Aproape totul despre parlamentul european

Parlamentul European (PE), una dintre instituțiile de bază ale ansamblului instituțional comunitar ce este legitimată prin modalitatea de alegere a reprezentanților, prin vot universal și direct, și-a sporit de-a lungul timpului puterea printr-o serie de tratate.

Tratatele de la Maastricht din 1992 și cel de la Amsterdam din 1997 au transformat legislativul comunitar dintr-o instituție cu rol consultativ într-un for legislativ cu puteri comparabile cu cele ale parlamentelor naționale. Prima sesiune a PE a avut loc la 19 martie 1958.

Alături de Comisia Europeană, Parlamentul are atribuții legislative. Adoptă legislația UE și participarea Parlamentului la acest proces conferă garanția unei legitimități democratice a regulamentelor, directivelor sau deciziilor. Parlamentul European poate modifica cheltuielile bugetare, împărțind autoritatea în acest domeniu cu Consiliul Uniunii Europene. De asemenea, Parlamentul exercită controlul asupra Comisiei Europene și aprobă desemnarea membrilor acestei instituții. Totodată, Parlamentul are dreptul de a cenzura Comisia Europeană și de a exercita un control politic asupra ansamblului instituțiilor Uniunii.

Prin Tratatul de la Nisa, care a intrat în vigoare la 1 februarie 2003, s-a stabilit ca numărul maxim al europarlamentarilor să fie de 732.

Componența PE

În prezent sunt 766 de europarlamentari. Aceștia sunt aleși pe o perioadă de cinci ani de către alegătorii din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, în numele a 503, 7 milioane de cetățeni.

Alegerile pentru Parlamentul European în statele membre ale Uniunii Europene au loc în perioada 22-25 mai 2014. În urma scrutinului, Parlamentul European va avea în componență 751 de europarlamentari.

Numărul de mandate este repartizat pe țări, în funcție de mărimea acestora. Parlamentul European va avea, în următoarea legislatură, următoarea componență pe țări:

• Austria — 18 membri PE la 8, 3 milioane locuitori,
• Belgia — 21 membri PE la 10, 7 milioane locuitori,
• Bulgaria — 17 membri la 7, 6 milioane locuitori,
• Cipru — 6 membri la 0, 8 milioane locuitori,
• Croația — 11 membri la 4, 5 milioane locuitori,
• Danemarca — 13 membri la 5, 5 milioane locuitori,
• Estonia — 6 membri la 1, 3 milioane locuitori,
• Finlanda — 13 membri la 5, 3 milioane locuitori,
• Franța — 74 de membri la 64, 3 milioane locuitori,
• Germania — 96 membri la 82 milioane locuitori,
• Grecia — 21 membri la 11, 2 milioane locuitori,
• Irlanda — 11 membri la 4, 5 milioane locuitori,
• Italia — 73 de membri la 60 milioane locuitori,
• Letonia — 8 membri la 2, 3 milioane locuitori,
• Lituania — 11 membri la 3, 3 milioane locuitori,
• Luxemburg — 6 membri la 0, 5 milioane locuitori,
• Malta — 6 membri la 0, 4 milioane locuitori,
• Polonia — 51 membri la 38, 1 milioane locuitori,
• Portugalia — 21 membri la 10, 6 milioane locuitori,
• Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord — 73 de membri la 61, 7 milioane locuitori,
• Republica Cehă — 21 membri la 10, 5 milioane locuitori,
• România — 32 de membri la 21, 5 milioane locuitori,
• Slovacia — 13 membri la 5, 4 milioane locuitori,
• Slovenia — 8 membri la 2 milioane locuitori,
• Spania — 54 membri la 45, 8 milioane locuitori,
• Suedia — 20 membri la 9, 2 milioane locuitori,
• Ungaria — 21 membri la 10 milioane locuitori,
• Olanda — 26 membri la 16, 4 milioane locuitori.

Mandatul europarlamentarilor este de cinci ani. Primele alegeri pentru Parlamentul European au avut loc în luna iulie a anului 1979.

La 1 mai 2004, odată cu extinderea UE cu zece noi membri, numărul electorilor a crescut la 338 de milioane, pentru ca ulterior, la 1 ianuarie 2007, numărul persoanelor cu drept de vot să crească din nou, odată aderarea Bulgariei și României.

La 25 noiembrie 2007 în România și la 20 mai 2007, în Bulgaria s-au desfășurat primele alegeri pentru Parlamentul European ca urmare a aderării acestor state, la 1 ianuarie 2007, la Uniunea Europeană.

Ultimele alegeri pentru Parlamentul European au avut loc în perioada 4-7 iunie 2009.

Europarlamentarii nu sunt grupați în delegații naționale, ci în șapte grupări politice. Acestea sunt: Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat); Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor si Democraților din Parlamentul European; Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa; Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană; Conservatorii și Reformiștii Europeni; Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică; Grupul Europa Libertății și Democrației.

Pentru prima dată, la 13 mai 1958, membrii legislativului comunitar s-au grupat conform afinităților politice și nu conform naționalității. Există și parlamentari neafiliați. Fiecare grupare politică are un președinte, un birou și un secretariat. O grupare politică trebuie să fie plurinațională și să aibă un număr minim de membri. Numărul minim de deputați necesar pentru a constitui un grup politic este de 25. Cel puțin o pătrime din state membre trebuie să fie reprezentate în cadrul grupului. Un deputat poate aparține unui singur grup politic.