Marina Voica, la InspiraTIFF: De la rolul „fata sovietică”, la relansarea pe Facebook și ura față de moarte

Foto: Dan Bodea

„Parcă visez. Niciodată nu m-am aflat într-o asemenea companie, deși la Cluj am fost de atâtea ori în concerte. Desigur, la acea vreme voi nu erați născuți”, acestea au fost cuvintele pe care  inconfundabila artistă Marina Voica le-a rostit în debutul întâlnirii cu publicul, joi, la InspiraTIFF, eveniment din cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania.  Marina Voica a mai fost în 2013 guest-star la TIFF la evenimentul Discoteca.

Născută în Rusia Sovietică, cu o carieră care se întinde peste șase decenii, Marina Voica este considerată o stea a generației de aur a muzicii românești. De-a lungul carierei sale longevive, a înregistrat peste 850 de melodii, lansate pe o serie de 27 de discuri, 3 casete, 6 CD-uri, și pe posturile principale de radio și TV. Interpretă de excepție, o compozitoare talentată, dar şi o textieră inspirată şi originală Marina Voica a jucat multă vreme pe scena Teatrului de revistă Constantin Tănase, dar a strălucit și pe marile ecrane.

Foto: Dan Bodea

Marina Voica este prezentă la TIFF cu scurtmetrajul „Bucureștiul văzut de sus”, în regia lui Andrei Răuțu, în care artista joacă rolul unei bunci pe care copiii ei o duc la căminul de bătrâni.

La întâlnirea moderată de jurnalistul Mihnea Măruță, artista în vârstă de 83 de ani a povestit întâmplări din viața profesională și aspecte din viața personală. A vorbit inclusiv despre cea mai mare frică a ei și despre actul de curaj de a conduce un…tanc.

„Toți rușii sunt melancolici. De la natură, cred. Nu știu de ce”, a spus artista în fața publicului prezent la Casa TIFF. În primul său film, „Țărmul n-are sfârșit”  regizat de Mircea Săucan în 1962, Marina Voica a jucat rolul „fetei sovietice”. Rolul venea la trei ani după ce Marina Voica venise în România.

Artista a povestit pentru publicul prezent la întâlnire momente din viața cu primul ei soț, Marcel Voica, de la care și-a păstrat și numele de scenă.

„Nuntă nu am făcut niciodată. Mi-am anunțat tatal că vreau să mă mărit, desi niciuna dintre rudele mele nu erau de acord. Am fiert macaroane, am avut chifteluțe, am luat șampanie, au venit colegii mei de facultatea și aceasta a fost toată nunta. Așa sunt fetele. Sunt programate să fie cu un bărbat. Doar așa sunt respectate în societate. Niciodată nu voi vorbi de rău bărbații”, a precizat Marina Voica.

Al doilea bărbat din viața ei a fost Viorel Teodorescu.

Artista și-a amintit și de Bucureștiul de odinioară, de anii când era considerat Micul Paris.

Foto: Dan Bodea

„Cuvântul vedetă aproape nu exista în vocabularul de atunci. Eu consider că eram persoană publică. Pe atunci era o singură televiziune. După o primă apariție, cu un cântec rusesc și cu castaniete, am primit scrisori, cereri de căsătorie și multe altele. Așa m-am lansat. Apoi am fost unită cu Margareta Pâslaru, au făcut din noi un duet și deja eram recunoscute peste tot. În primii ani eram adorată, apoi a venit momentul Jos cu Marina Voica!”, a declarat artista.

În continuare, artista a povestit momentul când a condus un tanc la Târgoviște, în urmă cu aproximativ trei ani. „Am fost fericită până la lacrimi”, a precizat Marina Voica.

În anii ’70-’80, artista a emigrat în Germania împreună cu soțul ei, pentru a avea o bătrânețe demnă, un episod care s-a încheiat trist, cu îmbolnăvirea soțului și revenirea în țară.

„După Revoluție au început din nou interviurile. Televiziunea Română îmi era ca a doua casă. Mi se părea că visez și nu vroiam să mă trezească nimeni. Atunci a venit și libertatea de a cânta ce vreau, inclusiv hitul Și afară plouă, plouă care de fapt se numește Într-un colț de cafenea. Din păcate, însă, nu am mai căpătat coroana pe care o primisem cândva când eram iubită”, a precizat Marina Voica.

Foto: Dan Bodea

Cu un cont de Facebook activ, artista s-a relansat în ultimii ani. Provocată de o participant din public, Marina Voica a vorbit și despre cea mai mare frică a ei: moartea.

„De fapt nu este o frică. Este o ură. Nu accept moartea și vreau să trăiesc veșnic. Să țineți minte cuvintele mele. Când veți ajunge la vârsta mea veți înțelege, poate, că totul e degeaba. Ne-am născut ca să murim. Este așa de nedrept când viața e atât de frumoasă. Am o grămadă de planuri, vreau să scot și o carte cu nuvelele mele, sunt căutată, aș zice că nu sunt chiar așa bătrână, dar totuși trebuie să mă pregătesc de moarte. Eu nu cred în viața de apoi. Sunt o materialistă”, a spus Marina Voica.

„Altfel, mi-e frică de urechelnițe și de înțepăturile lor”, a mai spus artista.

În încheierea întâlnirii, Marina Voica a povestit momente din viața pe care a avut-o în Republica Sovietică, în tinerețe, văzând ce înseamnă foametea mâncând coji de cartofi.

Distribuie:

Postaţi un comentariu