Nicolina Halgaş, bibliotecar: Nu îmi pot imagina o viaţă fără cărţi

Pentru Nicolina Halgaş profesia de bibliotecar este o vocaţie pe care şi-a descoperit-o în ultimii aproape 20 de ani. Deşi admite că această meserie nu i-a adus vreodată satisfacţii financiare, fosta doamnă profesoară continuă să o practice cu aceeaşi pasiune, ca în prima zi. “Este încă o foarte mare diferenţă între bibliotecile din oraşele mari, între dotările lor şi dotările unor biblioteci comunale. Populaţia este alta, publicul este altul. Deşi suntem la 30 de kilometri de Cluj există alte mentalităţi şi alţi factori care ne diferenţiază”, spune doamna Halgaş, în prezent director al Bibliotecii municipale din Turda, cu referire la provocările prin care trec bibliotecarii pentru a păstra încă viu interesul cititorilor care apelează la serviciile lor. Despre profesia de bibliotecar am stat de vorbă cu Nicolina Halgaş cu ocazia premierii de către Biblioteca Judeţeană „Octavian Goga” a celor mai buni blibliotecari implicaţi în programul Biblionet.

Reporter: Care au fost începuturile dumneavoastră ca bibliotecar?

Nicolina Halgaş: Lucrez la bibliotecă din 1996, înainte am lucrat în învăţământ, sunt profesor de geografie şi limba franceză, dar pentru mine biblioteca este o vocaţie şi o pasiune deosebită. Am multe pasiuni şi am încercat în cursul acestei vieţi să îmi îndeplinesc cât mai multe dintre ele. Lucrez de aproape 20 de ani la Biblioteca municipală din Turda şi aproape de la început am fost coordonatorul de activitate. Am lucrat doi ani la Secţia pentru copii, am devenit apoi responsabil de bibliotecă şi director pe măsură ce legea bibliotecilor s-a modificat pentru bibliotecile care au un personal mai numeros de doi-trei angajaţi.

R: Ce vă atrage cel mai mult în această profesie şi ce v-a motivat să rămâneţi în sistem?

N.H.: La început am lucrat cu copiii şi mi-a plăcut. Financiar nu m-a motivat, însă fac o muncă foarte frumoasă. În special achiziţia de carte este fascinantă pentru mine. Faptul că stau şi răsfoiesc pe site-uri sute de cărţi despre care citesc, fapul că citesc despre autori, despre conţinutul cărţilor, este o plăcere deosebită pentru mine. Mai sunt activităţile de animaţie culturală de care mă ocup în mod special. Avem proiecte pe care le-am pus în aplicare din anul 2006. Este vorba de lecturi animate cu marionete la Secţia pentru copii pe care le-am extins cu lecturi animate cu teatru de umbre, ateliere de creaţie la care lucrez cu mare plăcere. Îmi place şi activitatea de manager, îmi place să organizez, îmi place să conduc, cu excepţia părţii financiare pentru că depindem de o autoritate care ne finanţează.

R: Spuneţi-ne câteva cuvinte despre personalul Bibliotecii municipale din Turda.

N.H.: Toate angajatele sunt femei, sunt şase angajate la Secţia pentru adulţi, una la Secţia pentru copii din centru şi încă două la Filiala Oprişani, filială care are spaţiu pentru copii şi pentru adulţi. Bibliotecarele sunt venite din aceeaşi perioadă cu mine, cu excepţia a două dintre ele, cred, care au fost angajate la bibliotecă imediat după 1990.

R.: Nu au existat cereri de angajare din partea generaţiilor actuale de absolvenţi?

N.H.: Dorinţa şi-au exprimat-o dar nu am avut posturi vacante. Este important să avem angajaţi tineri pe care să-i formăm şi care să şi aibă pregătire de specialitate. Asta este ideal. Am fost surprinsă să văd în săptămâna Şcoala Altfel că o elevă de la liceul din localitate şi-a exprimat dorinţa de a deveni bibliotecară. Chiar nu am mai auzit la liceeni această dorinţă. Mai există şi bibliotecari tineri care întreabă de un loc de muncă, dar din păcate nu le-am putut oferi până în prezent.

R.: Cum s-a schimbat conceptul de bibliotecă de când sunteţi dumneavoastră bibliotecar?

N.H.: Biblioteca în ansamlu este mai conservatoare dar în prezent eu o văd ca o fereastră deschisă spre mii de alte biblioteci, spre mii de zone de informare datorită noilor tehnologii. Rolul nostru, al bibliotecarilor, este să deschidem aceste ferestre pentru comunitatea locală şi să le transformăm din lumi virtuale în lumi reale.

S-a schimbat foarte mult şi asta se vede în special din ultimii cinci-şase ani. S-a schimbat în primul rând utilizatorul. Dacă înainte venea doar pentru împrumutul de carte, acum el doreşte să găsească informaţie actuală, să aibă acces rapid la cartea pe care o vrea, dar doreşte şi ca biblioteca să fie şi un spaţiu plăcut, modern şi pentru alte tipuri de activităţi. În ceea ce priveşte spaţiul, biblioteca noastră lasă de dorit, noi avem trei puncte de lucru toate în clădiri vechi şi cu probleme. Este un mare dezavantaj că nu putem aduce publicul în bibliotecă cu ocazia animaţiilor culturale. Sala noastră de lectură poate să găzduiască maxim 12 persoane, la Secţia pentru copii ei sunt nevoiţi să stea jos, pe covor. La fel este la Filiala Oprişani.

R.: Nu există perspectivă pentru construirea unui nou sediu?

N.H.: L-am auzit pe domnul primar spunând că intenţionează să renoveze clădirea fostei judecătorii care este goală şi foarte deteriorată şi că această clădire se va transforma în centru cultural care va avea şi o bibliotecă dar nu a specificat dacă va fi o bibliotecă a Centrului Cultural sau dacă se va oferi spaţiu pentru Biblioteca muncipală.

R.: Obişnuiesc părinţii să îşi lase copiii la bibliotecă în timpul după-amiezelor?

N.H.: Foarte puţini. Sunt anumiţi părinţi mai deschişi care au fost probabil în oraşe mai mari şi care au văzut că îşi pot lăsa copiii la bibliotecă. Asta se întâmplă mai ales în vacanţe. Copiii sunt lăsaţi să vizioneze o casetă video, să se joace, să citească. Noi avem o singură angajată la Secţia pentru copii din centru şi i-ar fi foarte greu să se ocupe şi de cititori şi e copii. S-ar putea face însă multe cu personal mai numeros.

R.: Cum vedeţi dumneavoastră biblioteca în viitor?

N.H.: Eu cred că biblioteca noastră tradiţională, cu carte, nu va dispărea, dar va deveni tot mai mult un hibrid, adică va convieţui cartea în format pe hârtie cu formatul electronic şi probabil va creşte tot mai mult procentul non-carte. Ca instituţie biblioteca nu va dispărea. În România cel puţin, având în vedere resursele pe care le avem, nu cred că vor fi mari schimbări în următorii ani. Este însă foarte mare diferenţă între bibliotecile din oraşele mari, între dotările lor şi dotările unor biblioteci comunale. Populaţia este alta, publicul este altul. Deşi suntem la 30 de kilometri de Cluj există alte mentalităţi şi alţi factori care ne diferenţiază.

R.: Vă puteţi imagina o viaţă lipsită de cărţi?

N.H.: Nu se poate imagina o astfel de viaţă. Până şi anticii erau încântaţi de existenţa cărţilor. Petrarca spunea că are o sete de neostoit pe care nu a vrut să şi-o înfrâneze. Nu mă mai satur de cărţi spunea el într-o corespondenţă. Acum la tineri nu există obişnuinţa de a citi cărţi în modul în care citeam noi. Totuşi se citeşte, dar nu atât în formatul clasic.

R.: Ce aţi citit în ultima perioadă ca lectură personală?Mai aveţi timp pentru astfel de „răsfăţuri”?

N.H.: Citesc aproape în fiecare zi. Acum citesc un roman care este despre viaţa Împărătesei Sissi, Elisabeta a Austriei. Prefer romanele istorice, dar citesc şi alte domenii. Sunt pasionată de ezoterism şi citesc tratatele care apar, mai citesc autori clasici, Agrippa, Contele de Saint Germain, Paracelsus.

Prima carte pe care am citit-o nu am uitat-o nici astăzi. Se numea „La Izvorul cu Pietre Albastre”, dar nu-mi aduc aminte autorul. Primul lucru pe care l-am făcut când m-am dus la Biblioteca municipală din Turda în 1996 a fost să caut această carte la Secţia pentru copii, să văd dacă exista. Era într-o poveste vorba despre „grof” şi grofii i-am asociat cu maghiarii şi atunci mă gândesc că poate era o traducere din literatura maghiară. Nu am mai găsit niciodată cartea asta. În primele clase nu îmi amintesc să fi citit foarte mult şi asta nu pentru că nu îmi plăcea, ci pentru că nu aveam cărţi. Primeam foarte rar cărţi de la părinţi.

R.: Ce le spuneţi tinerilor absolvenţi care ar dori să devină bibliotecari, dar care se tem de neajunsurile acestei profesii?

N.H: Le recomand în primul rând celor care vin încă la bibliotecă să nu renunţe la acest obicei pentru că ne străduim pentru ei să le oferim cărţi şi servicii care să-i ajute. Pentru fiecare cititor există cartea potrivită. O carieră deosebită într-o bibliotecă mică nu poţi să faci, dar într-o bibliotecă judeţeană sau universitară cu siguranţă poţi avansa. Dacă sunt pasionţi merită să încerce. Satisfacţiile principale nu sunt materiale, ci spirituale. Dacă utilizatorii sunt fericiţi, dacă pe faţa celor mici vezi încântarea după ce au participat la o activitate a bibliotecii, aceasta este cea mai mare satisfacţie a bibliotecarului.