De 25 de ani suntem martorii şi victimele, dar şi părtaşi de bună voie!, ai jocului politicienilor maghiari. Un joc lipsit de cel mai elementar respect, de o cât de mică corectitudine şi seriozitate.…

O lectură a Constituţiei e un act util, necesar pentru fiecare dintre noi. Din nefericire, găsim destule motive întemeiate care ne fac să zâmbim amar şi să ne întrebăm cum de a fost cu putinţă?…

Condeiul plânge neauzit în pustiul alb al hârtiei la despărţirea de un om, medic, sportiv şi prieten; al unui sfârşit de o teribilă răstignire a lui pe crucea destinului său. O nedreaptă, uriaşă şi de neexplicat suferinţă, doar de om cunoscută şi îndurată în universul acesta fără sfârşit şi fără înţeles, i-a fost dată lui Mircea Neşu ce s-a stins zilele trecute din viaţă la Oradea.…

Viaţa noastră publică în special, dar cea politică şi culturală din ultimul deceniu, cel mai negru de la Revoluţie încoace – a fost batjocura, proprietatea privată şi jucăria abjectă a locatarului, care a stat nedrept de mult la Cotroceni.…

Pâinea noastră cea de toate zilele este, pentru noi, cei de azi, scandalul! Trăim în scandal, mâncăm, dormim şi visăm scandal. El a fost intensificat în ultimul deceniu şi a ajuns la nebănuite şi regretabile proporţii.…

 Naţiune aparte, ciudată, poate unică în felul ei, niciodată mulţumită de verdictul istoriei sau al destinului, maghiarii sunt veşnic oprimaţi, asupriţi, lipsiţi de drepturi şi demnităţi. Şi, ca atare, oriunde se află – se zbat, luptă, reclamă şi plâng.…

În aceste zile, scriitorul Mircea Popa împlineşte 75 de ani, dăruiţi ca o tăinuită jertfă, nu atât sieşi, cât culturii şi Ardealului său, în care s-a născut si a sperat cu bucurie şi durere, într-o lume binecuvântată de lumina cărţilor, creaţiei şi omeniei.…

Noi, românii, trăim dezbinaţi, unii resemnaţi, alţii revoltaţi, plini de ură, gata să ne distrugem între noi şi asta în cele două Românii! Căci acum sunt două! N-aş fi bănuit niciodată că, după revoluţie, în libertate şi democraţie, chiar false, vom ajunge aici, că noi toţi vom trăi o mare dramă.…

Mă tot minunez cât de fariseu, de prăpădit, de fals e omul. Şi, paradoxal, în acelaşi timp, măreţ şi cuceritor… Iată, avem internetul, o descoperire uriaşă, unde găseşti tot ce vrei şi ce nu vrei, ce există şi ce nu există în univers.…

Mă uit în jurul meu îndurerat, revoltat şi constat că trăiesc într-o mahala fără sfârşit, unde bârfa, acuza, furtul şi scuiparea semenilor în public, cu nesfârşită sete şi plăcere, au alungat civilizaţia şi omul.…

Trăim într-o lume cel puţin ciudată, când ea se teme de unicul şi infailibilul mare imperiu, iar acesta, paradoxal, de… lumea întreagă. Se pare că lumea n-a fost creată pentru a fi stăpânită de o singură ţară, fie ea imperiu sau aşa-zis jandarm mondial, deşi atâţia au râvnit acest lucru cu o patimă barbară.…

Am rămas profund mişcat, mirat chiar, auzindu-l vorbind, zilele trecute, pe noul arendaş al PDL, domnul Vasile Blaga. Ce a comunicat el românilor? Că PDL va face un guvern din umbră, care să-l monitorizeze pe cel în funcţie, de la lumină şi putere.…