Imaginea umflată a fotbalului românesc

Foto: Dan Bodea

Opinie

A trecut şi ziua Izabelei, Sânmărtean şi Szukala s-au fotografiat deja în echipamentul lui Al Ittihad, iar fostul dinamovist Gabi Tamaş le-a dat „peste bot câinilor”, declarând că Steaua este singura echipă din România la care se face performanţă. Nici nu știa Tamaș ce adevăr a rostit. Într-adevăr, campioana en-titre este în acest moment singura echipă din fotbalul nostru care nu tremură după banii din drepturile TV. Constanța cu care a reprezentat România în cupele europene, rezultatele bune, investițiile inteligente și mai apoi exporturile către Vest, au umplut conturile trupei lui Gigi Becali. Practic, în acest moment Steaua este singurul club 100% profesionist din România. Restul se împart în două categorii: echipele politice, finanțate din bani publici și cele conduse de afacerişti obscuri, mulţi dintre ei certaţi cu legea, a căror investiţie în fotbal se limitează, de cele mai multe ori, la banii încasaţi de la Liga Profesionistă de Fotbal, din drepturile TV.

Cine sunt salvatorii fotbalului?

După mai multe luni de negocieri Intel Sky Broadcasting LTD a cedat drepturile de transmisie a meciurilor de fotbal din Liga I și Cupa Ligii şi către compania RCS & RDS, pentru 12 milioane de euro. Tranzacția nu este surprinzătoare în condițiile în care Intel Sky, companie la care este acționar și fostul finanțator la CFR Cluj, Paszkany Arpad, era pe punctul de nu putea plăti a doua tranșă de bani către cluburile de fotbal din prima divizie a României, iar acest lucru era echivalent cu un veritabil cutremur în Liga I, marea majoritate a grupărilor din fotbalul intern supraviețuind exclusiv din aceste drepturi TV. Un act de vânzare-cumpărare, normal în orice societate civilizată, a scos la iveală situația agonizantă în care se află cluburile de fotbal din România. Vestea a fost primită foarte bine şi de abonaţii RCS & RDS care vor avea, astfel, ocazia să urmărească toate cele nouă meciuri ale fiecărei etape, fără costuri suplimentare, așa cum se întâmplă cu abonații cabliștilor concurenți, care trebuie să plătească o taxă suplimentară de 10 lei, lunar, pentru a urmări cele mai tari dueluri din fotbalul românesc.

Tranzacția este până la urmă surprinzătoare dacă ne reamintim că în vara anului 2014, când Intel Sky a obţinut drepturile de transmitere a meciurilor de fotbal din Liga I şi Cupa Ligii, pentru suma de 27, 5 milioane de euro, reprezentanţii companiei de cablu au considerat campionatul intern de fotbal mult prea slab şi neatrăgător pentru a oferi o suma mai mare decât cea a Intel Sky. Ulterior au existat mai multe runde de negocieri pentru preluarea în parte a unor meciuri însă, cele două părţi nu au ajuns niciodată la un acord. Mai mult, RCS a dat în judecată LPF pretinzând că atribuirea meciurilor a fost făcută arbitrar însă, a pierdut procesul. La o jumătate de an distanţă de la refuzul cabliștilor de a include în grilă posturile de televiziune care difuzau meciurile din Liga I, pozează în salvatorii unui campionat pe cate tocmai ei l-au transformat într-un bâlci al finanțatorilor și managerilor, care au așteptat cu mâna întinsă, vreme de cinci ani milioanele de euro cu care RCS a devenit ”stăpâna” fotbalului intern. Ca să explicăm de ce nu putem fi de acord cu titulatura de ”salvatori ai fotbalului românesc” pe care jurnaliști de la Digi TV și-au atribuit-o odată cu achiziționarea drepturilor tv, trebuie să reamintim că pentru același campionat, Liga I, considerat anul trecut neatractiv, amintita compania a plătit până în 2014 nu mai puțin de 35 de milioane de euro (!) pentru fiecare sezon. „Purcoiul” de bani picaţi din cer, de fapt din drepturile TV, a transformat campionatul românesc într-o întrecere în care performanţa sportivă a trecut în plan secund, prioritatea conducătorilor de cluburi fiind aceea de a obţine cât mai mulţi bani de la operatorul de cablu, oferind la schimb circ şi scandaluri.

Liga lui Teszari şi liga politică

„Investiția ” masivă a operatorului de cablu care a transmis Liga I până în 2014 a avut darul de a le lua minţile finanţatorilor din primul eşalon. Cu bugetul asigurat de cablişti, patronii de cluburi au trecut la transferuri. Sute de jucători anonimi au ajuns în Liga I, tocând sume consistente de bani din care centrele de copii şi juniori ale cluburilor din primele două eşaloane ar fi putut produce talente pe bandă rulantă, aşa cum s-a întâmplat zeci de ani la rând, până să apară obsesia jucătorilor străini. Făcând o analiză simplistă ne-ar ajunge degetele de la mâini să enumărăm fotbaliştii străini care chiar au contat, sau care au crescut în valoare în România. Neaşteptata „finanţare” din partea televiziunilor a mai avut un efect negativ. A împărți fotbalul românesc în două tabere distince: cea a bogaților, cluburile din primul eșalon ”finanțate” de RCS & RDS, și cea patronată de autorităţile locale, în fapt liga a II-a. La acest din urmă nivel este cunoscut faptul că marea majoritate a cluburilor de fotbal sunt ținute în viață de primării și consiliile locale. Dacă echipele din eșaloanele inferioare nu pot beneficia de milioane de euro din partea autorităților, dar se mulțumesc cu puțin, pentru că treaba merge ”și așa”, cele din Liga I au fost împinse spre dezastru din interior, de proprii angajați, puși în fruntea unor departamente care ar fi trebuit să producă bani dar, care în realitate au risipit ”investiția” operatorului de cablu. Disperarea care a cuprins Liga I, din cauza incompetenței celor implicați în fenomen, s-a reliefat cel mai clar la auzul veștii că fostul ”finanțator”, RCS & RDS, le va asigura din nou bugetele.

Reacția oficialilor din Liga I a fost incredibilă, dar relevantă pentru starea de fapt a fotbalului. Manageri, președinți, sau directori sportivi toți au salutat această „revenire”, dar nu au știut să mascheze deloc neputința, sau poate neștiința de a gestiona un club sportiv. ”Ne-a trecut glonțul pe la ureche, dar acum suntem mai liniștiți. Vânzarea dreturilor TV este o garanție că ne vom primi banii fără de care era aproape imposibil să ne continuăm activitatea”, a fost reacția lui Claudiu Maior, oficial în cadrul clubului ASA Târgu Mureș, una dintre grupările din Liga I cu mari restanțe financiare către fotbaliști. În vara anului trecut la ASA au fost transferați, pe salarii mult prea mari pentru posibilitățile clubului, fotbaliști precum Gabi Mureșan, Ianis Zicu, sau Dorin Goga. ”În sfârșit am intrat și noi în piață, pentru până acum nu ne vedea nimeni. Eu am spus asta mereu, la toate adunările de la Ligă (Liga Profesionistă de Fotbal, n.r.) că trebuie să se schimbe situaţia asta. Eu le-am spus şi fotbaliştilor de la Botoşani că noi muncim să producem bani, ei trebuie să producă fotbal, dar când nu te vede nimeni, nu poţi să vinzi publicitate pe stadion, nu poţi să atragi oameni lângă echipă”, a punctat şi Valeriu Iftime, finanţatorul echipei FC Botoşani. Nici măcar fostul şef al LPF, Dumitru Dragomir, care a amintit în mai multe rânduri că are o relaţie de prietenie cu Paszkany Arpad nu s-a ferit să arunce săgeţi către Intel Sky.

„În fotbalul din România banii sunt ca aerul. Mulţi, puţini, atâţia câţi sunt, erau vitali pentru cluburi, altfel mai rămâneau 3, 4 echipe, restul dispăreau. E foarte bine că Liga I se va vedea la Digi”, a decretat Dragomir. Daniel Stanciu, director general la Dinamo, Florin Prunea, preşedintele CSMS-ului din Iaşi şi alţi şefi de cluburi a ţinut să evidenţieze şi ei importanţa banilor din drepturile de televizare, pentru supravieţuirea fotbalului românesc. Practic, prin această vânzare s-a prelungit, pentru cel puţin o jumătate de sezon, ideea de supravieţuire „artificială” a cluburilor de fotbal. Niciunul dintre oficialii amintiţi mai sus nu a fost ferm în declaraţii, și nici nu a dat vreo asigurare că gruparea pe care o reprezintă este o entitate sportivă bine structurată, pentru care banii proveniţi din drepturile TV sunt doar un element de suplimentare a bugetului clubului, aşa cum se întâmplă în fotbalul european.

Eşecul UPC, revenirea în piaţa a RCS

Lipsa de inspirație nu o regăsim doar la oamenii din fotbal, ci și la operatorii de cablu, cei care își asigură mare parte din venituri tocmai din transmisiile sportive. După ce RDS & RCS a pierdut drepturile de difuzare a meciurilor din Liga I, compania concurentă, UPC, a preluat transmisiile celor două canale care produceau evenimentele fotbalistice din prima divizie. Până la urmă includerea celor mai importante meciuri într-n pachet separat, pentru care se percepea o taxă suplimentară, nu a fost neapărat o greșeală de marketing. Acest lucru este ceva normal în țări precum Anglia, Germania, sau Italia, unde fotbalul este aproape o religie. Greșeala operatorilor de cablu este aceea că au desconsiderat țara în care funcționează, România, un stat în care valorile sunt demult ignorate, lucrurile normale (cum ar fi să plătești bilet la stadion, sau o taxă pentru a vedea meciul echipei favorite) sunt văzute ca hoție, o Românie în care spectacolul agreat de fani este de fapt cel oferit de patroni în emisiunile așa zis sportive, și nicidecum cel din arene.

Făcând un exercițiu de logică e clar că reprezentanții UPC au mizat pe lipsa de suporteri din tribune, pe lipsa de atașament și pe apatia fanilor, crezând că-i ”vor agăța” și-i vor țintui în fața micilor ecrane. E clar că ideea a fost de ”a fura” din clienții concurenței ademenindu-i spre nou loc de desfășurare a spectacolului fotbalistic. Datele statistice arată însă, că portofoliul de clienți nu numai că nu a crescut, ba chiar ar fi scăzut, e drept nesemnificativ, însă suficient cât să se reorienteze cel mai probabil înspre alte producții decât cele fotbalistice. Eșecul lor a fost anticipat de concurență, care a așteptat, a ”tocat mărunt” nervii deținătorilor drepturilor de transmisie a meciurilor, iar atunci când negocierile de preluare a acestora au avut o finalitate pozitivă, nu au ezitat să se erijeze în ”salvatori”. În fond, la fel ca pe gazon, și în bussines jocul greșeala așteaptă.


Publicitate

Postaţi un comentariu