Mitteleuropa + URSS=Cernăuți

Capitala Bucovinei este o revelație pentru  toți cei care ajung – cel mai adesea din întâmplare – să o viziteze. Arhitectura „fin de siècle”, de inspirație austriacă, dă Cernăuțiului un iz occidental, cu nostalgii pentru România interbelică. Dar parfumul mitteleuropean este dublat de o solidă moștenire sovietică și post-sovietică, cu o infrastructură la pâmânt, blocuri comuniste în cartiere, sau troleibuze Skoda din anii 1960, care se târăsc pe drumuri proaste.

Dincolo de acestea, orașul este curat, iar clădirile sunt bine întreținute. Dacă nu ar fi existat pactul Ribbentrop-Molotov, putem spune cu mâna pe inimă că ar fi fost un concurent serios pentru titlul de cel mai frumos oraș din România: are arhitectură asemănătoare cu cea din Oradea sau Arad, este amplasat pe coline, ca și Clujul sau Brașovul, este curat ca Sibiul și are în „palmares” un monument inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO, ca Sighișoara.

Ca să ajungi la Cernăuți, prima dată trebuie să treci prin Vama Siret, unde se pierde cel puțin o oră cu bariere, proceduri complicate, ștampile și fotografiii la portbagaj. După graniță, drumurile din Ucraina sunt o migrenă. Cele din Cernăuți, idem. Orașul se lasă descoperit cu ușurință, cu piețe înlănțuite în susul și josul dealului pe care este așezat. În oraș se mai aude sporadic limba română, iar Eminescu are o statuie chiar într-o piață foarte aglomerată de lângă Piața Centrală. Lângă primărie se află Palatul Național Românesc, unde își au sediul majoritatea asociațiilor românilor din oraș. Pe bulevardul Mihai Eminescu, un drapel ucrainean flutură chiar deasupra unei tăblițe cu numele străzii.

Lecția de istorie de la Universitate

Cernăuţiul a fost, până în 1918, capitala Ducatului Bucovinei, parte din jumătatea austriacă a Imperiului Austro-Ungar, spre deosebire de Transilvania sau Banat, care făceau parte din jumătatea guvernată de la Budapesta.

Între 1918 şi 1940 Bucovina a fost parte a României Mari. În 1940, partea de nord a Bucovinei a fost ocupată de URSS în urma tratatului Ribbentrop-Molotov. Între 1941 şi în 1944 a revenit sub administraţie românească, ca urmare a ofensivei Axei contra URSS. În 1944 a reintrat în componenţa URSS, ca parte a RSS Ucrainene. Din 1991 face parte din Republica Ucraina.

Populația s-a schimbat dramatic în tot acest timp. De la o preponderență a românilor și evreilor s-a ajuns la o majoritate zdrobitoare a ucrainenilor.

Toată această istorie complicată şi repercusiunile ei sunt puse în context, analizate cu ironie şi explicate admirabil de profesorul de română Nicolae Costaş, care lucrează şi ca ghid turistic, pentru Universitatea Naţională din Cernăuţi „Iurii Fedkovici”.

Actuala Universitate „Iurii Fedkovici” este fostul Palat Mitropolitan Ortodox. Monumentul a fost inclus în 2011 în Patrimoniul Mondial UNESCO. Aici, în actuala sală care serveşte drept Aula Magna, a fost proclamată unirea Bucovinei cu România, în 1918.

Complexul de clădiri, o ctitorie a comunităţii româneşti din Bucovina, a fost proiectat de genialul arhitect ceh Josef Hlavka, care şi-a căutat inspiraţia în arhitectura maură.

Mitropolia de la Cernăuţi, explică Nicolae Costaş, avea sub ascultare toţi ortodocşii din partea austriacă a imperiului. Grosul acestora locuia în Bucovina, dar existau insule de ortodoxie şi în îndepărtata Dalmaţie. Astfel, mitropoliţii de la Cernăuţi au ajuns să păstorească şi pe ortodocşii din zona Zadar, astăzi în Croaţia, şi Kotor, astăzi în Muntenegru.

Moștenire mixtă

În Cernăuţi, străzile din centru sunt, majoritatea, pavate cu piatră cubică. Cele mai multe au rămas aşa de pe vremea Imperiului Austro-Ungar. Strada principală, Golovna, a fost refăcută în 1966, dar tot cu pavaj de piatră. Acum, în multe locuri, piatra a sărit din rosturi, iar drumurile pavate, fie ele austro-ungare sau sovietice, sunt la fel de proaste.

Cele asfaltate arată ca după război, aşa că oamenii cu dare de mână din oraş conduc maşini 4×4. Cum salariul mediu în oraș este pe undeva la 200 de dolari, majoritatea circulă cu maşini din anii 1990 sau cu troleibuzele şi autobuzele demne de un muzeu, care se strică frecvent în mijlocul drumului. În oraş, marile branduri internaţionale sunt absente, cu excepţia Raiffeisen, OTP sau Adidas.

Dacă restul centrului are străzi cariate şi autobuze fumegânde, pietonala cernăuţeană, reabilitată în 2008, cu ocazia sărbătoririi a 600 de ani de la atestarea documentară a oraşului, eclipsează aproape orice spaţiu pietonal de la noi din ţară.

Pe vremea când austriecii administrau provincia, strada se numea Herrengasse, adică Strada Domnilor. Acum îi spune Olha Kobylanska. Dimineaţa, servitorii o curăţau cu apă caldă şi săpun şi, se zice, ţăranii îşi curăţau încălţările înainte să păşească pe ea pentru a-şi vinde mărfurile. O legendă urbană spune chiar că strada era măturată cu trandafiri.

La eleganta Grand Caffe Cernowitz, trecutul imperial este omniprezent pe pereţii decoraţi cu documente şi ziare din alte vremuri, în toate limbile Bucovinei. Nota de plată este tipărită pe o carte poştală vintage. Managerul, care vorbeşte o engleză perfectă, oferă o parte din consumaţie înapoi sub formă de vouchere, prezentate ca bancnote ale localului. Seara, o trupă de adolescenţi cântă live în mijlocul străzii, în stil Zaz, dar cu un sunet industrial. Ceva mai încolo, între Casa Naţională Germană şi fosta Casă Naţională Poloneză, trei militari se fotografiază cu telefonul mobil pe o bancă şi un artist al străzii cântă la vioară din Brahms.

Pe Herrengasse, dacă ești turist, problemele din estul Ucrainei nu există.

[stextbox id=”custom”]

Tururi ghidate în română

Pentru un ghidaj în limba română la sediului Universității, întrebați la poartă de Nicolae Costaș. Veți fi ajutați cu un număr de telefon, dacă el nu este de serviciu.

Biroul de informații turistice al Cernăuțiului se află pe strada Golovna, la nr. 16, în parte de jos a centrului.

De aici se poate obține un ghid audio cu ajutorul căruia se poate face un tur complex al orașului, explicat în limbile de circulație internațională. Serviciul este gratuit, dar trebuie lăsată o sumă drept garanție, care se restituie la întoarcere.  De la centrul de informații turistice se pot cumpăra pliante, hărți și suveniruri.

[/stextbox]

[stextbox id=”custom”]

Top 5 Cernăuți

1. Universitatea. Fostul Palat Mitropolitan Ortodox este o bijuterie arhitecturală de inspirație maură, ctitorie a bucovinenilor ortodocși, majoritatea români, a fost inclusă în Patrimoniul UNESCO în 2011.
2. Pietonala Olha Kobylanska. Fosta „Stradă a Domnilor” este o vitrină strălucită a arhitecturii din perioada sfârșitului de secol XIX, început de secol XX.
3. Piața Teatrului. Fiecare clădire din această piață este în sine un spectacol, dar cele mai deosebite sunt clădirea Teatrului Liric și Dramatic și Casa Poporului Evreu
4. Piața Centrală. Este dominată de clădirea Primăriei, o variantă mai mică și vopsită în albastru a Palatului Administrativ din Arad. La celălalt capăt se află o statuie a poetului Taras Șevcenko
5. Catedrala Sfântului Duh. Poate combinația cromatică de mov, albastru și auriu poate părea neobișnuită, dar edificiul este de neevitat. Inscripția în română de pe frontispiciu a dispărut pe parcursul renovărilor

[/stextbox]