Big Ben, uriașul simbol al capitalei britanice

Unul dintre simbolurile Londrei, cel mai fotografiat obiectiv turistic din Marea Britanie, a intrat în renovare. Este vorba despre celebrul Big Ben, mai exact clopotul său, care nu va mai bate în următorii patru ani, atât cât vor dura lucrările de renovare. Oficialitățile britanice au precizat că vor fi demontate clopotele care au acționat clopotul de 13,7 tone la fiecare oră în ultimii 158 de ani, dar Big Ben va marca în continuare sonor evenimentele importante, cum ar fi Anul Nou. Ceasul va fi demontat, fiecare rotiță va fi curățată și reparată, rama din fontă va fi reînnoită, iar limbile, recondiționate.

Lucrările de renovare au ca scop protejarea ceasului pe termen lung, dar vor contribui și la conservarea clădirii care îl adăpostește, Turnul Elisabeta. Fațada ceasului va rămâne în continuare vizibilă și funcțională, indicând ora exactă în tăcere, fiind acționată de un motor electric până la reinstalarea mecanismului original.

Și celelalte clopote care bat la fiecare 15 minute vor rămâne tăcute pe parcursul lucrărilor de renovare, programate să se finalizeze în 2021.

Turnul Elizabeth

Situat pe malul Tamisei, Palatul Westminster găzduiește Parlamentul britanic, face parte din patrimoniul cultural mondial și este un important punct de atracție turistică. Turnul Elisabeta este înalt de 96 de metri era cunoscut ca Turnul Sfântul Ștefan până în 2012, când a fost redenumit Elizabeth Tower, cu ocazia Jubileului de Diamant al Reginei Elisabeta a II-a.

Istoria turnului începe în 1834, după ce un incendiu a mistuit Palatul Westminster. Autoritățile au organizat un concurs pentru alegerea celui mai bun proiect pentru o nouă clădire a Parlamentului, iar câștigătorul a fost sir Charles Barry – cu un palat în stil gotic, bogat ornamentat, care avea un impresionant turn cu ceas. Acesta urma să aibă câte un cadran pe cele patru laturi ale turnului și să fie ”cel mai mare ceas din lume, un adevărat «Rege al ceasurilor»“, după cerințele The Office of Works, o agenţie guvernamentală britanică. Deși Charles Barry a făcut proiectul și a fost arhitectul principal, el a cerut ajutorul lui Augustus Pugin pentru designul ceasului și al turnului.

De altfel, acest proiect a fost ultimul pentru Pugin, care a înnebunit și a murit la scurt timp după aceea. El s-a dedicat total lucrării, după cum arată și notițele sale: ”Niciodată în viaţa mea nu am muncit atât de intens ca pentru domnul Barry. Am predat toate schiţele pentru ca el să termine turnul şi este minunat”. Este, într-adevăr, minunat, și după gusturile noastre, fiind realizat în stilul specific lui Pugin, neogotic.

Meșterii ceasului

Lucrările la turn au început în 1843, dar abia după trei ani au început căutările pentru un meşter care să construiască un ceas a cărui eroare să nu depăşească o secundă pe oră. Sarcina era extrem de grea, mai ales că acele ceasornicului, fiind situate pe feţele turnului, aveau să fie bătute de vânt, zăpadă şi gheaţă, plus refugiu pentru păsări. Toate acestea ar fi afectat mişcarea pendulului, de a cărui oscilaţie depindea buna funcţionare a orologiului.

Ceasul ca mecanism a fost proiectat de Edmund Beckett Denison, devenit apoi Sir Edmund Beckett și Lord Grimthorpe, în asociere cu Sir George Airy, astronom regal.

Ceasul a fost gata în doi ani, dar a rămas în atelierul meşterului încă cinci ani, până când a fost terminat şi turnul. În acest timp, Denison a inventat un dispozitiv menit să protejeze pendulul de factorii externi, asigurându-se astfel precizia ceasului.

Odată finalizat mecanismul, următorul pas era realizarea clopotelor – iar cel care avea să anunțe ora exactă a fost făcut la o turnătorie din nord-estul Angliei, de George Mears din Whitechapel Bell Foundry. Era mult mai mare decât se anticipase, cântărea peste 16 tone și a rupt puntea corabiei care îl aducea la Londra (aceasta ajungând, totuși, la destinație). Odată debarcat, clopotul a fost transportat pe o platformă trasă de 16 cai albi până în faţa Parlamentului, unde a fost atârnat de o structură pentru a fi testat.

Probe și eșecuri

După câteva luni de probe, clopotul a crăpat, din cauza ciocanului prea mare, care avea 660 de kilograme. Big Ben a fost dat jos, metalul a fost topit și turnat din nou, a rezultat un clopot de 13 tone și jumătate, care a fost dus iarăși, în uralele mulțimilor, la Palatul Parlamentului.

Alte luni mai târziu, erau gata și lucrările la turn, iar echipele de muncitori au reușit să-l urce și pe Big Ben, alături de patru clopote mai mici care aveau să bată la fiecare sfert de oră. După ce a fost montat şi mecanismul orologiului, şi el destul de greu, în sfârşit „Regele ceasurilor“ era gata să-şi intre în drepturi.

Big Ben a răsunat întâia oară în Londra în iulie 1859, anunţând ora exactă. Bucuria, însă, a fost de scurtă durată: la începutul lunii octombrie, clopotul cel mare a crăpat din nou. De data aceasta, nu mai putea fi vorba să fie dat jos din turn, astfel că a fost rotit cu 45 de grade, pentru ca ciocanul să lovească în alt loc. În plus, ca să nu se repete astfel de incidente, s-a montat un ciocan mai uşor. Până la urmă, după toate aceste incidente, tocmai fisura a fost cea care a dat clopotului sunetul inconfundabil de „gong“.

Dacă tot era sus și funcțional, clopotul a primit și un nume, după tradiție: Big Ben (Marele Ben). Deşi nu se cunoaşte cu exactitate semnificaţia lui, unii susţin că clopotul a fost poreclit după sir Benjamin Hall, un bărbat robust care lucra în cadrul Parlamentului, cel care a comandat instalarea sa, în secolul 19. Alţii însă consideră că poartă numele boxerului de categorie grea Benjamin Caunt, celebru la acea vreme.

Indiferent de originile ei, porecla Big Ben, la început dată doar clopotului care anunţa ora, se referă în prezent la întregul turn cu ceas.

În onoarea Reginei

Cadranele ceasului sunt fixate pe o ramă din fier, cu un diametru de 7 metri, şi suportă 312 piese de sticlă opală. Unele bucăţi de sticlă pot fi scoase pentru orice inspecţie manuală necesară. Cadranele sunt poleite cu aur greu şi la baza fiecăruia stă scris cu majuscule, în limba latină: ”DOMINE SALVAM FAC REGINAM NOSTRAM VICTORIAM PRIMAM”, ceea ce s-ar traduce ”Doamne, ai grijă de regina noastră, Victoria I”.

Acest ceas a devenit în timp unul dintre simbolurile Londrei, iar sunetul distinct al clopotelor sale este renumit în lumea întreagă. Big Ben este de fapt numele clopotului principal, însă multă lume se referă astfel la tot ceasul, iar uneori la întregul turn. Oricum, orologiul a fost și rămâne o minunăţie a ingineriei.

În timpul Primului Război Mondial, dar și în cel de-Al Doilea, clopotul de la Big Ben și iluminatul au fost scoase din funcțiune, pentru a nu fi reperat de către avioanele inamice.

Apoi, ceasul a mai luat câte o pauză în 1934 și 1956, când clopotul a fost restaurat și reparat. Lucrări de întreținere au fost efectuate și în 2007.

Celebru în toată lumea

Big Ben a apărut într-o multitudine de filme, show-uri de televiziune sau desene animate. Chiar și sunetul său a fost inclus în musical-uri, dar şi în jocuri pentru computer sau pentru diferite console.

Ca o curiozitate, dacă stai la baza turnului, poți auzi pendulele cu o şesime de secundă mai târziu de momentul în care bate clopotul, înălţimea acestuia fiind de 55 de metri. Totuși, dacă se postează un microfon in apropierea clopotului şi se transmite prin radio la o distanţă oricât de mare, sunetul va ajunge acolo înainte ca persoana ce se află la baza turnului să îl perceapă.

Clopotele Big Ben bat la fiecare 15 minute, iar pe 31 decembrie, la miezul nopţii, ceasul anunţă trecerea în noul an. Sunetul este transmis în direct de toate posturile de televiziune şi radio din Londra. BBC a instalat un microfon lângă clopote încă din 1924 și de atunci transmite astfel ora exactă, ora oficială a Marii Britanii. Opt ani mai târziu, locuitorii ţărilor din Commonwealth au putut şi ei auzi la radio bătăile Big Ben-ului. Iar azi, sunetele lui melodioase răsună în întreaga lume prin BBC World Service.

Renumit pentru precizia sa, Big Ben a supravieţuit mai multor atacuri ale aviaţiei germane, dar a fost învins de un stol de păsări care s-au așezat pe minutarul său, în august 1949… Orologiul s-a oprit atunci și a rămas în urmă cu patru minute şi jumătate.

Apoi, în 1976, mecanismul de acţionare a clopotelor a căzut răpus de un alt duşman: oboseala metalelor. O mare parte din camera orologiului a fost distrusă. Clopotul cel mare însă nu a fost afectat şi în numai câteva săptămâni el a bătut din nou ora exactă. Totuşi, au trebuit să treacă nouă luni până când orologiul a putut funcţiona din nou bine.

Big Ben a fost o vreme cel mai mare ceas din lume şi încă este cel mai exact mecanism public de măsurare a timpului.

[stextbox id=’custom’]

Alte obiective-simbol ale capitalei Marii Britanii

– Tower of London. Turnul Londrei a servit pe post de depozit de arme, trezorerie, menajerie, monetărie, birou de arhive publice, închisoare, dar și loc de păstrare a bijuteriilor coroanei Regatului Unit. De fapt, Turnul Londrei este format dintr-un complex de clădiri din secolul 11.

– Tower Bridge este și el un adevărat simbol al Londrei. Este un pod construit peste râul Tamisa, în apropierea Turnului Londrei, de unde i se trage și numele. Este alcătuit din două turnuri, care sunt legate între ele prin două pasarele orizontale. Construit in 1894, podul este încă funcțional, brațele sale ridicându-se ca să treacă ambarcațiuni pe sub el.

 

– Un alt pod, Millennium Bridge, oferă o priveliște de ansamblu ce cuprinde London Bridge, Tower Bridge, The Shard, London Riverside și Shakespeare’s Globe Theatre.

– Originalul Globe Theatre a fost construit în 1599, distrus de un incendiu în 1613, reconstruit în 1614 și demolat în 1644. Această reconstrucție modernă a fost inspirată după schițele din 1614 și deschisă publicului în 1997.

– London Eye, uriașa roată care oferă priveliști deosebite asupra orașului de pe Tamisa, până la 40 km depărtare.

– Trafalgar Square, piața principală a Londrei, un nod important pentru transportul în comun și un obiectiv turistic foarte important. În mijlocul pieței se află Coloana lui Nelson, din granit, înaltă de 45 de metri, cu statuia amiralului în vârf.
– Podul Westminster face legătura între London Eye și Parlament.
– Westminster Abbey, cea mai faimoasă biserică din Londra și cea mai importantă din Regatul Unit, fiind un loc tradițional de încoronare, cununie și înmormântare a monarhilor britanici.

– Saint Paul’s Cathedral este un lăcaș religios de o mare importanță pentru cultul bisericii anglicane. Aici au avut loc jubileele Reginei Victoria, nunta lui Charles cu Lady Diana, înmormântari ale unor personalități istorice (Margaret Thatcher, Sir Winston Churchill, Ducele de Wellington).

– Palatul Buckingham, reședința oficială a Familiei Regale în Londra.

– British Museum, unul dintre cele mai mari muzee din lume și cel mai mare din Marea Britanie, fondat în 1753 – adăpostește peste 7 milioane de obiecte.

– Muzeul științei, cu peste 1000 de expoziții interactive.
– James Park, în Westminster, cel mai vechi parc din Londra.
– Muzeul Național de Istorie
– Tate Gallery, cu 2 muzee, unul cu artiști clasici și celălalt cu cei moderni.
– Muzeul Albert și Victoria,  cu artă din toată lumea.
– Hyde Park și Grădinile Kensington

[/stextbox]