Tinerii Clujului/Erika Kramarik: Dacă nu regândim spațiul public, orașul va deveni din ce în ce mai inaccesibil

Foto: Arhivă personală

Este pasionată de design grafic și de comunicare vizuală și îi place Clujul mai ales pentru oamenii care îl locuiesc. Din adolescență a făcut muncă voluntară pentru diferite asociații și, atât cât îi permite timpul, continuă și astăzi să meargă pe șantierul organizației pentru care lucrează pentru a da o mână de ajutor la ridicarea construcțiilor destinate persoanelor defavorizate. Într-un nou interviu din seria Tinerii Clujului am stat de vorbă cu Erika Kramarik despre importanța voluntariatului, despre fapte mari și despre Cluj.

Erika Kramarik este din Baia Mare, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Șincai” și a venit la Cluj cu un obiectiv foarte clar: acela de a studia Comunicarea și Relațiile Publice în cadrul Universității Babeș-Bolyai. „Îmi povesteau colegii mei că părinții lor nu înțelegeau cu ce se mănâncă această facultate, pe când mama mea îmi spunea foarte încântată, înainte de a mă hotărî asupra acestei facultăți,  că uite ce lucruri interesante se studiază acolo”, povestește Erika. Facultatea, despre care spune astăzi că a fost o experiență lejeră dar esențială pentru formarea ei, i-a dat posibilitatea tinerei să facă voluntariat pe toată perioada studenției.

Astfel, în primul an de facultate a devenit voluntar la Asociația Go Free. „Învățam la facultate, eram în contact cu profesorii și cu colegii, dar aveam ocazia și să aplic practic ce făceam la facultate. Când eram în Baia Mare nu erau foarte multe organizații, sora mea era voluntar la Fundația de Voluntari Somaschi și acela a fost și pentru mine primul contact cu taberele și cu munca de voluntar”. După terminarea facultății, Erika a urmat un master în managementul ONG-urilor și la finalul primului an de master, în 2013, s-a angajat la Habitat for Humanity Cluj, o organizatie nonguvernamentală care aduce împreună oameni și resurse pentru a asigura familiilor defavorizate locuințe decente. „Pot să spun că am intrat în pâine direct. Chiar când am fost eu angajată era o echipă pe șantier formată din 10-12 voluntari din Canada, persoane în vârstă. Atunci am realizat că există și un altfel de voluntariat. Voluntarii internaționali vin în cadrul unui program prin care își plătesc cazarea, transportul, masa și vin și cu o donație. De fapt este o modalitate prin care organizația se susține financiar. Casele la care lucrau în 2013 erau construite din cărămidă și a fost interesant pentru mine să descopăr cât de mare era satisfacția acelor oameni că făceau parte din echipă și dintr-o misiune cu o finalitate atât de nobilă. Am mai prins o construcție accelerată în 2014, ceea ce însemna ridicarea unei case sau a mai multor locuințe în decursul unei săptămâni, în funcție de numărul voluntarilor. Atunci au venit câte 20 de voluntari, pe zi, de la o companie locală, timp de o săptămână și a fost senzațional să văd că se poate realiza așa ceva într-un timp atât de scurt”, spune Erika, astăzi specialist în PR la Habitat for Humanity Cluj.

Pe plan internaţional, Habitat for Humanity a construit peste 800.000 de locuinţe. Peste 4 milioane de oameni din mai mult de 3.000 de comunităţi din 80 de ţări din întreaga lume au beneficiat de programele organizației. Habitat for Humanity România există din 1996 şi are 6 filiale active la: Cluj, Beiuş, Rădăuţi, Craiova, Comăneşti și Ploieşti. Filiala Cluj este activă din 1999.

Foto: Habitat for Humanity Cluj

Foto: Habitat for Humanity Cluj

Deși sarcinile de serviciu, respectiv acelea de a asigura partea de comunicare în filiala clujeană a organizației, nu îi permit întotdeauna să se implice fizic în realizarea proiectelor, Erika nu refuză niciodată să contribuie, atât cât poate, la lucrările de pe șantier. „Dacă pot să aleg, îmi place să dau cu glet pe partea interioară a construcției, sau să fac alte activități care implică mai multă migală”, precizează Erika. Pentru tânăra din Baia Mare, voluntariatul înseamnă a face ceva doar de dragul sarcinii pe care o primești. „Un voluntar nu primește o recompensă financiară și atunci este motivat prin experiența în sine. Te simți bine când știi că faci bine, dar și înveți foarte mult. Ca tânăr care ești la început de drum, cu siguranță îți cresc șansele să devii autonom mult mai repede. Unii fac voluntariat de dragul activității, sau că le dă ocazia să călătorească. Mă bucură faptul că mai nou voluntariatul este recunoscut și ca experiență de muncă”, explică Erika. În România, spune tânăra, cel puțin în cazul generației din care face parte, cea născută după 1990, ideea de voluntariat este asumată cu foarte mare responsabilitate. În ultimii doi-trei ani, spune Erika, numărul de voluntari locali care s-au oferit să dea o mână de ajutor pe șantierele organizației, a fost tot timpul mai mare decât numărul de voluntari internaționali. „În cei 16 ani de activitate ai Organizației Habitat for Humanity Cluj au fost peste de 4000 de voluntari locali și internaționali pe șantier. În 2014 am avut între 600-800 de voluntari locali, iar anul acesta o companie locală farmaceutică a trimis 90 de voluntari. Depinde însă și de capacitatea șantierului”, declară Erika. Pentru anul viitor, Habitat for Humanity Cluj pregătește componenta de locuire a proiectului de intervenție socială Pata-Cluj, cu 32 de locuințe, precum și un Centru-școală pentru Asociaţia «Hans Spalinger». Cât despre Erika, tânăra își va continua activitatea în organizație și este pusă pe „fapte mari”. „Am foarte multe de învățat de acum înainte și lucrând pe proiecte comunitare îmi dau seama ce înseamnă să lucrezi cu grupuri vulnerabile. Până la urmă nu contează cât talent ai, sau cât de bine te pricepi la un lucru, important e să depui efortul necesar și să trăiești în fiecare zi câte puțin și pentru ceilalți nu doar pentru tine”, precizează Erika Kramarik.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Ce îți place cel mai mult în Cluj?

Cel mai mult îmi plac oamenii și îmi place pentru că nu este un oraș atât de mare încât dacă ai nevoie de ajutor sau de o anumită părere avizată poți să ajungi, din aproape în aproape, la cineva care se pricepe în acel domeniu. Ai o rețea de profesori universitari și de oameni de la care ai întotdeauna ceva de învățat.

Care este locul preferat din Cluj?

Îmi place foarte mult centrul Clujului în timpul verii și îmi place să mă plimb în cartierul Andrei Mureșanu printre casele cu arhitectură mai deosebită.

Ce ai schimba în Cluj?

Aș vrea să fim puțin mai atenți în ceea ce privește modul în care gândim spațiile publice. Simt că sunt din ce în ce mai multe mașini și transportul public rămâne în urmă. Clujul va crește, cred eu, foarte mult în următorii ani și cum lucrez în domeniul locuirii simt că orașul devine tot mai inaccesibil.

Te-ai vedea locuind în alt oraș?

Mă văd locuind în alt oraș, dar nu neapărat într-o capitală. Îmi plac orașele universitare cum sunt Graz sau Cracovia și cred că aș căuta acest gen de oraș să mă mut. Nu sunt destul de curajoasă să plec fără să am o stabilitate financiară sau un job asigurat acolo. În alt oraș din România nu m-ar atrage să mă mut. Bucureștiul îl văd ca soluție temporară, însă nu definitivă.

Care sunt oamenii/personalitățile care te inspiră?

Mă gândesc în primul rând la sora mea care lucrează în întreprinderi sociale în Italia, iar ca personalitate îl admir foarte mult pe scriitorul Terry Pratchett și de asemenea pe  Neil Gaiman, autor britanic de povestiri și romane science fiction și fantasy, o persoană foarte creativă și activă în domeniul libertății de exprimare. Anul trecut a făcut o vizită în Siria cu Agenția ONU pentru Refugiați (UNHCR).

Care sunt cărțile care te inspiră?

Vi le spun pe ultimele două pentru că citesc foarte mult. „The Art of asking”, de Amanda Palmer și „Far from the tree” de Andrew Solomon.

Care este motto-ul tău?

„Do the job that’s in front of you”. Avem momente când la organizație ne implicăm în foarte multe proiecte, pentru că pasiunea de a fi voluntar vine la pachet și cu faptul de a lua parte la foarte multe activități. Așa că ideea de a face totul pas cu pas mă ajută foarte mult.

Ce te enervează?

Mă deranjează când se ivesc probleme din cauza lipsei de comunicare și mă enervează atunci când oamenii din domenii diferite nu au răbdare cu ceilalți din jurul lor pentru a ajunge la un numitor comun.

Există un obiect/lucru în lipsa față de care ai o anumită dependență?

Sunt dependentă de internet pentru că fără el nu mi-aș putea îndeplini sarcinile la job la fel de eficient, dar dacă stau să mă gândesc m-aș descurca și cu un pix și o hârtie atâta timp cât îmi permit să mă exprim.


Publicitate

Postaţi un comentariu