Ion Caramitru, în 2019, pe scena de la Cluj: “Soluția e la tineret în toate cele”. Oamenii de cultură își iau rămas bun de la marele actor

Foto: Nicu Cherciu

Lumea culturală a primit duminică trista veste că actorul și omul de cultură Ion Caramitru a încetat din viață la Spitalul “Elias” din Capitală. Director al Teatrului Naţional Bucureşti şi preşedinte al Uniunii Teatrale din România (UNITER), Ion Caramitru, avea 79 de ani. Zilele acestea, actorul trebuia să se afle la Iași pentru a participa la Festivalul Serile Filmului Românesc (SFR). Din cauza problemelor medicale, actorul a lipsit de la eveniment, scrie Mediafax. La cea de-a 27-a ediție a Galei Premiilor UNITER, care a avut loc pe scena Teatrului Național din Cluj-Napoca, în 2019, amfitrionul galei, Ion Caramitru, spunea că “Soluția e la tineret în toate cele”. Remarca a venit după actul reprezentanților spațiului Reactor de creație și experiment din Cluj, prin care au denunțat tăierile de fonduri de la AFCN, respectiv dezastrul finanțării artei independente.

În cursul zilei de ieri și de astăzi, lumea culturală a transmis mesaje de condoleanțe și de rămas bun pentru cel care a fost marele actor Ion Caramitru.

Victor Rebengiuc, actor

„Mi-l amintesc cu multă durere, este o mare pierdere pentru teatrul românesc. Eu cu Caramitru am fost prieteni și încă sunt și voi fi, din anii 60 suntem prieteni, de când el era student și eu devenisem deja actor. E o pierdere uriașă pentru teatrul românesc, este o emblemă care a picat în momentul ăsta și care nu poate fi înlocuită. Un actor mare, un regizor deosebit, fondatorul UNITER, directorul Teatrului Național. A fost un om absolut nemaipomenit, un om cum nu o să mai fie în teatrul românesc cel puțin în următorii 10 ani, o mare, îngrozitoare pierdere pentru teatrul românesc este plecarea lui Pino dintre noi”.

Iulia Popovici, critic de artele spectacolului și secretar de stat la Ministerul Culturii

“Odată cu Ion Caramitru se sfârșește o epocă în teatrul din România. Nu atât artistică, cît instituțională. Dincolo de un actor excepțional și idiosincratic, dl Caramitru a fost un actor politic major – ca (fost) ministru al Culturii, președinte al UNITER, director al Teatrului Național din București (unde, la 79 de ani, tocmai mai obținuse un nou mandat, de încă 5 ani) – în desenarea felului în care arată, acum, scena teatrală, managementul instituțiilor de cultură, politicile culturale. Dispariția lui va produce, estimez, schimbări majore – nici un alt om din teatru (și puțini alții din ansamblul culturii) nu a avut, în timp, un rol atît de important. Condoleanțe soției și fiilor, întregii familii, și colegilor de la UNITER!”.

Emilian Oprea, actor

“Aseară, în pauza spectacolului Trei Surori, am aflat de plecarea d-voastră! Am jucat ca de obicei, mai atent sa evit emoțiile care ma cuprindeau, știind că așa e corect și așa v-ați fi dorit! Vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase, încredere și voi încerca să nu vă dezamăgesc! Eu și familia mea vă suntem profund recunoscători! La revedere, domnule Ion Caramitru!”.

Radu Afrim, regizor de teatru

“A murit actorul Ion Caramitru. M’a întristat mult vestea asta. Abia acum se va vedea (deși unii nu vor recunoaște) ce a însemnat Caramitru pt breasla noastră . El a însemnat în primul rand, echilibru. Nu i’am adus cuvinte de lauda în timpul vieții dar nici n’am mers deloc în partea cealaltă. Am amintit in mai toate interviurile întâmplări simpatice pe care le’am trăit cu el in timpul lucrului meu la TNB. Sau cum intram plin de probleme în biroul lui și ieșeam liniștit. Cum privea cu toleranță și ușor amuzat ezitările mele în a alege textele de pus în scenă și faptul că schimbam mai mereu piesele, inclusiv după începerea repetitiilor. El a fost primul director al TNB care m’a chemat sa regizez acolo. Propunerile lui au fost inspirate. El a avut încredere sa’mi propună Pădurea spanzuratilor. Sau Napasta . Mi’a dat voie sa aduc în distribuții ce oameni dinafara teatrului doream. Actori mari din alte teatre sau alte orașe, tineri actori care n’aveau niciun contract, nicăieri . Câte trei sau șaptesprezece odată. Niciodată la vreo vizionare n’a întrat peste munca mea. Cu discreție dădea o sugestie. Mi’a dat direcția artistică a Galei Hop in momentul în care acest proiect era muribund. A renăscut. Apoi mi l’a luat. N’am înțeles de ce, însă nu m’am supărat. Ultima data când am fost în București (acum prin iulie ) am trecut pe la el prin teatru. Cred c’am stat vreo trei ore. Avea multe de povestit, mai ales despre trecutul teatrului ro. Înainte sa plec mi’a propus sa regizez la anul O făclie de Paște. N’a uitat sa adauge că propunerile lui mi’au adus noroc. Nimic nu anunța atunci ziua trista de azi , nici operația la picior pe care o făcuse, nici măcar privirea lui care nu mai era aceeași ca acum unsprezece ani, când am stat prima data în același birou. Atunci, alături era și actrița Ilinca Tomoroveanu. Puneam la cale Avalanșa. Chiar în acest moment, în seara asta joacă la a Teatrul National ultimul spectacol pe care l’am făcut la invitația lui Ion Caramitru : Trei surori. Îmi doresc mult ca actorii sa țină un moment de reculegere. Condoleanțe familiei, colegilor mei de la Uniter, celor care l’au prețuit. Drum lin”.

Tudor Giurgiu, regizor și președinte TIFF

“Domnul Caramitru a fost unul din puținii oameni de cultură care au avut vocația construcției. A avut deopotrivă viziune de perspectivă și anvergură intelectuală, calități care l-au făcut, probabil, cel mai eficient Ministru al Culturii post-1990. S-a bătut ca nimeni altul pentru breasla sa, așa cum a știut sau cum s-a priceput să o facă, încercând să convingă politicieni de toate culorile de nevoia de a investi suplimentar în cultură și, mai ales, în proiecte durabile în timp. Nu cred că reconstrucția TNB s-ar fi putut face sub un alt mandat, a fost inima și plămânul acestui proiect important. Mă bucur că l-am avut oaspete la TIFF în 2012, când a primit un premiu pentru întreaga activitate, alături de alte nume mari, precum Claude Lelouch si Torocsik Mari.”

Oana Pellea, actriță

“Intâi Ivan și acum…Este una dintre cele mai urâte zile ale vieții mele…Drum bun, Domnule Ion Caramitru. Mulțumesc pentru tot ce ați făcut pentru TEATRUL ROMÂNESC! Condoleanțe familiei. Poate acum, mult prea târziu…o anumită parte din lumea teatrală din România o să înțeleagă ce ați reprezentat pentru Teatrul, Filmul și Cultura din România… Târziu…MULT prea târziu! Va Mulțumesc, domnule Ion Caramitru ! Drum bun! Dumidzà s-lu ljeartà..”.

Constantin Chiriac (Actor, preşedinte al Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu)

“Când bărbații aleși ai acestui neam dispar, țara este în cumpănă. Se cuvine ca astăzi, când cei din Țara Sfântă prăznuiesc începutul unui nou an, să ne reculegem în fața lui Ion Caramitru și a lui Ivan Patzaichin și să învățăm din ceea ce înseamnă măreția și puterea unui crez, a unei vieți dedicate culturii, frumosului sau înaltei performanțe.

Să învățăm, în fața celor două spirite care ne părăsesc acum, cum să facem ca spiritul acestui neam să poată să fie în dialog cu marile națiuni ale lumii. Personalitățile au făcut istoria acestei țări. Rămânem mai săraci în spirit, în putere, în simțire. Plecăciune în fața celor doi înaintași. Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, Teatrul Național „Radu Stanca ” Sibiu, Capitala Culturală Europeană Sibiu 2007 se înclină în fața marelui artist, a bărbatului, a ministrului și – mai ales a profesorului pe care l-am avut toată viața întru rostire – Ion Caramitru. Drum cu lumină acolo unde vă e locul, între stele”.

Ioan Aurel Pop, Președinte al Academiei Române

“Am așteptat să ne revedem la Iași și la Putna, alături de colegii săi Horațiu Mălăele, George Mihăiță și Vlad Rădescu, în august. L-am așteptat și n-a mai venit, pentru că avea de făcut un alt drum, situat deasupra voințelor noastre. Ne va spune de-acum din ceruri despre Eminescu și Shakespeare, despre conferințele de la Teatrul Național, despre UNITER, despre oamenii pe care i-a iubit și i-a stimat, despre neamul său de macedoromâni vânjoși și luptători, despre urâtul și despre sublimul lumii în care noi am rămas încă. Chiar dacă arta teatrală se leagă de voce și de imagine, rămâne câteodată mai puternică decât creația concretă și tangibilă. În ochii multora, care nu l-au văzut pe scenă, va rămâne pentru totdeauna „Socrate”, un model de dăscălie și de înțelepciune eternă. Opto sit tibi terra levis!”.

Paul Cernat, eseist și critic literar

“Prima zi fără Ivan Patzaichin și Ion Caramitru, doi oameni-instituție care lasă în urma lor realizări la care actualii combinatori politici și autori de fumigene de pe scena publică nu pot visa.”

Angela Gheorghiu, soprană

“Sunt şocată şi profund îndurerată de vestea dispariției marelui actor Ion Caramitru, unul dintre cei mai importanți artişti români, ale cărui roluri şi spectacole vor rămâne în memoria românilor pentru totdeauna. Sunt sigură că talentul lui va servi drept model pentru noile generații de actori din România. Drum bun, dragă Pino!”.

____

Ion Caramitru s-a născut în Bucureşti, la 9 martie 1942, într-o familie de aromâni – mama născută lângă Salonic, într-un sat numit Gramatica, iar tatăl în partea albaneză a oraşului Korcea, de religie creştin ortodoxă.

A fost actor şi regizor al Teatrului “Lucia Sturza Bulandara” (din 1965), fiind, în perioada 1990-1993, şi director general al acestei instituţii. A interpretat peste 60 de roluri în piese de Shakespeare, Cehov, Pirandello, Buchner, Bernard Shaw, Alfred de Musset, Suto Andras, Rolf Hochhuth şi alţii. A interpretat roluri principale în 40 de filme.

Era președinte al Uniunii Teatrale din România de la înfiinţarea acesteia, la 15 februarie 1990. În lunga sa carieră teatrală şi cinematografică a fost recompensat cu numeroase premii şi distincţii. Premii teatrale: în 1975, 1979, 1981 şi 1985 a fost desemnat “Cel mai bun actor al anului”. Premii pentru film: Premiul revistei “Cinema” pentru interpretare (1976); Premiul Asociaţiei Cineaştilor (1980); Premiul special al juriului pentru rolul principal din filmul “Luchian” la Festivalul Naţional al Filmului de la Costineşti (1984).

A fost decorat, în 1995, de regina Elisabeta a Marii Britanii cu titlul de “Cavaler de Onoare al Ordinului Imperiului Britanic”. În 2008 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Arte “George Enescu” din Iaşi.

În zilele de 21 şi 22 decembrie 1989, Caramitru s-a numărat printre conducătorii manifestaţiilor anticeauşiste din Bucureşti. La 22 decembrie 1989, în fruntea unei coloane de manifestanţi, a pătruns în clădirea Televiziunii Române, fiind primul care a anunţat pe postul naţional de televiziune înlăturarea dictaturii.

La 11 decembrie 1996 este desemnat ministru al Culturii, odată cu învestirea Guvernului Victor Ciorbea. Era, la acea dată, neînregimentat politic. Ulterior, se înscrie în PNŢCD. În Cabinetele prezidate de Radu Vasile şi Mugur Isărescu a deţinut acelaşi portofoliu până la sfârşitul anului 2000.

În 2007, Ion Caramitru a montat spectacolul opera-teatru “Tragedia lui Carmen”, în varianta lui Peter Brook şi Marius Constant, după opera lui Bizet, a cărui premieră a avut loc la Sibiu, în curtea interioară a Muzeului de Istorie.

A regizat spectacolul “Evgheni Oneghin”, de Piotr Ilici Ceaikovski, care a fost pus în scenă pe 22 martie 2009 la Opera Naţională Bucureşti, la 14 ani după ce marele actor a regizat această operă în Irlanda.

În anul 2008, Ion Caramitru revine pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, la 44 de ani de la debutul său, care s-a produs chiar aici. Interpretează rolul titular în piesa “Eduard al III-lea” de Shakespeare, în regia lui Alexandru Tocilescu şi scenografia lui Dragoş Buhagiar. De asemenea, semnează regia uneia dintre premierele stagiunii 2008-2009 a TNB – “Şapte dintr-o lovitură”, montare după o piesa scrisă de Lia Bugnar, special pentru cei şapte tineri actori recent angajaţi la Teatrul Naţional.

Actorul a primit la 28 martie 2011 Premiul de excelenţă al Uniunii Teatrale din Republica Moldova (UNITEM).

Distribuie:

Postaţi un comentariu