Acel moment, ultimul

”Nu se putea prelungi cu încă un turneu final pentru că mai sunt câteva zile. Sunt capabilă. Sunt în stare să fac lucrul ăsta, dar am considerat că pentru mine este suficient. Voi fi alături de fete din faţa televizorului. Dacă se va ivi ocazia, voi fi şi acolo prezentă alături de ele”, Aurelia Brădeanu, fost internațional al României/ Foto: Dan Bodea

I se spune ”Mica”, dar este un sportiv uriaș, despre care se pot scrie cărți. Aurelia ”Mica” Brădeanu și-a dedicat ultimii 20 de ani handbalului de mare performanță. A adunat trofeu după trofeu, a evoluat la europene, mondiale și la trei ediții ale Jocurilor Olimpice. Statistica ne arată peste 270 de meciuri în tricoul ”Tricolor” și exact 686 de goluri.

Ultimul l-a înscris la sfârșitul săptămânii trecute, în finala Trofeului Carpați, contra Ungariei. A fost acel moment, ultimul în care ”Mica” Brădeanu a ridicat mâinile deasupra capului, bucurându-se pentru reușita ei. Acel moment, cel mai dureros pentru un sportiv, a sosit pentru Aurelia și pentru echipa națională. O personalitate fără cusur a făcut pasul înapoi, spre o viață, alta decât cea în lumina reflectoarelor.

Nu plânge ”Mica”

Când sirena Sălii Polivalente Cluj-Napoca a anunțat sfârșitul finalei dintre România și Ungaria, pierdută de ”Tricolore”, echipa națională feminină de handbal pierdea una dintre cele mai mari sportive din istoria sportului pe semicerc din țara noastră. Acea sirenă anunța sfârșitul carierei impresionate a Aureliei Brădeanu în tricoul echipei naționale. Au fost câteva clipe de uluială. Spectatorii încă nu realizau că au fost martorii unui moment unic. Colegele de națională erau și ele cu gândul la ce nu a funcționat în jocul contra Ungariei. Apoi lumea s-a oprit în loc. Ceea ce era anunțat s-a întâmplat. ”Mica” Brădeanu și-a îmbrățișat cu lacrimi în ochi colegele. A încercat să fie puternică, așa cum erau aruncările ei de la linia de 9 metri. Din înaltul tribunelor un gând nerostit îi era adresat ei: ”Nu plânge Mica!”.

Foto: Dan Bodea

”Este momentul cel mai greu, pe care nu l-am așteptat, după atâția ani de muncă, după atâtea momente de fericire. În viață ai și eșecuri. Rămân și eu cu regretul de a nu fi câștigat anumite competiții, mă refer la nivelul echipei naționale, dar acești ani, pe care eu i-am petrecut alături de fete, la lot, pentru mine înseamă foarte mult. Această perioadă a vieții mele, am trăit-o intens, frumos. Viața mea înseamnă  handbalul, acest sport pe care l-am făcut cu plăcere, îl iubesc și îl voi iubi tot timpul.

Din păcate orice început are și un sfârșit. Până la urmă trebuie să știi să spui stop și carierei sportive. Simt că mai pot să joc și o voi face pentru echipa de club (CSM București, n.r.). Simt că aș fi putut să mai joc și la Campionatul European, dar simt în același timp că mi-am făcut datoria și că e timpul ca fetele acestea tinere, să ducă mai departe ceea ce am realizat noi, garda veche”, a spus Aurelia, la finalul partidei cu Ungaria, ultima pentru ea în tricoul echipei naționale a României.

În vârstă de 37 de ani, Aurelia Brădeanu este legitimată la CSM București, iar anterior a mai evoluat la CS Oltchim Râmnicu Vâlcea, CS Rapid București, Gyori Audi ETO KC, din nou Oltchim, ASC Corona Brașov, iar din 2015 la echipa din Capitală.

Cifre amețitoare și o carieră strălucitoare

Să încerci să enumeri bornele carierei Aureliei Brădeanu reprezintă un exercițiu de matematică mai complicat decât ar părea adunarea. Handbalista este vicecampioană mondială cu echipa României în 2005, a cucerit medalia de bronz la Campionatul European din 2010 și tot o medalie de bronz la Campionatul Mondial de anul trecut. Dacă în cariera ei la nivel de echipă națională (la senioare) nu a reușit să cucerească medalia de aur la niciunul dintre turneele majore, Brădeanu are în palmares un titlu mondial de tineret în 1999, dar și pe cel European de junioare din 1998.

Tot la nivel de echipă națională Mica Brădeanu are cele mai multe prezențe la turneele finale de campionate europene și mondiale, dintre toate handbalistele României – 8 prezențe la turneele finale ale Campionatelor Mondiale și 6 la cele europene. La toate acestea adăugăm și cele trei participări la Jocurile Olimpice de Vară, performanță unică în handbalul feminin din țara noastră. Și la nivel de echipe de club Aurelia Brădeanu stă mai bine ca oricine. Trofeul Ligii Campionilor, cucerit anul acesta alături de CSM București, este nestemata coroanei. A așteptat triumful continental vreme de 12 ani. Din 2004, de când a disputat prima semifinală a Ligii Campionilor și până în 2016, anul triumfului suprem, Brădeanu a adunat nu mai puțin de șase semifinale și o finală, toate pierdute cu Gyor, sau CS Oltchim Râmnicu Vâlcea.

Foto: Dan Bodea

De altfel, Liga Campionilor este, poate surprinzător, singurul trofeu continental intercluburi cucerit de handbalista ce părea mereu abonată la finale și semifinale. În România a cucerit patru titluri naționale cu marea echipă a Oltchimului, dar și unul cu Rapid București, considerat o surpriză la acea vreme, plus cel din acest an cu CSM București, practic continuatoarea de facto a echipei din Râmnicu Vâlcea. La aceste preformanțe mai adăugăm șase Cupe ale României, cucerite cu aceleași trei echipe, pentru a trasa o ultimă tușă a unui tablou impresionant. Din cei 20 de ani de carieră la cel mai înalt nivel, Aurelia Brădeanu a evoluat șapte sezoane în campionatul Ungariei, și atunci și acum, unul dintre cele mai puternice ale Europei.

Între 2004 și 2011 Gyor a fost ”casa” Aureliei. Cu echipa care a dat-o lumii pe Anita Gorbicz, românca a dominat handbalul din țara vecină în toată perioada contractual. A cucerit șase titluri naționale și șapte Cupe ale Ungariei. A disputat o finală de Cupa EHF și una de Liga Campionilor. A avut chiar o propunere din partea federației de la Budapesta de a evolua pentru echipa națională a Ungariei. În 2013 a revenit în România, la Corona Brașov și a fost declarată ”Cea mai bună jucătoare de handbal” a țării.

686 de goluri a marcat Aurelia Mica Brădeanu în cele 274 de meciuri disputate în tricoul echipei naționale

”În numele Federaţiei şi al handbalului românesc, îi mulţumim din suflet şi sunt convins că toţi cei ce iubesc acest minunat sport o să rămână cu ea în minte şi în inimă. Mulţumim, Mica”, Alexandru Dedu, președintele Federației Române de Handbal.