Sfaturile unui ardelean printre mitici

Adrian Suciu

Ca ardelean, nici nu-mi vine să cred că am făcut paisprezece ani de București și că trebuie să admit că îmi place din ce în ce mai tare. Ca ardelean cu minte, m-am adaptat repede la Capitală și, actualmente, mă simt ca peștele în apă. M-am prins că miticii sînt plini de prejudecăți ca maidanezii de pureci. Față de ardeleni, miticii au o prejudecată pozitivă care le spune lor că ardelenii sînt mai curați, mai uscați. Adicătelea că pe un ardelean poți să pui mai multă bază. Cică ăștia ar fi cinstiți, credincioși, rușinoși, paroliști, punctuali, sensibili, sentimentali. Pîinea lui Dumnezeu, nu alta!

Mai ales la femei e valabilă chestia asta. Dacă le spui că ești ardelean, imediat te privesc cu mai mult interes și cu o doză suplimentară de simpatie. Nu știu exact ce reflexe le furnică pe ele în mentalul lor colectiv ori individual dar ștampila de ardelean și o țîră de grai molcom mintenaș deschide portița de la grădina deliciilor ori îți luminează cărarea către pîrleaz. Multe fraiere de București am escrocat sentimental cu ardelenisme de-a lungul celor paisprezece ani și n-am alt regret decît acela că familia, literatura, cariera și alte cîteva mici obligații m-au împiedicat să mă dedic cu totul acestei nobile activități aducătoare de multiple satisfacții.

București,   centrul vechi

București, centrul vechi

Să nu vă supărați, așadar, dacă, de la înălțimea unei îndelungate și rodnice experiențe, le spun ardelenilor mei că nu trebuie să își ascundă obîrșiile cînd ajung prin Capitală decît în situația în care se află în trafic, la volanul unui autoturism înmatriculat cu numere de CJ, SJ, AB, BN, BM, SM și altele asemenea. Pentru că riscă să li se umple portbagajul de carne pe care nu neapărat vor putea să o gătească. În rest, dacă s-a dat jos de la volan, ardeleanul mîndru/ ardeleanca mîndră musai trebuie să știe că statutul de ardelean în capitală nu e deloc de lepădat printre mitici. Ăștia așa de tare sînt convinși de iuțeala lor de mînă și de minte încît nici nu bagă de seamă cînd i-au lăsat ardelenii de căruță.

Arătați-vă mîndri de obîrșiile ardelenești și miticii vor lăcrima de emoție! Povestiți-le cum ați pătimit cu ungurii și cu unguroaicele – o să vă compătimească și o să facă cinste! Explicați-le băieților care e diferența între țuică și palincă! Recitați-le fetelor din Blaga! (Vedeți că le place tare poezia aia în care se izbesc de geamuri razele de lună).

Fraieri mai mari decît miticii care pun botul la poveștile despre cumințenia ardelenilor chiar că nu există. Așa că nu ezitați, dragi compatrioți, să profitați de naivitatea lor cînd ajungeți pe malurile Dâmboviței! Ardeleanul printre mitici e ca lupul printre oi. Niciun mitic nu e mai mitic decît ardeleanul printre mitici. Ardeleanul șmecher e tăticul la toți. Aici la București și popa la biserică dă canoane mai ușoare pentru ardeleni.

În fond și la urma urmei, știm cu toții că Dumnezeu e ardelean!

Text: Adrian Suciu*

*Este licențiat al Facultății de Litere a Universității „Babeș-Bolyay” din Cluj (1995). A urmat un stagiu de perfecționare în presă, în 1993, la Praga și Cracovia; bursier al Guvernului francez, stagiu de perfecționare în tehnici ale interviului și reportajului, în 1996, la Paris, Radio France Internationale, precum și un stagiu de perfecționare în organizarea și managementul întreprinderilor de presă, în 2000, la Copenhaga. Prezent în numeroase antologii literare în țară și străinătate. Titular, în diverse perioade, al unor rubrici și emisiuni la Radio Cluj, TVR Cluj, NCN Cluj, Echinox, Cadran. Editorialist, în diverse perioade, la CD Radio, Monitorul de Cluj, Radio Cluj, Ziua de Cluj. Colaborări ocazionale la Dilema, Contrapunct, 22, România literară, Steaua, Vatra, Tribuna, Familia, Apostrof, Poesis, Calende, Ramuri, Luceafărul etc.


Publicitate

Postaţi un comentariu