EuroNewsletter. Acord pentru protejarea statului de drept

Acord important. După cinci runde de negocieri, Parlamentul și Consiliului au ajuns la un acord în privința unui mecanism prin care alocarea fondurilor europene să fie condiționată de respectarea statului de drept. Acordul a survenit joi, și este considerat o victorie a PE, care a insistat mult pentru prevederi mai clare decât fraza ambiguă convenită de liderii UE la negocierile-maraton din iulie. Potrivit acordului, Comisia va propune Consiliului declanșarea mecanismului, iar Consiliu va avea apoi la dispoziție o lună pentru a adopta măsurile propuse (sau trei luni în cazuri excepționale), cu majoritate calificată. Victoria PE în acest caz este scurtarea timpilor de reacție ai Consiliului, care, are la dispoziție, în total, 7-9 luni, pentru a acționa, față de 12-13, cât dorea Consiliul. În plus, europarlamentarii au reușit să introducă un articol, care nominalizează fără echivoc posibil cauze pentru declanșarea mecanismului, cum ar fi amenințarea independenței sistemului judiciar, necorectarea deciziilor arbitrare/nelegale și limitarea căilor de atac.

Diferențele majore între acest mecanism și cel prevăzut de celebrul articol 7 din Tratat sunt modalitatea de luare a deciziilor în Consiliu (majoritate calificată față de consens), respectiv stabilirea unui termen-limită în care se ia decizia. Acest ultim aspect este foarte important, dacă ne uităm cum (nu) se derulează cele două proceduri de articol 7 declanșate împotriva Ungariei, respectiv Poloniei, tărăgănate de ani de zile, la nivel de Consiliu. Reamintim, articolul 7 din Tratat prevede posibilitatea de a suspenda de facto un stat din Uniunea, dacă încalcă statul de drept. Lipsa de eficiență a acestei proceduri a dus la crearea noului mecanism.

Acordul de joi urmează să fie formalizat, prin vot, atât în Parlament, cât și în Consiliu. În acest din urmă caz, este de urmărit cum vor (re)acționa Ungaria și Polonia.

Ne vom reveni, dar mai greu. Conform prognozei oficiale de toamnă, economia UE se va contracta cu 7,8% în 2020, după care va reveni pe creștere cu un avans de 4,1% în 2021 şi unul de 3% în 2022. Astfel, vor trebui să treacă doi ani, pentru a ajunge (aproape) de unde am plecat la sfârșitul lui 2019.

• „Aceste previziuni survin în momentul în care al doilea val al pandemiei determină și mai multă nesiguranță și ridică semne de întrebare cu privire la speranța noastră de a ne redresa rapid. Producția economică a UE nu va reveni la nivelurile de dinainte de pandemie până în 2022”

– a subliniat Valdis Dombrovskis, vicepreședinte executiv al Comisiei.

Viena în doliu. Patru persoane au fost ucise și mai multe rănite în atacul terorist de luni noaptea, din Viena. Atacatorul, un tânăr de 20 de ani condamnat în trecut pentru radicalizare, a fost eliberat condiționat din închisoare, înainte de termen. El a fost ucis de forțele de ordine. Alte 14 persoane au fost reținute și audiate în acest caz. Teroristul era un emigrant musulman de etnie albaneză, originar din Macedonia de Nord. El încercase să se plece în Siria, pentru a se alătura ISIS, pentru acest lucru fiind condamnat de autoritățile austriece la 22 de luni de închisoare în aprilie 2019. A fost însă eliberat, însă, în 5 decembrie anul acesta.

În afară de reacțiile uzuale de solidarizare și condamnare care au curs și de această dată din toate părțile, s-a făcut auzită o voce oficială importantă care cere expulzarea străinilor aflați în situații ilegale. Este vorba de comisarul european pentru afaceri interen Ylva Johansson. Expulzările nu pot avea însă loc, în absența unor acorduri de readmisie semnate cu țările de origine. În acest sens, Johansson a pledat pentru ca executivul european să folosească toate instrumentele pentru a obține astfel de acorduri. Printre „instrumentele” amintite ea a enumerat ajutorul internațional și acordurile de acces pe piață pentru statele respective, eliminarea vizelor sau includerea în sistemul de burse „Erasmus”.

În aceeași zi cu atentatul de la Viena, zeci de mii de musulmani au manifestat pe străzile din Bangladesh și Indonezia, împotriva președintelui Franței, Emmanuel Macron. Joi, Macron a pledat pentru o reformă profundă a Spațiului Schengen, care să vizeze întărirea controlului frontierelor externe, o mai bună integrare a regulilor naționale și o activitate comună a miniștrilor de interne. Despre situația în care se află Franța în războiul cultural dintre Europa și islamismul radical, am scris pe larg în newsletterul precedent.

Că veni vorba, Facebook a blocat distribuirea linkului către EuroNewsletterul de săptămâna trecută. Cititorii care au încercat să facă acest lucru au putut citi următoarele: „Mesajul tău nu a fost trimis pentru că ar conține elemente pe care alți utilizatori de pe Facebook le-au raportat ca fiind abuzive”. Presupunem că este vorba despre linkurile către caricaturile publicate de Charlie Hebdo. O contestație trimisă către Facebook a rămas fără răspuns până acum.

Fitch a menținut rating-ul de ţară al României, aflată pe treapta cea mai de jos a economiilor recomandate pentru investiții. Informația a fost prezentată de ministrul de finanțe, Florin Câțu, ca o victorie. Suntem de acord, din solidaritate cu fanii echipei „U” Cluj, pentru care victoriile obținute când evoluează în prima ligă, înseamnă, îndeobște, evitarea retrogradării.

Establishmentul catolic ultra-conservator al Poloniei este sub asediu, după ce Curtea Constituțională a declarat ilegale chiar și avorturile în cazul unor malformații congenitale ale fătului. Săptămâna trecută au avut loc proteste mari în toate orașele importante ale Poloniei, care au culminat, vineri, cu un miting care a strâns în jur de 100.000 de oameni în centrul Varșoviei. Potrivit publicației britanice (de stânga) The Guardian, au fost cele mai mari demonstrații de protest de după căderea comunismului, în această țară. Imaginile au semănat izbitor cu cele din București, din 2017, după adoptarea OUG 13. Ca urmare, guvernul polonez caută soluții de a nu implementa decizia Curții Constituționale, dar fără a încălca separația puterilor în stat, astfel că, deocamdată, nu a publicat-o în Monitorul Oficial. Un comentariu despre cum a căzut puterea de la Varșovia în propria-i capcană, de la Europa Liberă.

Există viață dincolo de Prut. Candidatul pro-european Maia Sandu a câștigat, duminică, primul tur de scrutin al prezidențialelor din Republica Moldova, cu 36,1%, urmată de cripto-comunistul Igor Dodon, președintele în exercițiu, cu 32,6%. Un succes în turul al II-lea este, însă, greu de întrevăzut, deoarece balanța va fi înclinată de electoratul celui de-al treilea clasat, dubiosul Renato Usatîi (16,9%), personaj rocambolesc, rusofil, cu presupuse legături cu lumea interlopă. Miercuri, Maia Sandu s-a întâlnit cu Usatîi, și s-a arătat dispusă să găsească o soluție de a organiza alegeri parlamentare anticipate, obiectiv susținut de acesta din urmă. Rămâne de văzut dacă Usatîi îl detestă mai mult pe Dodon decât pe europeni. „Trebuie să înțelegem că al doilea tur al alegerilor prezidențiale va fi despre factorul geopolitic, adică veșnica luptă Vest versus Est”, scrie G4Media, într-o analiză mai temeinică. Și o hartă interesantă despre cum s-a spart votul filorus în Moldova de Nord, datorită aceluiași Renato Usatîi. Cât despre campania lui Dodon, aceasta a ajuns la stadiul glumelor de autobază despre femei și ouă.

În Belarus, protestele populare au scos în stradă chiar și persoanele în cărucioare rulante, pentru a cere demisia președintelui Aleksandr Lukașenko. Peste 200 de persoane cu dizabilități au ieșit joi în stradă, la Minsk. De asemenea, Uniunea Europeană a lansat, miercuri, procedura oficială pentru sancționarea președintelui Lukașenko, a fiului său Viktor și a altor 13 responsabili de represiunea din această țară, iar joi OSCE a recomandat țărilor membre să nu recunoască alegerile pe care Lukașenko pretinde că le-a câștigat. Deocamdată, tot degeaba.

În Balcani, președintele Kosovo, Hashim Thaci, a declarat joi că demisionează, după ce a fost inculpat oficial pentru crime de război.

Off-topic, trist. A încetat din viață istoricul Keith Hithchins (90 de ani), americanul care cunoștea, probabil, cel mai bine istoria românilor. Vorbea 18 limbi și a fost unul dintre marii prieteni discreți ai țării noastre. Un scurt necrolog de la Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române.