Mobilizare de forţe pentru Salvarea Marelui Ecran. Campania a început la Cluj

Campania Salvați Marele Ecran a demarat sâmbătă cu o primă conferință organizată la Cluj-Napoca în prezența unor invitați importanți care și-au expus opiniile cu privire la modul în care cinematografele din România pot fi salvate. Ţinta campaniei este aceea de a schimba harta tristă a României în acest domeniu prin refacerea şi modernizarea sălilor nefuncţionale din reţeaua cinematografelor aflate în proprietatea statului.

Iniţiat de Asociaţia Pentru Promovarea Filmului Românesc (APFR), proiectul îşi doreşte ca în următorii şapte ani să existe o reţea de cel puţin zece săli active. Potrivit statisticilor Media Salles din anul 2010, România este țara cu cele mai puține ecrane raportate la numărul de locuitori. Densitatea ecranelor este de 0.89 la 100.000 de locuitori comparativ cu 1.85 în Bulgaria, 2.66 în Croatia, 1.5 în Serbia, 3.94 în Ungaria, 4.57 în Slovacia. În România există o sală de cinematograf la 315.000 de locuitori, în comparaţie cu Cehia unde există un ecran la 15.000 de locuitori.

Invitații dezbaterii au fost Tudor Giurgiu, președinte TIFF, Emil Boc, primarul orașului Cluj-Napoca, Marta Materska-Samek, președinta board-ului Cinema Development Foundation din Polonia, Tina Hajon – Head of Film Exhibition, Croatian Audiovisual Centre, Ivo Andrle, fondatorul și managerul Aerofilms din Cehia.

Primarul Emil Boc a dat exemplul cinematografului Dacia din cartierul Mănăştur pe care autoritatea locală l-a preluat într-o stare deplorabilă. „Am făcut eforturile juridice de a-l trece în proprietatea municipalităţii, ne-am judecat cu fostul concesionar, am făcut deratizarea şi curăţenia necesară şi am pus întrebarea: Ce facem acum cu cinematograful Dacia?În urma dezbaterii publice, prin bugetare participativă, prioritatea numărul unu la toate grupurile focus pe care le-am avut a fost să păstrăm cinematograful. Mănăşturenii au optat pentru asta, renunţând la bingo, la manele, la restaurante sau şaormării şi preferând modernizarea cinematografului Dacia”, a spus Emil Boc, precizând că este nevoie de susţinere publică pentru funcţionarea proiectului Salvaţi Marele Ecran. „Ce se întâmplă în Cluj în acest domeniu nu este produsul iniţiativelor mele. Trebuie să vină cineva care să sensibilizeze aceste probleme, să meargă la primar, să explice proiectele. Pentru asta trebuie să îl multiplicaţi pe Tudor Giurgiu şi să multiplicaţi echipa lui. La fel s-a întâmplat cu Depozitul de filme despre care nu ştiam că există, nefiind în proprietatea municipaliăţii. După ce mi s-a prezentat situaţia am semnat proiectul de hotărâre pentru ca spaţiul să treacă în proprietatea noastră şi să facem acolo o investiţie importantă, inclusiv un muzeu al filmului”, a adăugat Emil Boc.

Chiar dacă întâlnirea organizată în cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania nu a produs rezultate imediate, discuţiile au generat soluţii care pot fi aplicate în România, aşa cum au fost aplicate în ţări precum Polonia, Cehia sau Croaţia.

De vină: Ministerul Culturii

Cu privire la iniţiativa campaniei, Elena Incrosnatu, director România Film, a adus în discuţie contextul în care în ultimii 20 de ani s-a produs dezastrul în ceea ce priveşte degradarea sălilor de cinematograf şi chiar dispariţia lor. „Pentru prima oară cineva se alătură eforturilor pe care România Film le-a făcut în ultimii 24 de ani, chiar şi pentru a mai avea cele 26 de săli de astăzi. Înainte 1989 cinematografele aveau dublă subordonare: autorităţile locale, respectiv direcţiile de cultură, iar din punct de vedere al exploatării cinematografice, aceasta se făcea de către România Film. Începând cu anul 1990 România Film a trebuit să administreze şi să gestioneze fonduri care nu existau. Deşi era în subordinea unităţilor de cultură, al CNC sau al Ministerul Culturii, România Film nu a primit niciodată un leu. Neprimind bani am căutat surse de autofinanţare şi astfel s-au făcut închirieri pe spaţii anexă. Am făcut proiecte prin care ziua să dăm film, iar seara să fie discotecă. Legislaţia după un timp nu a mai permis acest lucru. A apărut legea IMM-urilor care a dat posibilitatea chiriaşilor să cumpere şi ne-au dat în judecată şi am fost nevoiţi să vindem. Astfel, multe cinematografe au dispărut sau au fost retrocedate foştilor proprietari, altele au fost date primăriilor care nu au făcut investiţii. Important acum este ca lumea să se gândească la faptul că un cinematograf trebuie să existe şi după investiţie. Problema că publicul părăseşte cinematograful şi revine foarte greu duce la o lipsă de cash flow care să susţină cinematograful, salariile, utilităţile. Este o problemă grea şi nu ne-a ajutat nimeni în toţi aceşti ani. De vină este Ministerul Culturii care nu a fost niciodată alături de această Regie (n.r. Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor) şi care nu a considerat că filmul reprezintă cultură”, a precizat Elena Incrosnatu, director România Film.

Potrivit regizorului Tudor Giurgiu, în prezent, există un proiect de lege al cinematografiei susţinut şi de Ministrul Culturii, Kelemen Hunor, care presupune susţinerea filmelor cu bugete foarte mici, de 50.000-70.000 de euro şi posibilitatea de a susţine din fondul cinematografic săli de cinema, prin cofinanţare.

Pentru informarea managerilor de cinematografe prezenţi la conferinţă, Robert Ene, managing director al dcinex Cinema, a făcut o prezentare a ceea ce înseamnă digitalizarea unei săli de cinematograf. În funcţie de dimensiunile sălii, tipul proiecţiei (2D sau 3D) şi de sistemele care se doresc instalate, costul amenajării cu sistem digital a unei săli, incluzând strict echipamentul (de ex. proiector şi server 2K Digital Cinema, ecran de proiecţie, subsistem 3D, subsistem de sunet, echipament auxiliar) poate varia de la 50.000 la 60.000-75.000 de euro.

Având în vedere că privatizarea cinematografelor a fost un dezastru iar predarea acestora către autorităţile locale nu a garantat neapărat succesul, soluţia nu rămâne doar în mâinile Ministerului Culturii. „Este important ca lucrurile să pornească de jos, de la primari, de la organizaţii sau asociaţii şi manageri de cinematografe”, a concluzionat regizorul Tudor Giurgiu, preşedinte la Festivalului Internaţional de Film Transilvania.