Actrița Magda Catone la InspiraTIFF: Despre „brandul” Șerban Ionescu, lene și libertate

Foto: Dan Bodea

Actrița Magda Catone a fost prezentă luni la Casa TIFF, la întâlnirea cu publicul, în cadrul evenimentelor moderate de jurnalistul Mihnea Măruță și reunite sub umbrela InspiraTIFF. Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) se desfășoară la Cluj în perioada 31 iulie-9 august.

Discuția s-a centrat pe filmul „Și atunci, ce e libertatea?”, care va fi difuzat în premieră mondială la TIFF marți, de la ora 21.30, bazat pe nuvela Proiecte de trecut a Anei Blandiana, o frumoasă poveste de dragoste și de căutare a libertății în contextual deportării a 40.000 de oameni nevinovați de către regimul comunist, în 1951, în Bărăgan, așa numita „Siberia Românească”.

„Filmările au avut loc undeva lângă București, în Bărăgan, acolo unde producătorul Călin Papură și cel care a făcut și scenografia a creat un întreg sat acolo conform cu ceea ce a găsit în urma documentării. E un film căruia i-au trebuit în jur de șapte ani să se concretizeze, deci s-a născut destul de greu. Scenariul este opera lui Andrei Zincă și a întregii echipe, inclusiv a actorilor care au contribuit la replici și la situații”, a precizat Magda Catone.

În privința dramei pe care a trăit-o comunitatea din Banat în acele timpuri, Magda Catone a precizat că acei oameni au fost parte a unui mecanism care a zdrobit suflete omenești, care le-a anulat existența.

„Au fost oameni smulși din casele lor și duși în pustiu unde au trebuit să își construiască bordeie în pământ pentru a locui acolo. Pentru noi, actorii, a fost o călătorie în timp participarea la acest film. Poate ar fi nevoie ca acest moment al istoriei noastre să fie imortalizat sub forma unui muzeu pentru ca amintirea lui să nu dispară și așa să descoperi că au fost oameni care au ajuns să trăiască în pământ pentru a se proteja de fierbințeala soarelui. Condițiile în care și-au creat spații de locuit au fost sisifice. Cu propriile lor mâini și-au construit bordeie. Trist este că mecanismul continuă mulți ani mai târziu. Peste câțiva ani li se spune să se întoarcă acasă, însă casele lor sunt acaparate de diverse instituții. Cei mai fericiți și-au regăsit vechile locuințe, dar toată experiența este comparabilă cu o penitență”, a povestit Magda Catone.

Foto: Dan Bodea

Despre acest film actrița a precizat că face parte din seria de proiecte care i-au completat cariera. Lectura textului a impresionată, la fel și epoca desfășurării evenimentelor, anii 1950-1951.

Actrița a făcut și câteva mărturisiri personale cu referire la fiul ei, „un copil de bani gata”, care are totul la îndemână, spre deosebire de vechile generații care doar prin efort și alergătură reușeau să aibă mâncare pe masă.

„Deși eu nu am fost copil de bani gata ca fiul meu, am fost o răsfățată. Am fost crescută într-o familie care a avut de toate. Mama îmi spunea că ea a trăit acei ani de foamete, pe vremea când trei persoane împărțeau un ou. Eu sunt de părere că atât de mult confort cum avem astăzi ajunge să devină dăunător. Întoarcerea în bordeie nu este neapărat dăunătoare, ci ne poate face să ne întoarcem la semnificația cuvântului comunitate”, a spus cu emoție actrița.

În 1982 Magda Catone, tânără absolventă a IATC-ului (astăzi Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică IL Caragiale), a fost repartizată în Valea Jiului, la Petroșani, la teatrul de acolo. Tot în Petroșani Magda Catone a avut ocazia să preia ștafeta de la regretatul actor Șerban Ionescu, viitorul ei soț.

 „Ca absolvenți eram obligați să mergem în stagiatură ceea ce ne asigura un loc de muncă și un acoperiș deasupra capului. Întâlnirea mea cu Șerban la Petroașni era un fel de predare de ștafetă, după ce el făcuse patru ani de stagiatură. Când am ajuns prima dată în gara din Petroșani, cel mai mult îmi doream să mă întorc acasă în București. Împreună cu Claudiu Bleonț, colegul alături de care fusesem repartizată, ne-am dorit să scăpăm de acolo și am găsit o plută de salvare în textul lui Leonid Zorin, „Un bărbat și mai multe femei”, care putea fi jucat de un bărbat și o femeie și care ne-a dat posibilitatea să mergem în turnee. Dacă stau bine să mă gândesc se împlinesc 35 de ani de când jucăm acest spectacol”, a povestit Magda Catone.

Foto: Dan Bodea

În acest spectacol, actrița interpretează, pe rând, femeia resemnată (soţia), femeia isterică şi acuzatoare (medicul psihiatru), femeia ipohondră (angajata de la resurse umane), femeia bărbat (călătoarea din tren), femeia poet (colega de sanatoriu) şi încă alte trei tipologii clasice.

Actrița a făcut referire și la confuzia momentului Mineriadei, când majoritatea asociau minerii din Valea Jiului cu Mineriada.

„Confuzia aceea a fost o diversiune care unora le-a reușit. Biciuirea aceea de atunci a schimbat destine. Și ne-a schimbat și nouă destinul. Etapa Mineriadei a fost o altă poziție câștigată de cei aflați la putere. La acea vreme mă aflam la Chișinău cu premiera «Visul unei nopți de vară» în regia lui Ducu Darie și vedeam la știri evenimentele de pe străzile din București. Vedeam vlăjganii care fugăreau fete blonde și tineri cu blugi evazați”, a povestit Magda Catone.

Actrița l-a amintit și pe colegul său, Dragoș Pâslaru, fost actor, și una dintre victimele acelor zile care deși trăia, s-a trezit printre morți. În prezent, acesta a devenit părintele Valerian, stareț la o mănăstire lângă Vâlcea care îl are hram pe Sf. Filimon, Ocrotitorul făcătorilor de spectacole, sărbătorit în 14 decembrie.

Foto: Dan Bodea

Magda Catone a încercat să explice și absența publicului de la întâlniri precum cea în care a fost și ea prezentă la Casa TIFF.

„Sincer vorbind, aici intervine lipsa mea de notorietate. Dacă ar fi fost invitat Florin Piersic, cred că spațiul ar fi devenit neîncăpător. Faptul că publicul nu e numeros, înseamnă că atât merit. Mă bucur însă că sunt aici, că mâine vom vedea împreună un film în care am jucat, mă voi întoarce mereu cu drag la Cluj unde am jucat în numeroase locuri. Puturoșenia este la mare preț. Mai bine stau acasă și mă uit la ceva, sau înfulec ceva adus de serviciile de delivery, decât să particip la o întâlnire ca aceasta. Dacă ați venit aici înseamnă că aveți respect pentru artă”, a spus Magda Catone.

Actrița Magda Catone a vorbit și despre regretatul ei soț, actorul Șerban Ionescu, căruia îi păstrează vie memoria prin diferite mărturisiri.

„Taina căsătoriei te leagă veșnic de partenerul tău. Întâlnirile noastre de aici sunt pregătitoare pentru viața adevărată, lucru greu de cuprins cu mintea. Când trăiești 30 de ani alături de un om, e imposibil să închizi ușa și să te faci că nu mai există. Am făcut din această trăire un brand pentru că Șerban era un brand. Prin natura meseriei mele am fost în centrul atenției de multe ori și de câte ori îl pomenesc pe Șerban parcă mă agăț de ceva din trecut. Dar nimic nu se clădește fără o temelie”, a precizat Magda Catone la InspiraTIFF.

Actrița a promis că expoziția itinerantă „In memoriam: Șerban Ionescu”, semnată de artistul Valeriu Mladin va ajunge și la Cluj.

Cu o carieră ce cuprinde zeci de roluri pe micile și marile ecrane, dar și premii de interpretare pentru performanțele sale în lumea teatrului, actrița se apropie de aniversarea a patru decenii de activitate artistică. A debutat în film în 1981, în De ce trag clopotele, Mitică?, capodopera lui Lucian Pintilie, pe vremea când încă era studentă a Academiei de Artă Teatrală şi Cinematografică. Numele ei avea să capete, de-a lungul anilor, o rezonanță aparte, iar astăzi este una dintre cele mai cunoscute figuri din filmul românesc. La TIFF, publicul o va putea vedea în Și atunci… ce e libertatea?, noul film al lui Andrei Zincă, bazat pe nuvela Proiecte de trecut a Anei Blandiana.

Distribuie:

Postaţi un comentariu