Sportivi dedicați cărții

Din cele mai vechi timpuri copiii din zona Clujului au visat să ajungă studenți în orașul de pe Someșul Mic, iar cei care mai practicau și un sport era de la sine înțeles că odată ajunși la Cluj, sportiv fiind, dacă nu jucai pentru Universitatea era de neconceput. ”U” Cluj nu înseamnă doar fotbal. Dintotdeauna studenții au jucat și baschet și rugby și volei și handbal, sau polo. Clujul a fost mereu acel „ceva”, iar Universitatea, indiferent de disciplina sportivă, a fost și este simbolul tinereții, „campioana elanurilor nestăvilite” cum a spus-o regretatul Ioan Chirilă.

Să reprezinți Universitatea Cluj însemna și atunci, și spre bucuria noastră înseamnă și azi, să știi să împletești sportul cu școala. Exemple sunt sute și an după an apar altele noi. Alexandra Bande (handbal), Toma Lungoci (baschet) și Tudor Telcean (fotbal) sunt trei dintre tinerii sportivii care vor face să tremure tribunele, vor arunca în aer mii de brațe, dar care mai înainte să ridice deasupra capului vreun trofeu, impresionează prin rezultatele școlare.

Handbalista e din Sălaj, din Șimișna, o comună cu ceva mai mult de 1.000 de locuitori. Lungoci e născut și crescut în Cluj-Napoca, iar Telcean e originar din Dej. Practică sporturi diferite, dar iubesc același simbol și au aceeași pasiune pentru școală. Alexandra a obținut nota maximă la examenul maturității, iar Toma (9,77) și Tudor (9,33) sunt și ei acolo, între premianți, dovadă că ”U” înseamnă mai mult decât să îmbraci echipamentul în alb și negru.

Sursa foto: Mircea Ilieș

A jucat la două capete și i-a ieșit
Pentru Alexandra Bande prea multe opțiuni nu erau. În Sălaj cele mai importante rezultate sportive s-au obținut în handbal (feminin) și volei (masculin), astfel că alegerea jocului pe semicerc era cumva de la sine înțeleasă. În Cluj-Napoca a ajuns pe când avea doar 10 ani, la CSS Viitorul, clubul unde s-au format atâția și atâția sportivi și oameni cu care astăzi ne mândrim. Cu o modestie specifică ardelenilor, dar atât de rară azi, Alexandra a rememorat drumul de la Șimișna la Cluj-Napoca. Nu l-a uitat nici pe primul ei antrenor.

„Pasiunea pentru handbal a început uitându-mă la meciuri, la TV. Cred că am văzut mii de meciuri și nu m-am plictisit.Primul meu antrenor a fost domnul profesor Misăilă Corneliu, el a fost cel care m-a îndrumat înspre handbal și tot de la el am învățat abecedarul acestui sport. Apoi a fost doamna Iurian Cristina. Cu dânsa antrenor am obținut primele performanțe.

Am fost o echipă unită și atunci am simțit pentru prima dată ceea ce înseamnă să fii cu adevărat handbalistă. La Cluj-Napoca totul a fost bine încă de la primele antrenamente. Nu am fost emoționată, știam că nu am nimic de pierdut dacă încerc și că de mine depinde dacă voi ajunge cândva o sportivă adevărată”, povestește Alexandra.

Odată ajunsă în Cluj-Napoca, Alexandra nu s-a lăsat pradă tentațiilor, ba am spune (de această dată în sens pozitiv), că a jucat la două capete și i-a ieșit. A luat nota maximă la BAC și este foarte aproape să facă pasul și spre echipa de senioare a Universității, alături de care, de altfel, se pregătește deja.

„Eu sunt foarte ambițioasă și mereu am avut convingerea că prin muncă și atitudine pozitivă voi putea realiza ceea ce îmi propun. Sportul nu te dezvoltă doar fizic, ci și psihic, dezvoltă mecanisme de gândire, aptitudini noi, cum să faci față presiunii, să gândești în situații limită, practic îți oferă o supra-educație.

Am muncit mult pentru media de la BAC. Mare parte din timp mi-l petreceam citind, rezolvând exerciții, și pentru că am învățat, am avut și rezultate. Sunt mândră de mine, dar cel mai mult mă bucur că i-am făcut mândri pe părinții mei. Au fost așa de emoționați. Bine, și subiectele de anul acesta de la Bacalaureat au fost accesibile, cu un grad de dificultate mediu din perspectiva mea”, spune Alexandra.

Adeptă a principiului „ai carte, ai parte”, Alexandra Bande este încă un exemplu că sportul și școala pot merge mână în mână. Zecele ei este o palmă, să-i spunem prietenească, dată celor care se grăbesc să-i judece și să-i catalogheze pe sportivi, celor care cred că viața unui performer e doar o dulce povară. Alexandra ne-a demonstrat că în ciuda miilor de ore de antrenament, a zecilor de deplasări, a cantonamentelor istovitoare, a meciurilor care te storc de ultima picătură de energie, dacă vrei, dacă știi să-ți gestionezi timpul și viața, nimic nu este imposibil.

Foto: Dan Bodea

„Șoricel de bibliotecă”
Al doilea elev-sportiv eminent, în ordinea notelor obținute anul acesta la Bacalaureat (9,76 în acest caz), este Toma Lungoci și el un adolescent pe care „coechipierii” lui de generație trebuie să-l aibă ca model. Component al echipei de baschet U-BT încă din 2018 (la seniori) și al echipelor naționale de juniori, campion al țării la categoriile de vârstă U16 și U18, câștigător a Cupei României și unul dintre fundașii de mare perspectivă ai sportului sub panou.

La fel ca și în cazul Alexandrei, și Toma a auzit de zeci de ori deja celebra expresie: „Nu poți să faci și sport și școală!”. Baschetbalistul este însă plămădit din acel aluat din care sunt făcuți convertiții spiritului universitar, al sportivilor care poartă cu mândrie echipamentul cu ”U” pe piept. Nimeni nu spune că e ușor să fii un elev eminent și un sportiv sclipitor în același timp, dar nu e nici imposibil.

„Eu întotdeauna am pus accent și pe școală deși vorbim de două lumi diferite. La început totul merge de la sine, dar devine din ce în ce mai greu odată cu înaintarea în vârstă. Te apropii de BAC și știi că vrei, că poți să obții rezultate bune, pentru că te-ai pregătit, dar în același timp ești supus presiunii din cealaltă viață, de sportiv. Acolo rezultatele trebuie să fie atunci, pe loc, nu toate meciurile au prelungiri.

După școală, de obicei, nici nu mă mai întorceam acasă, ci mă opream într-o bibliotecă până să merg la antrenament. Așa am considerat eu că e cel mai eficient mod de a-mi gestiona timpul, altfel eram mereu pe drumuri. Mă antrenam și înainte de școală, de la primele ore, 6-7 dimineața, apoi mergeam la școală, apoi la bibliotecă și din nou la antrenament”, a povestit Toma, într-un interviu acordat recent site-ului unitedhoops.ro.

Foto: Dan Bodea

Tudor a luat meditații la Logică
Între laureații școlari din acest an se numără și Tudor Telcean, poate cel mai cunoscut dintre cei trei sportivi, eroi ai acestui articol. Fotbalist la Universitatea Cluj, component al echipei de seniori, sau dacă vreți profesionist, din 2018, Tudor s-a remarcat și el la Bacalaureat cu media finală 9,33.

Nici el nu a vrut să pună școala pe locul 2 și nici lui nu i-a fost ușor să le facă pe amândouă și, la fel ca și în cazul Alexandrei și al lui Toma, și Tudor este un împătimit al cărților. Arătat și el, uneori, cu degetul, pentru că e fotbalist, Tudor recunoaște că a luat și meditații pentru BAC. Nu, nu la Limba română, sau la istorie, materii la care a fost notat cu 8,80, respectiv 9,70, ci la Logică! Recunoaște și el că Bacalaureatul din acest an a fost unul ceva mai lejer, din cauza condițiilor în care s-a desfășurat și spune că se va înscrie la facultatea de kinetoterapie.

„Examenele au fost de un nivel mediu. Având în vedere situația asta cu pandemia s-a decis ca și subiectele să fie un pic mai abordabile, dar eu nu m-am bazat pe asta și chiar m-am pregătit foarte bine. Am luat și meditații la Logică. Nu prea am apucat să merg la școală din cauza antrenamentelor și am simțit că am nevoie de un profesor. M-a ajutat foarte mult. O să mă înscriu la facultate, cel mai probabil la kinetoterapie”, spune fotbalistul.

Alexandra, Toma și Tudor sunt modele de elevi-sportivi dacă vreți din colecția de vară 2020, însă ei nu sunt nici primii și nici ultimii sportivi ai Universității Cluj care pun preț pe educație. Anul trecut, Victor Robert Dican și Alexandru Pop (și ei fotbaliști la ”U” Cluj), au terminat BAC-ul cu 9,96, respectiv 9,71.

Distribuie:

Postaţi un comentariu