastre de a ne ține curent cu starea de sănătate a celuilalt. Bunăvoință care, în cele mai multe cazuri, nu există.

Ați reușit să organizați festivalul PRIDE în Cluj, aproape concomitent cu București și Timișoara. A fost greu, ați găsit deschidere din partea autorităților?

A fost destul de greu să ne mobilizăm anul acesta. A trebuit să depunem multă muncă de „aftercare” și să îi convingem pe unii dintre membrii noștri că ne putem vedea în siguranță, chiar dacă nu am revenit încă la normalitate. Am pregătit terenul și din punct de vedere psihologic. Din punct de vedere organizatoric, a fost un coșmar în primul rând din cauza incertitudinii și a faptului că, de la o lună, la alta, se schimna cadrul legal pentru desfășurarea evenimentelor. Am început foarte târziu organizarea, iar din punct de vedere al resurselor financiare a fost destul de problematic. Dar ne-am mobilizat și am reușit să creăm o săptămână întreagă de evenimente.

Am ajuns la concluzia ca marea majoritate a evenimentelor să le concentrăm într-un singur spațiu pentru că e mult mai ușor de controlat din punct de vedere logistic. Ca urmare, Cosmic House este locația centrală. Cluj Pride este un festival al diversității, nu se rezumă doar la un marș. Din punct de vedere mediatic, în presă ajunge doar partea de marș, însă tot timpul există și evenimente conexe.

De luni până sâmbătă avem tot timpul evenimente. Am gândit anul acesta un spațiu expozițional, unde organizăm ateliere și dezbateri și spațiul exterior gândit ca un „queer village”, sau cum ne place nouă să spunem pe ardelenește, „șezătoare queer”, un spațiu de relaxare și socializare pentru participanții la Cluj Pride.

În mod tradițional, toate evenimentele PRIDE se organizează în luna iunie, dar anul acesta, luna iunie nu era fezabilă în contextul pandemiei. Nu există un background istoric, ci doar din motive de siguranță a fost aleasă această dată. Sunt extrem de fericită că am reușit să organizăm evenimente variate care abordează o serie de teme importante. 2021 marchează 20 de ani de la abrogarea articolului 200 și dezcriminarea homosexualității, iar sloganul pentru această ediție este „Diversitate à la Cluj” pentru că ne-am dorit să punem focus pe impactul pe care îl au multiplele tipuri de discriminare asupra unui individ.

Foarte multă lume se uită la noi ca fiind parte a comunității LGBTQ+, dar noi nu suntem doar atât. Pe lângă faptul că ești membru al acestei comunități, tu poți să fii supus și altor tipuri de discriminare. Pe bază de rasă, pe bază de gen etc. Din acest punct de vedere, încercăm să integrăm aceste tipuri de discriminare și să le adresăm cumva în mod holistic. Considerăm că trebuie pus accent pe toate tipurile de probleme pe care un membru al comunității le poate întâlni și care merg mult mai departe de orientarea sexuală și de identitatea de gen. Aceasta este și direcția pe care vrem să o abordăm, în continuare, ca asociație.

Foto: Cristina Beligăr

De ce ți-ai dorit să fii președintă a asociației și nu doar simplu membru?

Cineva trebuia să facă acest lucru. Consider că este un subiect extrem de importat cu atât mai mult cu cât mă afectează în mod direct și personal pentru că fac parte din comunitate. Sunt drepturi care îmi lipsesc și mie și este o discriminare pe care o întâlnesc și eu. Din păcate, aceste schimbări nu se vor produce organic. Să ne uităm la mișcarea feministă a sufragetelor pentru câștigarea dreptului de vot a femeilor, inclusiv la mesajele derogatorii care le erau adresate lor în acea perioadă și să le comparăm cu mesajele derogatorii adresate azi activiștilor LGBTQ+. Sunt extrem de similare. Atunci este nevoie să iei atitudine, este nevoie să duci aspectele acestea în lumina societății civile și a publicului larg. Consider că experiența mea e relevantă și că personalitatea pe care o am nu se lasă descurajată de mesajele pline de ură aruncate în direcția mea. La urma urmei, vorbim despre oameni, vorbim despre iubire, despre acceptare, percepte pe care societatea, în general, le încurajează. Ce lipsește în momentul de față este educația și o mai bună reprezentare.

Vă considerați slab reprezentanți în spațiul public?

Într-un studiu realizat de Asociația Accept, este copleșitor procentul de persoane care susțin că nu au cunoscut niciodată un membru al comunității LGBTQ+, ceea ce demonstrează clar că este nevoie de foarte multă reprezentare.

Reprezentarea o avem în mediul neguvernamental prin activiștii care sunt membri în diversele asociații din țară și care lucrează pe această nișă. Dar nu avem în Parlament sau în Senat reprezentanți vizibili. Nu avem o comisie care să trateze aspectele de discriminare, parlamentarii nu au consilieri care stăpânesc această tematică. Reprezentarea lipsește cu desăvârșire în cadrul instituțional. Avem reprezentare în mediul privat, în mediul non-guvernamental, în mediul artistic. Dar nu avem reprezentanți sau o echipă care să știe cum să abordeze aceste aspecte și cum să știe cum să pună problema.

Nu te-ai gândit să intri în politică?

Sincer, nu. Consider că am mult mai multă capacitate în interiorul societății civile. Nu îmi doresc să fac politică. Aici vorbim de drepturi. Una e politica, altele sunt drepturile. Drepturile omului nu au nicio legătura cu politica.

Încă din 2008, Parlamentul a avut pe masă peste zece propuneri privind reglementarea parteneriatului civil? Există azi vreo noutate în acest sens?

În momentul de față e pe rol procesul la CEDO prin care 21 de cupluri au dat Statul român în judecată pentru încălcarea dreptului la viața de familie și așteptăm sentința. Pandemia de coronavirus a demonstrat asta cu atât mai mult prin faptul că partenerii nu se puteau interesa de evoluția sănătății în spital a persoanei iubite.

Mai există manifestări ale urii în societate? Cât de conservatoare e România azi, cât de retrogradă?

Sâmbăta aceasta, în Piața Avram Iancu din Cluj-Napoca, a fost anunțat un miting pentru familia tradițională, cu o zi înainte de marșul Cluj Pride. În București a fost chiar și un marș al normalității, deci da, mai există manifestări de ură în societate, deși, într-o societate democratică niciun mesaj extremist nu ar trebui să aibă audiență. Istoria a demonstrat în numeroase ocazii că mesajele extremiste prind bine la public. Primul instinct al ființei umane este de a găsi un vinovat. Chiar și în pandemie au existat voci care au spus că homosexualitatea este unul dintre motivele pentru care avem acest virus printre noi.

Ai avea un mesaj pentru organizatorii și susținătorii acestui miting?

Le-aș recomanda să citească mai atenți perceptele pe care ei susțin cu atâta îndârjire că noi le încălcăm. Creștinismul este o religie a iubirii și a toleranței, or ceea ce propovăduiesc ei numai iubire și toleranță nu e. Cel mai comun mesaj pe care îl auzim împotriva comunității LGBTQ+ este acel mesaj formulat astfel: eu nu am nimic împotriva lor, dar să o facă la ei acasă. Asta înseamnă să iei individualitatea unei persoane și să o tai în bucăți spunând că doar o bucățică îți este acceptată. Și iubirea noastră este validă, și iubirea noastră este la fel de intensă și la fel de frumoasă. Suntem oameni complecși, frumoși, creativi și diverși. Din punct de vedere legal, ne îndeplinim atribuțiile ca cetățeni, avem joburi, avem locuințe, mergem în vacanțe, facem cumpărături, avem vieți normale. Ne iubim partenerii, ne iubim familia, ne face plăcere să ieșim în parc cu familia, duminica. În schimb, un mesaj al urii îți spune să îți iei pătura și să ți-o pui în sufragerie.

Foto arhivă: Dan Bodea

Cum a fost atmosfera la Bucharest Pride și ce așteptări aveți de la marșul pe care îl organizați la Cluj?

A fost o senzație atât de eliberatoare să ne revedem după atâta timp, să vezi atâta culoare, iubire și pozitivitate. Oamenii zâmbeau pe sub măști și li se citea fericirea în ochi.

Din cauza restricțiilor, la Cluj, nu vom avea foarte mulți invitați din străinătate, cum am avut în anii dinaintea pandemiei. Anul acesta organizăm evenimentele alături de Queer Sisterhood Cluj și ne axăm pe reprezentarea nevoilor comunității locale. De aceea, toate evenimentele le abordăm din perspectiva nevoilor de aici. Suntem într-un context nou și nu pot să fac o estimare a numărului de participanți. Marșul e autorizat în limita legală a 500 de participanți, reglementare pe care o consider injustă, dar pe care nu o input autorităților locale. Pot doar să spun că demonstrează că trăim în statul dublei măsuri, în contextul în care duminica trecută 10.000 de participanți au fost prezenți la pelerinajul de la mănăstirea Nicula. Consider că, așa cum procesiunile religioase se pot organiza cu mii de persoane, în siguranță, în viziunea autorităților, mi se pare o dublă măsură să se considere că un marș de asemenea importanță ar trebui limitat la 500 de participanți.

Ai putea estima câți membri are comunitatea LGBTQ+ în România?

Este foarte greu de estimat câți membri are comunitatea LGBTQ+ și asta din cauza stigmei și a discriminării. Iar dacă ar fi să facem un studiu pe tema asta, numărul ar fi mult mai mic decât realitatea. Indiferent de procentaj, realitatea există. Și există de sute de ani. Homosexualitatea nu a apărut după 2001 când s-a dezcriminalizat, nu a apărut după căderea comunismului, a existat din preistorie. Avem atestate atâtea personalități marcante ale culturii românești care au fost membri ai comunității LGBTQ+. Dar e greu să scriem această istorie, la fel de greu cum a fost scrierea istoriei prin prisma contribuției femeilor în evoluția societății.

Într-un context în care ești permanent discriminat, în care și poziția ta la locul de muncă poate fi pusă în pericol, eu nu blamez persoanele care aleg să își ascundă orientarea sexuală. Eu sunt într-o poziție fericită pentru că nu mă poate afecta în niciun fel deschiderea mea. Sunt out în toate mediile, atât personal cât și profesional, dar fac activism pentru cei care nu se simt în siguranță să își declare preferințele pentru ca în final să nu mai existe această nevoie de reprezentare.

Asociația oferă și consiliere membrilor comunității?

Da, lucrăm constant cu membri din comunitate, cot la cot cu psihologi. Principalul obiectiv este siguranța persoanelor din comunitate. Avem cazuri de tineri care au vârsta majoratului, dar sunt în continuare la liceu și, cu toate acestea, părinții îi dau afară din casă. Asta înseamnă o viață ratată. Mulți astfel de tineri renunță la studii și își ratează șansa ajungând pe străzi. Există și cazuri fericite, dar nu întotdeauna reușim să mediem situația. Oamenii trebuie să înțeleagă că pe lângă faptul că homosexualitatea a fost dezcriminalizată, homosexualitatea a fost și depatologizată. Argumentul că homosexualitatea este o boală a fost invalidat de sute de studii medicale și organizații.

Cât de polarizată este mass-media vizavi de subiectul LGBTQ+? S-a spus că mediatizarea festivalului Bucharest Pride a fost aproape inexistentă.

Subiectul e reprezentat foarte slab și foarte puțin. Media se axează doar pe ceea ce este senzațional, cum e cazul marșului și aproape deloc pe multiplele evenimente culturale pe care noi le organizăm. Avem extrem de mulți artiști în comunitate ale căror evenimente le susținem. Avem evenimente pe partea socială și psihologică, avem TED Talk-uri. Dar mass-media se axează doar pe ceea ce creează controversă, pe de altă parte reprezentarea și modul de prezentare al acestor știri este extrem de trunchiat și stereotipizat. Noi avem aceeași deschidere pentru toți tocmai pentru a elimina stereotipurile.

Anul acesta, la TIFF, filmul lui Eugen Jebeleanu „Câmp de maci” a obținut premiul Publicului și Premiul pentru cel mai bun regizor. Acţiunea este inspirată din evenimentele din 2013, când proiecţia unui film LGBT la Cinema Muzeul Ţăranului Român a fost oprită de către protestatari. Cum ți s-a părut acest succes și ce spune despre publicul din Cluj?

Recunosc că am plâns de fericire când am auzit că filmul a fost premiat de public. A fost extraordinar. Demonstrează un progres, chiar dacă evenimentul în sine, în 2013, a fost trist și revoltător. Dar este foarte important că filmul s-a premiat și că a avut vizibilitate. O astfel de reprezentare este necesară pentru această comunitate. Avem nevoie de cât mai multe acte artistice de acest fel pentru a normaliza acest subiect. Nu e nimic senzațional cu această comunitate. Sunt niște oameni care vor să fie acceptați pentru ceea ce sunt, fără a trebui să se descompună în mii de bucăți. Doare să te descompui. Un lucru cotidian cum e mersul în vacanță, nu ar trebui să îți creeze anxietăți, nici să cunoști o persoană nouă și să stai să o analizezi pentru a ști care parte din tine poți să o arăți și care nu. De aceea avem nevoie de o cât mai bună reprezentare.

Foto: Cristina Beligăr

Care e următorul pas pentru Asociația Cluj Pride?

Vom continua să lucrăm pe proiectele pe care le avem deja, alături de alte asociații din țară. În momentul de față avem două proiecte importante, unul care se axează pe consilierea pacienților HIV-SIDA, respectiv a persoanelor din grupe de risc, pe de altă parte suntem parteneri în cadrul proiectului Campus Pride, al cărui focus este integrarea comunității LGBTQ+ în mediul academic. Vom demara și un proiect al nostru, care se va axa pe dubla discriminare a femeilor queer pe bază de orientare sexuală și gen. Și dorim să demarăm cât mai multe proiecte pe fiecare nișă și tip de discriminare.

Cum ți s-a părut controversa „gen” versus „sex” pe noul buletin electronic din spațiul public? A adus ceva bun?

Personal mi se pare o non-discuție, având în vedere că identitatea de gen nu este ceva ce alegi. Identitatea de gen nu are nicio legătură cu sexul. Sunt atâtea variațiuni încât este o non-discuție. Și faptul că anumite persoane și anumiți factori publici se axează pe discuția asta se numește transfobie. Scurt și la obiect. Și invalidează natura. Pentru că nu vorbim de o alegere și nu vorbim de un concept inventat. Este un subiect despre societatea nu are educația necesară să vorbească, lipsește o infrastructură și o abordare corectă din partea Statului și este un dat care nu se va schimba. S-a dovedit istoric că abordare de struț, în care ne băgăm capul în nisip și ne facem că nu există, nu duce la nimic bun.

Există regiuni ale României mai tolerante și mai puțin tolerante față de comunitatea LGBTQ+?

Tind să cred că centrele universitare sunt mai deschise, datorită multiculturalismului specific unui centru universitar.

Societatea se schimbă de la un an la altul prin acțiunile publice pe care le facem, prin faptul că procentajul de reprezentare crește de la un an la altul. Din ce în ce mai multe persoane, la nivel individual, își găsesc spațiul sigur și nu se mai ascund. Eu sunt adeptă la nivel personal a conceptului de „micro coming-out” și anume să nu-mi ascund identitatea în fața niciunui individ pe care îl cunosc și să fac acest lucru într-un mod cât se poate de natural. Eu nu merg în fața unei persoane și îi spun că sunt lesbiană. Dar dacă interlocutorul îmi spune că merge cu soția lui în weekend la munte, îi voi spune că și eu cu iubita mea mergem la Felix, de exemplu. Prin reprezentare, prin educare, prin scăderea numărului de persoane care spun că ele nu au cunoscut niciodată o persoana din comunitatea LGBTQ+, prin aceste lucruri se vor schimba foarte mult percepțiile în societatea noastră. Și prin demontarea oricărui discurs homofob, transfob, bigot și al oricărui mesaj de ură. Personal, încă mă bântuie mesajele din campania referendumului pentru familie, un moment determinant pentru mine ca activistă pentru drepturile persoanelor LGBTQ+.

Unul dintre sloganurile edițiilor anterioare a fost #suntemaici. Ei bine, suntem în continuare aici și asta nu se schimbă.

Un ultim gând despre marșul de duminică, de la ora 12:00?

Marșul se va organiza în condiții de maximă siguranță, toți participanții vor purta măști, iar în calitate de organizatori vom distribui și noi măști la fața locului. Toți organizatorii și voluntarii vor fi foarte ușor de reperat. Va fi o explozie de culoare, optimism și fericire, dar în același timp vom avea și mesaje care exprimă durerea noastră. Sunt atâtea drepturi care ne lipsesc, sau care nu ne sunt respectate, există atât de multă discriminare în societatea românească, încât trebuie să subliniem și acest aspect. E ca în basmul cu împăratul care cu un ochi râde și cu unul plânge. Pe de o parte avem un marș al iubirii și al toleranței, pe de altă parte ne revendicăm drepturile.

Mai multe despre programul complet al festivalului Cluj Pride 2021 găsiți AICI.

Punctul de întâlnire pentru marșul Cluj Pride de duminică, ora 12:00, va fi platoul pietonal dintre BT Arena și Cluj Arena. Traseul complet al marșului va fi următorul: platoul pietonal dintre BT Arena și Cluj Arena – Aleea Stadion – str. G.Coșbuc – Calea Moților – str. Emil Isac – str. Splaiul Independenței – platoul pietonal dintre Cluj Arena și BT Arena.

Distribuie:

Postaţi un comentariu