Scandal cu iz balcanic la vârful Comisiei Europene

Se dă următorul scenariu: un șef politic are un prieten de încredere, care i-a fost și director de campanie. După alegeri, prietenul devine șeful de cabinet al șefului politic, dar țintește mai sus. Beneficiază, prin urmare, de un simulacru de concurs, pentru un post important, în instituția condusă de șef. Contracandidat pe funcție îi este doar propria-i adjunctă, care, pentru mai multă siguranță, se și retrage din cursă. Consilierul câștigă, evident, concursul, și, după câteva minute, este promovat în locul noului său șef direct, care, brusc, demisionează. Poate suna familiar pe malurile Dâmboviței, dar în „bula de la Bruxelles” asemenea scheme grosiere nu se practică. Iar dacă povestea se petrece chiar la vârful Comisiei Europene, scandalul e gata.

Personajele

Să facem acum cunoștință cu personajele. Șeful politic e Jean-Claude Juncker, membru al Partidului Popular European (PPE), președintele Comisiei Europene. Presa și apropiații îl descriu ca fiind tot mai obosit și mai consumat. Mandatul i se termină în 2019 și a anunțat că nu îl interesează să continue. Prietenul de încredere este Martin Selmayr. A fost strategul campaniei electorale a lui Juncker, în 2014, după care i-a devenit șef de cabinet. Nimeni nu îi contestă competența, viziunea sau abnegația pentru cauza europeană, dar este descris ca fiind o personalitate puternică, pe care fie o iubești, fie o urăști. De aici îi provine și una dintre porecle: „Monstrul din Berlaymont” (după numele clădirii care adăpostește principalele birouri ale Comisiei). O a doua poreclă, „Rasputin de Bruxelles”, vine de la influența sa foarte mare asupra șefului său.

Intriga

În 21 februarie, Juncker a organizat o conferință de presă în care a surprins pe toată lumea, anunțând că Selmayr va fi, de la 1 martie, noul secretar general al Comisiei, deoarece precedentul secretar general, Alexander Italianer, a decis să se retragă, într-o altă mișcare surprinzătoare. Numirea lui Selmayr a fost aprobată de cei 28 de comisari europeni, a adăugat Juncker.

Desfășurarea acțiunii

În zilele următoare au ieșit la iveală mai multe aspecte controversate ale numirii. Astfel, Selmayr a câștigat mai întâi concursul pentru un post de secretar general adjunct al Comisiei. La acest concurs, nu a avut decât un singur contracandidat, și anume pe adjuncta sa de la cabinetul lui Juncker, Clara Martinez Alberola, a scris unul dintre jurnaliștii veterani de la Bruxelles, Jean Quatremer, iar Comisia nu a infirmat. Alberola s-a retras înainte de încheierea selecției, și apoi i-a succedat ca șef de cabinet al lui Juncker.

În 21 februarie, după ce Jean-Claude Juncker a informat Colegiul Comisarilor că Selmayr a câștigat concursul pentru postul de adjunct al secretarului general, el a anunțat și că Italianer demisionează, iar ca succesor îl propune pe foarte noul său adjunct, Selmayr. Comisarii au aprobat in corpore, în câteva minute, numirile succesive ale lui Selmayr, deși unii dintre ei abia atunci au aflat despre ele.

Potrivit presei de la Bruxelles, alegerea secretarului general al Comisiei de către președinte este o cutumă acceptată, dar ce a deranjat acum a fost concursul trucat pentru postul de secretar general adjunct, făcut cu scopul de a-i asigura lui Selmayr nivelul necesar de carieră.

„Prin tradiție, președintele Comisiei este cel care selectează secretarul general, dar predecesorii lui Selmayr aveau stagii îndelungate în posturi înalte de funcționari publici. Selmayr, de profesie avocat, nu a mai lucrat niciodată pe un post de director general sau director general adjunct în departamentele Comisiei”, notează Politico.eu.

Confruntați cu un val de critici, oficialii Comisiei au subliniat că toate regulile au fost respectate „cu religiozitate” la numire.

Punctul culminant (deocamdată)

Totuși, promovarea fulgerătoare a lui Selmayr a ajuns să fie dezbătută în Parlamentul European, luni, 13 martie. Europarlamentarii, chiar și cei din grupul PPE, au criticat schema, folosind tot arsenalul de cuvinte dure pe care îl au la îndemână. Europarlamentara liberală Sophie in ‘t Veld a mers până într-acolo încât a spus că această numire „distruge toată credibilitatea” Uniunii Europene.

În replică, comisarul european pentru Buget, Günther Oettinger, a apărat Comisia, arătând că totul s-a desfășurat cu respectarea strictă a regulilor și prin votul în unanimitate al comisarilor.

Parlamentul European nu poate să îl destituie pe Selmayr, dar a a votat în unanimitate ca acest caz să fie investigat de Comisia de Control Bugetar. Raportul acestei comisii va face obiectul unei rezoluții care va fi dezbătută în plen, la o dată neprecizată. 

Marți, 14 martie, chestiunea Selmayr s-a întors în Parlamentul European, prin vocea liderului grupului liberal, Guy Verhofstadt. Acesta s-a adresat lui Juncker cu următoarele cuvinte: „Fostul dvs. șef de cabinet a reușit ieri ceva ce nimeni nu a reușit până acum: să unească întreg Parlamentul, stânga și dreapta. Nu este o glumă, trebuie să rezolvați asta”. 

Critici la adresa ascensiunii lui Selmayr a adus și Guvernul Ungariei, care a arătat că, adesea, Comisia solicită țărilor membre să respecte statul de drept, dar, la rândul său, nu face acest lucru.

Deznodământ?

Martin Selmayr este în continuare susținut de Jean-Claude Juncker, dar și de mulți alți lideri din PPE, partid care deține momentan hegemonia la Bruxelles. Pe de altă parte, adversarii săi, liberali și socialiști mai cu seamă, spun că acesta este un caz care amintește de cel al comisarului european Édith Cresson. În 1995, Cresson și-a angajat un prieten la Comisie, sfidând regulile europene. Scandalul declanșat când lucrurile au ieșit la iveală a dus la demisia în bloc a întregii Comisii Europene, condusă de Jacques Santer, în 1999.

[stextbox id=’custom’ caption=’  Care este miza’]

Noua poziție a lui Martin Selmayr, deși una low profile – cel puțin până acum -, este foarte importantă, din perspectiva faptului că el conduce un corp de 32.000 de angajați la nivel european. Practic, secretarul general al Comisiei este funcționarul public suprem din Uniune, post din care un om cu personalitatea lui Selmayr va putea să își exercite puterea, prin influențarea agendei și a priorităților. În altă ordine de idei, acest post este pe perioadă nedeterminată, ceea ce indică faptul că Juncker (dacă nu chiar Selmayr) vrea să își asigure continuitatea ideilor, la vârful Comisiei, chiar și după ce își va fi încheiat mandatul. [/stextbox]