Jocul cu cărţi măsluite

Caius Chiorean, redactor-șef Transilvania Reporter

 Exerciţiul puterii multiplică posibilităţile de a abuza de alegători. Partidele la guvernare au la îndemână schimbarea regulilor jocului politic şi a calendarului electoral în propriul folos. După 2000, toate partidele au făcut asta sau măcar au încercat să o facă. Jocul cu cărţi măsluite nu l-a născocit PNL şi nu e nici măcar un patent local. Se practică în democraţii consolidate. În SUA, de pildă, graniţele colegiilor electorale sunt retrasate înaintea fiecărei runde de alegeri astfel încât partidul la putere să-şi optimizeze şansele.

Pentru prima dată după 1990, PNL s-a făcut partid mare. Din respect pentru istoria numelui, de-a lungul existenţei sale politice de rang, cel mai adesea, secund, au fost evitate cuvintele grele la adresa partidului. Cu toate acestea, o privire retrospectivă arată că, în cea mai mare parte a existenţei sale postdecembriste, PNL a fost un partid balama. Coabitarea din anii 1990 cu Ion Iliescu era să-l coste fiinţa; s-a salvat doar prin generozitatea lui Corneliu Coposu şi a ţărăniştilor. Pe aceştia din urmă îi va abandona ulterior, aşa că de dispărut a dispărut PNŢCD. După 2000, partidul s-a aşezat în planul doi al alianţelor, din opoziţie sau de la guvernare, atât cu stânga cât şi cu dreapta. Nu e mai puţin adevărat că, în contrast cu neruşinarea unor partide ca PSD sau PDL, liberalii au arătat întotdeauna mai multă distincţie. Inevitabil însă, ca parte a procesului de maturizare, PNL şi-a însuşit cinismul foştilor parteneri. În preajma momentului când poate deveni în premieră cel mai puternic partid al ţării, PNL a abandonat fair-play-ul politic. PDL a renăscut în PNL.

Să înţelegem miza iniţiativei PNL de schimbare a modului de alegere al primarilor. Social-democraţii sunt campionii politici ai localelor. Până şi în judeţul Cluj, unde procentul PSD e limitat la o singură cifră, social-democraţii conduc jumătate din primăriile comunale şi trei din cele cinci orăşeneşti. PNL e obligat să îngreuneze realegerea primarilor adverşi dacă vrea să-şi atingă obiectivul. Violarea cutumelor şi a normelor etice este parte din maşinaţiunile obligatorii pentru succes.

Într-o atmosferă politică ideală, guvernările bune câştigă alegerile şi cele proaste le pierd. Problema PNL este că nu are bani să guverneze în acord cu principiul liberal de impozitare redusă şi astfel este nevoit să intre în jocul riscant al provocării de alegeri anticipate cât încă are susţinere populară. În urzeala politică generată de mişcarea liberalilor, e greu de anticipat cine va rămâne la masa câştigătorilor atunci când se va încheia actuala criză. Există un pierzător de etapă: PNL a renunţat la buna creştere, la candoarea care îl ajuta să fie un partid  ce cu greu putea fi duşmănit. Eleganţa conduitei şi respectarea înţelegerilor erau criterii de eligibilitate pentru asocieri variate.  Se poate ca jocul cu cărţi măsluite să le aducă liberalilor victoria, aşa cum s-ar putea să-i şi piardă. Un lucru e sigur. De acum înainte, ei sunt pe propriile picioare.  

Postaţi un comentariu