Tinerii Clujului. Andi Daiszler: E bine să critici administrația, dar să oferi și alternative

A absolvit Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din Cluj la specializarea Jurnalism, iar din 2007 lucrează în televiziune. A fost reporter și redactor pentru mai multe publicații, inclusiv pentru Monitorul de Cluj și Adevărul, dar televiziunea i-a oferit întotdeauna un alt ritm care s-a potrivit mai bine personalității lui. Cunoaște Clujul de la un capăt la altul, cu bune și cu rele și nu va uita niciodată „plimbarea” pe jos, pe care a fost nevoit să o facă în liceu, de pe Bulevardul Muncii până în cartierul Zorilor. Astăzi, pe lângă realizarea emisiunii Cinema Live și a prezentării știrilor la Look Plus, Andi Daiszler  se ocupă de partea de comenzi și promovare la Daisler Print House, un business de familie început în urmă cu 11 ani. Pe lângă toate acestea, nu trece săptămână să nu lanseze pe pagina personală de Facebook observații cu privire la orașul în care trăiește, la administrația care îl conduce, sau la oamenii care îl locuiesc. Din partea politicienilor nu își dorește decât deschidere la sugestii și un mai mare interes pentru comunitate, nu pentru propria carieră. Despre visul său pentru Cluj, dar și despre cum să transformi implicarea socială într-o atitudine care să te reprezinte, am stat de vorbă cu Andi Daiszler. Transilvania Reporter continuă, astfel, proiectul intitulat Tinerii Clujului, care va prezenta în fiecare număr destine ale unor tineri care au făcut ceva pentru ei și pentru comunitate.

R.: De ce ți-ai dorit să lucrezi în televiziune și cum ai ajuns în prezent să ai propria emisiune TV?

A.D.: Când ești mic vezi tot felul de oameni care fac tot felul de lucruri și îți imaginezi cam ce vrei tu să faci din ceea ce vezi în jurul tău. Așa am început dorindu-mi să lucrez la McDonald’s și am ajuns să lucrez și acolo. După aceea, cum mă uitam la știri, mi-am dorit să prezint știrile, am ajuns să prezint matinalul la Transilvania Live și în prezent să am o emisiune pe care o realizez. Cum îmi plac foarte mult filmele și cum mergeam la TIFF de multă vreme, totul a venit natural. În plus, în momentul în care am început Cinema Live, în urmă cu doi ani, nu erau multe emisiuni dedicate filmului. A trebuit să găsim un concept și a fost greu la început pentru că eram doi oameni care scriam toate materialele, eu le prezentam, iar colegul meu le monta. Cu toate acestea, emisiunea continuă și astăzi, este în grilă și a ajuns la sezonul patru. În paralel mai prezint știrile de seară la ora 22.00 pe Look Plus și o dată la trei săptămâni și în week-end.

R.: Care este prioritatea ta în acest moment din punct de vedere profesional?

A.D.: Ca prioritate aș spune că mă preocupă foarte mult afacerea familiei mele, Daisler Print House. Aportul meu este mult mai mic decât al fratelui meu care se ocupă de partea de producție efectivă și de partea de grafică, dar contribui și eu pe partea de imagine și de încheiere de contracte și parteneriate.

R.: Cum a pornit afacerea Daisler Print House?

A.D.: Afacerea a fost începută de mama mea în urmă cu 11 ani, cu un xerox luat în chirie după ce fusese disponibilizată. Banii pe care i-a primit din salarii compensatorii i-a investit în pornirea afacerii. Eu și fratele meu eram în liceu, dar tatăl meu s-a implicat foarte mult, a amenajat spațiul, a învățat-o pe mama să utilizeze calculatorul sau alte aparate. După terminarea liceului, a venit și rândul fratelui meu Dani să se implice și să vină cu idei noi și astfel s-a separat de partea de xerox începând să facă producție. Eu veneam în timpul facultății și dădeam o mână de ajutor după cursuri, mai ales în perioada licențelor când erau foarte multe solicitări. În 2014 am devenit foarte vizibili când am început să sprijinim evenimente precum Photo Romania sau Jazz in the Park. Noi am făcut anul trecut pentru Jazz in the Park primele bean bag-uri, iar anul acesta mergem cu mult mai multe, mai frumoase și mai colorate. Am încercat să oferim comunității tot timpul ceva, să nu fim doar o firmă ca oricare alta.

R.: Care sunt planurile voastre pentru Daisler Print House acum că ați deschis și un showroom? Unde vă doriți să ajungeți?

A.D.: În momentul de față suntem într-un loc unde nu am visat că vom ajunge vreodată și trăim momentele după așteptări. Vrem să facem parte din comunitate într-un mod activ. Suntem printre acele afaceri care se implică și care crede în proiecte noi. Nu îți vom da niciodată bani, dar te ajutăm la promovare și putem găsi împreună lucruri pe care le putem construi. Ideea cu showroom-ul i-a aparținut fratelui meu, este un punct ultracentral și am vrut să îl facem cât de primitor cu putință. Am făcut și masa de „do it yourself” unde oamenii pot veni să își finiseze materialele, să nu mai aștepte după noi dacă se grăbesc. Ajută foarte mult să ai un loc primitor. Noi nu avem agenți de vânzări, nu sunăm firmele, nu le ofertăm, așa că ne bazăm pe clienți care ne cunosc deja, sau pe care încercăm să-i atragem prin ambianță și prin calitatea serviciilor.

R.: Cum a apărut dorința ta de implicare în comunitate, respectiv responsabilitatea socială? Nu de puține ori ai atras atenția pe pagina ta de Facebook asupra unor aspecte din oraș pe care ți-ai dori să le vezi schimbate.

A.D.:  Este un fel de „microb” pe care l-am luat de la un bun prieten de-al meu, Radu Neag. El nu mai locuiește în Cluj și nu mai interacționează cu comunitatea clujeană, dar obișnuia să sesizeze anumite lucruri din oraș. Așa că, multe dintre postările pe care le fac îi sună și lui Radu. Sunt norocos să fac parte dintr-un grup de prieteni care nu se mulțumesc doar cu a trăi în acest oraș, ci vor să trăiască în cel mai bun și frumos oraș. Pentru asta este nevoie de implicare. Am ajuns la concluzia că nu poți doar să critici tot timpul autoritățile pentru că de foarte multe ori criticile nu ajung la destinatar. E bine să critici, dar să oferi și alternative. În acest domeniu am implicat și Print House-ul pentru că am putut veni cu soluții. Astfel, ne-am lipit de oameni care au inițiative. Unul dintre cele mai vizibile proiecte a fost cel legat de înfrumusețarea pubelelor din centru, pe care l-am realizat cu cei de la TiMAF când am decorat peste 40 de pubele din oraș. O altă inițiativă căreia ne alăturăm este Urban Butterfy Effect a echipei Scena Urbană. Este vorba de un eveniment pe strada Kogălniceau care va avea la bază proiecte concepute de copii, a modului în care văd ei această stradă și analizate ulterior de arhitecți în vederea punerii lor în aplicare. Pe lângă Jazz in the Park, un alt parteneriat de care suntem mândri a fost cel cu Asociația Studenților Arhitecți pe care l-am avut pentru Zilele Arhitecturii.

 [stextbox id=”custom”]

R.: Ce îți place cel mai mult în Cluj?Ce nu îți place?

A.D.: Îmi place că există o comunitate foarte mare de oameni care nu se dau bătuți și care vor să schimbe lucrurile. Cred că este una dintre cele mai vizibile comunități la nivel național. Ceea ce simt aici este că oamenii nu renunță, indiferent câte piedici li se pun. Cultural lucrurile se mișcă foarte bine. Avem o cultură a festivalurilor, avem Photo Romania, TIFF, Electric Castle, vom avea Untold, Jazz in the Park, ceea ce ne diferențiază de restul orașelor. Pentru asta merită și administrația aprecieri. Pentru trafic, pentru cabluri, pentru clădirile care stau să cadă în centrul orașului, pentru lipsa unei viziuni pe termen lung, pentru Someșul navigabil care nu s-a mai făcut, pentru Cetățuie, administrația merită doar critici. Inclusiv legat de tramvai aș avea de obiectat.

R.: Care este locul tău preferat din Cluj?

A.D.: Îmi place intrarea în Cluj dinspre Feleac și modul cum se vede orașul de acolo de sus.

R.: Cum vezi Clujul peste cinci ani?

A.D.: Îl văd capitala festivalurilor, îl văd cu cel puțin 10-15% mai mare din punctul de vedere al firmelor de IT care activează aici, văd infrastructura în construcție. Nu știu dacă se poate schimba orașul în cinci ani, dar în cinci ani vom avea sigur șantiere. De asemenea, aeroportul cu pista lui în construcție îl văd că va deveni mult prea mic pentru nevoile orașului. Mi se pare că noi ca și clujeni suntem mândri că suntem clujeni, dar nu iubim infrastructura Clujului, nu iubim tramvaiul, spre exemplu. Este o mândrie generală, dar criticăm fiecare sector în parte.

R.: Care este visul tău pentru Cluj?

A.D.: Aș vrea ca cei care conduc orașul să fie deschiși sugestiilor și aș vrea ca cineva să analizeze aceste sugestii. Sunt mulți oameni cu idei care pot fi puse în practică. Aș vrea ca termenele să fie respectate, să termine Piața Unirii și pietonalizarea, să închidă străzile adiacente. Știu că nu se poate fără parcări, sau fără inel central, dar aș vrea să înceapă de undeva. Și aș mai vrea ca pentru Crăciunul viitor decorațiunile să nu mai fi albastre, ci la planurile decorării orașului de sărbători să lucreze arhitecți sau designeri cu imaginație. Aș renunța de tot la albastru. Numai în România și în partea de est a Ungariei mai vezi albastrul ăsta care îți bagă frigul în oase.

R.: Care sunt oamenii sau personalitățile care te inspiră?

A.D.: Nu am stat să analizez niciodată asta. M-au inspirat părinții mei pentru că sunt genul de oameni care fac ceea ce își propun.

R.: Care sunt cărțile care te inspiră?

A.D.: Nu îmi plac cărțile de autor, le prefer pe cele de aventură, de acțiune. Mi-a plăcut foarte mult Shogun de James Clavell, iar acum citesc Game of Thrones de George R. R. Martin. Uneori îl mai citesc și pe Octavian Paler.

R.: Care este motto-ul tău?

A.D.: Nu am un motto, însă îmi place motto-ul mamei mele care spune că „Dacă ceva trebuie făcut, atunci trebuie făcut”.

A.D.: Care este lucrul fără de care nu ai putea trăi?

A.D: Îmi place foarte mult să călătoresc și cred că fără mașină nu aș putea trăi.

R.: Ce te enervează?

A.D.: Mă enervează oamenii care critică fără să facă nimic, mă enervează oamenii care promit și care nu livrează, care nu te critică în față și mă mai enervează oamenii care nu răspund la telefon, dar care nici nu sună când văd apelul.

R.: Care sunt pasiunile tale?

A.D.: Ascult multă muzică indie rock și rock britanic. În plus, îmi place să merg la concerte live și să călătoresc. Anul acesta voi merge pentru prima dată la Electric Castle și voi continua cu Jazz in the Park, Untold, Summer Well, Robbie Williams și poate ajung și la Blaj aLive. În ceea ce privește călătoriile,  am fost anul acesta la Amsterdam, Barcelona și Szeged, voi ajunge din nou la prietenul meu Radu Neag la Munchen și bineînțeles voi pleca și în luna de miere cu viitoarea mea soție, dar încă nu știm destinația.

[/stextbox]