Tinerii Clujului/Cristina Râștei: Îmi doresc un management mai bun al deșeurilor în Cluj

Foto: Dan Bodea

Cristina Alexandrina Râștei s-a născut în Târgu Mureș dar a venit la Cluj pentru a urma o facultate într-un centru universitar de renume. Firea artistică a făcut-o să fie indecisă în privința multor hotărâri pe care le-a avut de luat. În școala generală a intrat într-o clasă cu profil bilingv și își ocupa timpul pictând sau scriind proză fantastică. Deși a fost olimpică la biologie, nu și-a dorit să urmeze un profil real la liceu și s-a înscris la o clasă de filologie, la Colegiul Național „Unirea” din Târgu Mureș. În clasa a zecea Cristina a câștigat un premiu pentru cea mai bună actriță într-un rol principal într-o piesă de teatru, dar interesându-se mai mult despre stilul de viață al actorilor și aflând cât de greu este să găsești un loc de muncă într-un teatru, nu a mai fost foarte atrasă de o carieră artistică. A optat, astfel, pentru o facultate care să-i ofere mai multe opțiuni după absolvire: Facultatea de Știinte Economice și Gestiunea Afacerilor.

Încă din școala generală Cristina Râștei a început să se implice în acțiuni de voluntariat, iar în liceu a devenit voluntar pentru Livada Orphan Care, o fundație care avea ca obiectiv tranziția de la orfelinate, la case de copii de tip familial. Colaborarea cu această fundație s-a extins pentru Cristina pe o perioadă de trei ani. În anul doi de facultate a devenit voluntar pentru Romania Green Building Council o asociație care promova responsabilitatea față de mediu și eficiența energetică pe durata ciclului de viață a unei clădiri.

Experiența Africa

După susținerea licenței, pe durata verii, tânăra absolventă a fost angajată de asociația Romania Green Building Council pe un post de project specialist, dar fiind mereu o persoană preocupată de problemele sociale, la sfârșitul anului 2013 Cristina și-a dorit să ajungă în Africa. Având o persoană de contact acolo, pe sora ei, tânăra a început să se intereseze care ar fi perspectivele pentru o plecare în Malawi pe o perioadă de un an. „Am pornit la drum fără un plan. Acolo am lucrat pentru o organizație fondată în Malawi pe strategii de dezvoltare pe piaţă (aducerea de turişti, atragerea voluntarilor sau a specialiștilor din diverse domenii) şi pentru o altă organizație creștină în cadrul căreia m-am implicat în activitățile de duminică. Am fost surprinsă să văd că majoritatea voluntarilor vorbeau limba engleză, dar eu mi-am dorit să învăț limba locală. De asemenea, am avut nevoie de aproximativ două luni ca să învăț să fiu mult mai răbdătoare, mai respectuoasă și mai atentă la cei din jurul meu”, povestește Cristina Râștei.

Foto: Arhiva personală

Foto: Arhiva personală

În cele opt luni pe care le-a petrecut în Malawi, Cristina s-a plimbat în toată țara. În orașul Blantyre, de exemplu, situat în sudul statului Malawi, Cristina a ajuns să cunoască problemele sociale ale populației sau să descopere că principala cauză de deces în acea zonă era infecția cu virusul HIV. „Oamenii acolo sunt foarte prietenoși, te abordează pe stradă, te întreabă de la ce organizație ești, în ce domeniu ești voluntar. Nu știau foarte multe despre România și de multe ori o confundau cu Rusia. Ei mă întrebau în engleză, eu le răspundeam pe limba lor, chichewa. Era destul de ușor să le rețin frazele și urmând un curs, am început să cunosc și structura gramaticală a limbii. Cultura lor este foarte accesibilă pentru europeni, sunt oportunități foarte multe de voluntariat sau chiar de angajare”, povestește Cristina. În zona centrală a țării, tânăra voluntară a avut ocazia să urce și pe Muntele Mulanje în apropiere de orașul Blantyre. „O astfel de călătorie te schimbă. M-am întors din Africa cu o mai mare dorință de a mă implica în problemele sociale din țara mea. Am văzut că oamenii în Africa nu cerșesc, ci muncesc pentru fiecare bănuț pe care îl câștigă și se mulțumesc cu ceea ce au. Mi-a părut într-un fel rău pentru voluntarii care locuiau în pensiuni și care mergeau să își facă anumite cumpărături la supermarket, nu la piață unde se întâmplau cele mai distractive episoade. De asemenea, mi-am dat seama care sunt defectele culturii în care mă aflu eu, printre care și faptul că nu apreciem timpul cum ar trebui. Africanilor nu le place să le plângi de milă. Nu-i ajuți cu nimic prin faptul că încerci să le dai bani fără să îi înveți ceva. Stai o lună într-un sat, le construiești un acoperiș, apoi pleci fără să le înveți limba, nu-i ajută pe termen lung cu nimic. Au nevoie de educație și de cineva care să-i învețe cum să investească în turism și cum să facă comerț pe cont propriu”, explică Cristina.

Foto: Arhiva personală

Foto: Arhiva personală

În viitor, tânăra voluntară își dorește să călătorească și în alte țări de pe Glob, atâta timp cât va exista un scop al acelei călătorii, iar prezența ei acolo să aibă un impact. Până atunci însă, Cristina și-a găsit un job stabil în Cluj, în cadrul firmei Orpheus Capitals și urmează, în paralel, un master cu specializarea Econometrie şi Statistică Aplicată la FSEGA. De asemenea, tânăra activează ca voluntar în rețeaua de organizații Zero Waste Romania fiind implicată și în alte proiecte individuale.

1IMG_0200Ce îți place cel mai mult în Cluj?

Îmi place geometria Clujului și armonia lui, pe care o vezi în arhitectură, în oameni, în activitățile în care sunt atrași oamenii, fie că sunt activități culturale sau un simplu mers la piață. Îmi place să vorbesc cu oamenii, să îi cunosc și îmi mai place aerul ardelenesc al Clujului.

Care este locul preferat din Cluj?

Îmi place foarte mult zona Hașdeu și îmi plac mult străduțele înguste. Mă plimb uneori pe aceste străduțe în zonele cu case. Câteodată reușesc să mă uit în curțile oamenilor și îmi place să aud că mă latră un cățel sau, de exemplu, să văd că omul acela are un vișin în curte. Îmi place zona străzii Traian și îmi mai place mult piața Oser.

Ce ai schimba în acest oraș?

Mi-aș dori un management mai bun al deșeurilor. O organizație în care sunt implicată este Zero Waste Romania care derulează în prezent proiectul Revendică-ți Someșul, componenta de mediu a proiectului „Someș Delivery”, un proiect derulat pe o perioadă de doi ani cu scopul de a educa și de a conștientiza oamenii cu privire la managementul deșeurilor. Cunosc foarte multe clădiri care își doresc o certificare de clădire verde și cred că pe plan local Clujul poate deveni o comunitate zero waste. Target-ul este zero waste, dar se referă și la felul în care selectezi gunoiul și la modul în care fiecare familie ar trebui să fie conștientă de cât gunoi produce. Există în Italia și în SUA comunități unde se implementează strategia zero waste și fiecare familie plătește o eco taxă în funcție de cât gunoi produce.

Cum vezi Clujul peste cinci ani?Care este visul tău pentru Cluj?

Peste cinci ani văd Clujul mult mai implicat în activități de cercetare, conștient de problemele sociale. Îl văd cu piețe unde oamenii stau de vorbă, mi-aș dori să fie cât mai abordabil și cât mai multe companii și multinaționale să plaseze forță de muncă din Cluj și tinerii să nu se mai simtă pierduți. Mi-l doresc dezvoltat din punct de vedere economic și încă autentic.

Care sunt oamenii care te inspiră?

Mă inspiră sculptorul Liviu Mocan, istoricul Neagu Djuvara și Paul Connett profesorul care a inițiat mișcarea Zero Waste și care a implementat-o cu succes în San Francisco.

Care sunt cărțile care te-au marcat?

Îmi plac foarte mult eseurile și ca scriitori îmi mai plac Octavian Paler, Boris Vian, Umberto Eco, Neagu Djuvara, Mircea Eliade. Nu am o carte preferată, dar îmi plac acele cărți din care pot să învăț ceva.

Care este motto-ul tău?

Am multe motto-uri care mă inspiră, dar nu mi-am însușit niciodată unul.

Care este obiectul în lipsa căruia viața ta nu ar mai fi la fel?

Biblia și aparatul de fotografiat.

Ce te enervează?

Mă enervează superficialitatea și disimularea.

 

 


Publicitate

Postaţi un comentariu