Clujul din nori: Turnul Teleki din Luna de Jos

Foto: Cristina Beligăr

În săptămânile care urmează, Transilvania Reporter și-a propus să aducă o nouă perspectivă asupra unor monumente istorice din județul Cluj, înscrise în Patrimoniul cultural național al României sau al căror caracter unic le transformă în obiective turistice de mare interes. Vom încerca să ajungem și în acele locuri unde accesul este îngreunat de relief și unde natura și-a creat propriul său drum departe de civilizație. Vom realiza toate acestea cu ajutorul unei drone model DJI Mavic Air și vom lăsa imaginile să vorbească de la sine.

La doar 35 km distanță de Cluj-Napoca, pe partea stângă a drumului celei mai prospere comune din Ardealul de Nord în urmă cu 1.000 de ani, ruinele unui frumos turn care a aparținut cândva unui castel construit în stil renascentist pe suprafața comunei mai pot fi admirate și astăzi. Invadat de vegetație și aflat într-o avansată stare de degradare, turnul de vânătoare și terenul din perimetrul lui aparțin primăriei comunei Dăbâca, o administrație care pare să ignore potențialul turistic de care dispune zona, dar care promite că va lua măsuri pentru includerea turnului într-un program de restaurare și într-un circuit turistic, alături de fosta cetate regală Dăbâca, din actuala localitate cu același nume.

Din vechiul castel renascentist care exista secolele trecute pe teritoriul localității Luna de Jos din județul Cluj și care aparținea familiei nobiliare Teleki, a mai supraviețuit doar turnul sudic, cu o înălțime de circa 35 metri și parțial parcul invadat astăzi de vegetație. Restul castelului a fost demolat din ordinul împăratului Austriei după anul 1700. Astfel, piatra rezultată din demolare a fost folosită la construirea unui zid lung de circa 700 m, gros de un metru și înalt de patru metri, și a unei noi clădiri (castelul Teleki), care în prezent adăpostește spitalul din localitate. După 1980 o porțiune de 500 m de zid a fost demolat și piatra valorificată. Se mai păstrează circa 200 m din zid în jurul Spitalului din localitate. Parcul castelului cuprinde arbori cu vârsta de peste 500 ani (stejari, fagi, castani).

Foto: Cristina Beligăr

Foto: Dan Bodea

Familia Teleki de Szék a fost o familie nobiliară din Transilvania, originară din Teleac, județul Mureș (de unde îi provine numele). Principala reședință era castelul de la Gornești. Familia Teleki a fost înnobilată în 24 februarie 1409 de către împăratul Sigismund de Luxemburg primind și bazonul care înfățișează o capră neagră. Acest blazon fiind același ca și la rudele lor din familia Szilágyi. Mihály Teleki (1634 – 1690) a inițiat ascensiunea familiei și a deținut și funcția de cancelar al Transilvaniei în perioada domniei lui Mihai Apafi I (1662-1690). Apafi, înscăunat prin susținerea Porții a fost un domnitor slab, conducerea fiind deținută efectiv de soția sa Anna Bornemissza și Mihály Teleki. Teleki, denumit și „flagelul lui Dumnezeu pentru Transilvania” a devenit în această perioadă unul dintre cei mai bogați oameni ai principatului. Drept răsplată pentru activitatea sa, împăratul Leopold l-a numit conte.

În ceea ce privește Castelul Teleki, acesta a fost construit în secolul al XVII-lea. Mihály Teleki a fost cel care a început construirea castelului renascentist din Luna de Jos. Lucrările la acesta au început în anul 1650 și au durat 50 de ani, palatul fiind finalizat în anul 1700, de către Pál Teleki, unul dintre urmașii contelui, geograf și politician maghiar. A fost prim-ministru al Ungariei din 1920 până în 1921 și din 1939 până în 1941. A fost cunoscut ca expert în geografie, membru al Academiei Maghiare de Științe și șeful organizației maghiare de cercetași.

Foto: Cristina Beligăr

Foto: Cristina Beligăr

Turnul de vânătoare

Castelul nu a rezistat în timp, ci a fost distrus pe  preferințelor politice ale proprietarului său. Pál Teleki era un susținător și partizan al lui Francisc Rakozi al II-lea, nobil maghiar, principe regent al Ungariei și principe al Transilvaniei. Ca răzbunare pentru faptul pe care l-a ajutat, în anul 1709, în războiul curut (antihabsburgic), trupele austriece au distrus castelul, la ordinul împăratului. Astăzi, din ansamblul arhitectural a mai rămas în picioare doar turnul de vânătoare, cu bază pătrată, pe care sunt așezate două platforme în formă octogonală, cu pilaștri scurți și ferestre.

Cetatea Dăbâca. Primele cercetări ale cetății aparțin din 1837 lui K. Hodor, urmate în 1942 de sondajul arheologic al lui K. Crettier și apoi de o cercetare arheologică amănunțită inițiată în 1964 de către echipa lui Constantin Daicoviciu. Cetatea are formă inelară și era formată dintr-un număr de patru incinte fortificate, cu un diametru total de 600 m. Era așezată pe terasa superioară a văii Lonei și avea rolul de a menține controlul asupra drumului de transport al sării de la Sic la Poarta Meseșului.

Prima cetate a fost ridicată în secolul IX. K. Hodor, care a descris în 1837 ruinele ceății, presupunea că a fost ridicată pe locul unei cetăți dacice. Cetatea secolului IX-X era apărată cu șanțuri și cu valuri de pământ. Acum s-a ridicat și un turn patrulater, respectiv un zid de legătură al părții estice și vestice ale primei incinte, zid de 3,2 m grosime. Atât turnul, cât și zidul au fost distruse în timpul invaziei mongole.

Foto: Cristina Beligăr

Foto: Dan Bodea

Arheologii români și-au concentrat multă vreme eforturile pentru a descoperi elemente care să susțină textul din Gesta Hungarorum cum că cetatea ar fi reprezentat reședința conducătorului local Gelu. Aceste eforturi nu au fost încununate de succes, deși, contrar opiniei arheologului maghiar Bóna, locuirea sitului în secolul al IX-lea a fost confirmată de o serie de obiecte. A fost distrusă la invazia tătarilor din 1241, fiind apoi reconstruită. Nu a mai reușit însă să își recâștige importanța. Pietrele cetății au fost folosite la construirea castelului Teleki. Actualmente resturile cetății sunt parțial acoperite.

Cetatea Dăbâca este menționată pentru prima dată în anul 1214, iar în 1243 printr-un act de donație, regele Bela al IV-lea al Ungariei donează 3 sate care aparțineau cetății (Fatateleke, Bachunateleke și Chegeteleke) către comișii Theotonicus și Hermann, în semn de mulțumire pentru serviciile lor. Cu această ocazie apare mențiunea terras castri nostri de Doboka.

În 1271 ea este dăruită banului Micud, ca răsplată pentru faptele sale de vitejie, donație confirmată în 1279 de Ladislau al IV-lea.

„Vrem să includem turnul de vânătoare într-un proiect comun cu cetatea, doar că în cazul cetății terenul nu este domeniu public. Dar vreau să demarez până în toamnă proiectul și să rezolv punerea în posesie. În cazul turnului, este nevoie să întrunim o comisie pentru a decide cum poate fi mai bine pus în valoare. Ideea este să îl integrăm într-un circuit turistic care să cuprindă și cetatea, cu posibilități de organizări de evenimente. Din păcate, însă, după 1990, terenul din interiorul zidurilor cetății, dar și din exterior, a intrat în proprietate privată. Turnul și terenul din jurul lui sunt proprietatea primăriei Dăbâca”, a declarat pentru Transilvania Reporter primarul comunei Dăbâca, Emil Cioban.

Citiți și:

Clujul din nori: Muzeul Memorial „Octavian Goga” din Ciucea

Clujul din nori: Biserica monument-istoric din Vad

Postaţi un comentariu