Tinerii Clujului/Alex Boguș: Schimbarea trebuie să pornească de la fiecare dintre noi

Foto: Dan Bodea

Alex Boguș este unul dintre tinerii Clujului pentru care ideea de implicare socială s-a transformat deja, de mulți ani, în prioritate. În prezent lucrează la Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană Cluj în calitate de facilitator comunitar, însă nu a renunțat la visul de a preda în universitate. Nu s-a văzut niciodată în postura de lider și se declară total împotriva acestei idei. Sunt foarte multe lucruri care îi plac în Cluj și de aceea nu crede că s-ar vedea stabilit în alt oraș. „Mai am un motiv foarte bun pentru care aș rămâne aici: Pentru ca revoluția să aibă succes, trebuie să fie internațională și ca atare trebuie să o facă cineva și în România”, este de părere Alex. Într-un nou interviu din seria Tinerii Clujului am aflat mai multe de la Alex Boguș despre mișcarea de protest din România, despre Cluj și dorințele sale încă neîmplinite legate de acest oraș.

Alex Boguș s-a născut în Tecuci, județul Galați și a venit la Cluj pentru a urma Facultatea de Istorie și Filozofie. Înainte să cunoască acest oraș și să își dorească să se stabilească aici, era atras de Cluj doar ca idee, preferându-l în locul altor centre universitare precum Iași sau București. A intrat la două facultăți, la una dintre ele doar din dorința mamei lui, dar după doi ani a abandonat-o pentru că îi displăcea total. „Oricum nu îmi oferea nimic în termeni de diplomă pentru că real vorbind puteam să fac același lucru și cu liceul”, precizează Alex Boguș cu referire la Facultatea de Business. Astfel, s-a limitat să își îndrepte toată energia spre Facultatea de Istorie și Filozofie.

Nu avea mari așteptări de la această facultate, dar motivul pentru care și-a dorit să o urmeze a fost destul de simplu. În liceu a început să citească foarte multe cărți de eseistică și filozofie și doar la o facultatea de profil avea să primească răspunsurile la întrebările pe care începea să și le formuleze. „Proveneam de la un liceu cu profil mate-info, deși am urât dintotdeauna matematica și catalogat de părinții mei ca fiind un copil bun, m-au îndrumat spre unicul profil considerat pe atunci un profil pentru băieți deștepți. Matematica a ajuns să îmi placă abia când am ajuns la facultate, la fel ca franceza. Dar când l-am descoperit pe Martin Heidegger, am zis că în viața asta trebuie să aflu ce vrea să spună acest om. Mă așteptam ca după facultate să urmez un master, un doctorat și un postdoctorat pentru ca apoi să fiu angajat. Momentan am terminat doctoratul, dar nu m-am angajat în universitate pentru că este extrem de dificil din cauza lipsei posturilor. Rămân însă cu acest vis”, precizează Alex.

În prezent Alex lucrează pentru Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană Cluj în calitate de facilitator comunitar și are ca principală sarcină medierea relației dintre oameni și instituții astfel încât oamenii din zonele defavorizate, precum comunitatea romă de la Pata Rât, să nu mai fie constant dependentă de cei din exterior.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Dar cine nu-l cunoaște pe Alex din acțiunile asociației pentru care lucrează, cu siguranță îl cunoaște de la protestele de stradă din ultimii trei ani. „În liceu țin minte că am participat la o grevă care a ținut câteva săptămâni, dar nu pentru că avea vreo miză politică, ci pentru că era cool. Am început să fiu implicat în proteste și în mișcări sociale prin ultimul an de facultate, în jurul anilor 2009-2010. M-am apropiat treptat de Grupul de Acțiune Socială (GAS) și de acolo am început să intru în contact cu foarte multă lume. La protestele din  2012 am cunoscut oameni care au format ulterior grupul Tinerii Mânioși și între 2011 și 2012 pot să spun că m-am activat social”, explică Alex.

Privind astăzi în urmă tânărul își amintește că încă de la vârsta de 11 ani a început să aibă idei sociale pe atunci însă cu puternică tentă rasistă. „În naivitatea mea consideram că lumea este controlată de oameni influenți și bogați, de etnie evreiască. Astea erau ideile mele până în momentul în care un vecin mi-a spus că este abominabil să urăști pe cineva doar din cauza culorii pielii. Pentru mine a fost un prim declic care m-a făcut să înțeleg că în viață trebuie să fiu anti-extremă dreaptă și anti-discriminare. Când am intrat în facultate din primul an am citit texte de stânga, sau de stânga radicală și de critică socială. În liceu eram idealist, mergeam la bibliotecă cu un prieten și ne hotărâsem să facem cea mai bună doctrină politică, un mix între socialism, liberalism și conservatorism, fără să avem idee despre ce vorbim”, își amintește Alex.

Actualitatea politică nu l-a interesat niciodată până în momentul în care s-a implicat în proteste de stradă. Contactul cu strada a venit prima dată în 2011 cu protestele pentru Roșia Montană și cu ocuparea Hotelului Continental. În 2012 a participat la protestul anti-privatizare și atunci a realizat că sunt mulți oameni la fel ca el care văd schimbarea dincolo de cele două ore de ieșit în stradă în care majoritatea cerea plecarea de la putere a vechilor politicieni.

Despre protestul unei generații

„Aș avea mari rezerve față de conceptul foarte des vehiculat, acela al protestului unei generații. Poate avea o anumită noimă, dar momentul în care îți dai seama că discursul acesta al noi generații nu ține este fix atunci când auzi unele dintre sloganurile din piață. Din punctul meu de vedere generația care iese acum în stradă nu ar trebui să mai spună «Jos comunismul!» pentru că nu ei știu ce înseamnă aia. În momentul în care copiii de 18 ies și strigă asta, își dai seama că mesajul nu vine de la ei, ci de la un monopol informațional al dreptei din România. Este însă protestul unei generații în sensul strict al vârstei, al oamenilor care văd mai bine ce se întâmplă afară, care au prins sărăcia anilor ’90, care au prins boom-ul de după 2000. Aș fi rezervat să folosesc termenul generația noastră și pentru că a fost intens politizat”, spune Alex Boguș.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

L-am întrebat pe Alex ce crede că i-a activat în ultimii trei-patru ani pe clujeni să iasă în stradă și să dea nu de puține ori tonul protestelor în România. „Sunt multe de luat în calcul. Trebuie doar să privim spre universitate și să vedem profesorii care s-au perindat pe acolo, ce tip de influențe au fost în mediul de afaceri, ce regim politic a avut Clujul pe vremea lui Gheorghe Funar. Când te uiți că societatea civilă în Cluj reușește să oprească construirea noii benzi pe Șomeș și mai mult, oprește și distrugerea spațiului verde pentru noua bandă și când te uiți că în București nici nu poți să intri la ședințele locale, îți dai seama de diferența foarte mare dintre București și Cluj. Dacă privim experimentul bugetării participative, adică oameni care să intre în primărie și să facă cu alți oameni din primărie un proces extrem de orizontal, de non-ierarhic și de incluziv, asta nu se întâmplă altundeva, chiar dacă procesul nu este o reușită până la capăt. Puterea trebuie provocată cu altă putere. Cred că societatea civilă în Cluj are un dram de putere în plus față de alte locuri, dar nu aș spune că acest oraș e un „rai” al protestelor”, explică Alex Boguș.

La mișcările de protest din luna noiembrie, coagulate de emoția generată de tragedia din clubul Colectiv, Alex Boguș a participat de două ori. „Prima dată am mers să văd ce se întâmplă, a doua oară am fost să transmitem un mesaj alternativ față de ce se spunea și apoi am zis că nu mai are rost. Și în stradă se face «școală», dar nu acolo discutăm ce vrem. Problema cea mai mare a fost că protestele acestea au luat-o fie spre dreapta etnic-naționalistă, fie pe linie economică și socială, prin care se dorea instalarea tehnocraților. Ei bine eu nu voiam tehnocrați. Eu nu votez pe nimeni care e tehnocrat, eu votez partide politice care pot să ia decizia ce tehnocrați se potrivesc. Nu poți să conduci o țară, cum conduci o gospodărie. O țară se conduce politic, prin decizii politice”, este de părere Alex.

„Strategia de Dezvoltare a Clujului este mizerabilă. Este axată pe o treime din Cluj, treimea care e creativă, hiper-competitivă și hiper-flexibilă. Restul de 60-70% din oamenii din Cluj, muncitorimea, nu contează. Nu putem să ne prefacem că suntem hub-ul IT al Europei când de fapt lucrează 5000 de oameni în IT. Ar trebui să ne uităm la realitatea Clujului: la oamenii care lucrează pe opt-zece milioane, la oamenii din Iris sau din Pata Rât care nu au acces la locuri de muncă, care sunt discriminați”, Alex Boguș

Protestul în care a crezut cel mai mult până astăzi a fost cel pentru Roșia Montană, apoi protestul anti-austeritate din 2012. „Cu acestea două am rezonat cel mai mult. Este indicat ca protestatarii să se distanțeze de factorul politic. Dacă ești politician, nu vii în piață cu noi, poți să mergi altă dată, fă-ți protestul tău, nu veni cu mine ca să câștigi imagine și ca să mă convingi să te votez. Politica e una, strada e alta. Nu trebuie să le mixăm. Dacă te-ai implicat în politică nu veni în piață, folosește-te de alte instrumente”, îndeamnă tânărul activit.

Despre poziția de lider

„Nu m-am văzut niciodată în postura de lider în stradă pentru că sunt totală împotriva ideii de lider. Când lumea cere un lider, eu înțeleg că cere o mână fermă care să îi scoată din mizerie. Când te uiți pe studiul Friedrich-Ebert-Stiftung ( FES), care arată că tinerii din România așteaptă să vină în salvarea lor un lider puternic cu mână de fier, te îngrijorează foarte tare. Pentru ceea ce militez eu este ca toată lumea să fie propriul lui lider, să se implice cu viața lui în ceea ce face. Schimbarea trebuie să pornească de la fiecare dintre noi, iar implicarea începe de la punctul zero. Nu sunt împotriva vectorilor de imagine, a oamenilor care aglutinează, eu însumi beneficiez de multă autoritate pentru contextul în care funcționez. Dar eu nu încerc să îmi întăresc autoritatea, ci spun: asta știu eu, haide să ne punem la comun ideile și să vedem ce va ieși din asta”, precizează Alex.

Ce îți place cel mai mult în Cluj?

Sunt foarte multe lucruri care îmi plac în Cluj și de aceea nu cred că m-aș vedea stabilit în alt oraș. Mai am un motiv foarte bun pentru care aș rămâne aici: Pentru ca revoluția să aibă succes, trebuie să fie internațională și ca atare trebuie să o facă cineva și în România. Și deși pare un clișeu, îmi mai plac foarte mult și oamenii.

Care sunt locurile care îți plac în Cluj?

Îmi plac multe locuri din Cluj și din afara lui, îmi plac anumite localuri și spații verzi, îmi plac inițiativele artistice și cele politice.

Ce ai schimba în acest oraș?

Cea mai importantă schimbare pe care aș aduce-o și care în efect ar produce și alte schimbări ar fi aceea de a contribui la incluziunea categoriilor care în mod istoric nu au luat niciodată parte la deciziile care le impactează cel mai mult viața. În momentul în care doar niște afaceriști îmi spun mie cum se va dezvolta Clujul, am o problemă cu chestia asta. În momentul în care tot calculul pentru Cluj se rezumă la câți bani putem scoate, cât plus valoare facem, e o problemă.

Cum vezi Clujul peste cinci ani?

Îl văd mai bine decât acum. Dar va depinde foarte mult de modul în care vom putea să deraiem din actualul curs pe care Clujul s-a înscris. Clujul e pol de creștere regional, vrea să dezvolte afaceri, industrii creative care să producă plus valoare în societatea modernă a zilei de azi. Că e bun, sau rău acest drum, nu vreau să mă pronunț. Problema mea este că drumul acesta lasă foarte mulți oameni în urmă și atunci se ridică întrebarea: cum facem să deraiem de pe acest drum. La strategia actuală au fost consultați foarte mulți oameni din zona de societate civilă, însă propunerile și soluțiile generate de ei nu se văd nicăieri în strategia respectivă. Dincolo de faptul că strategia de acum nu este respectată de factorul politic.

Care sunt oamenii/personalitățile care te inspiră?

De cele mai multe ori oamenii care mă inspiră nu sunt personalități. Sunt fie oameni extrem de săraci, fie oameni care luptă cu greutăți foarte mari. Aceia sunt oamenii care mă inspiră, nu cei care au deja totul. Îi admir și pe ei, dar au avut toate condițiile să reușească. Apreciez mult mai mult pe cineva care vine dintr-un mediu în care avea toate șansele să nu reușească și totuși a reușit și în plus, încearcă să îi ajute și pe alții.

Care sunt cărțile care te inspiră sau care au contribuit la formarea ta?

Cartea care m-a determinat să merg la filozofie este „Ființă și timp” de Heidegger, cartea care mi-a deschis apetitul către politică este cartea lui Claude Karnoouh, „Adio diferenței” și cartea care m-a făcut să înțeleg „cu ce se mănâncă” stânga, este cartea „Capitalul” de Karl Marx.

Ce te enervează?

Mă enervează foarte multe dar încerc să îmi dau seama care sunt mecanismele reale care creează mecanisme psihologice. În loc să blamez persoane, încerc să îmi dau seama care sunt condițiile obiective care i-au făcut pe acei oameni să se comporte într-un anumit fel și să văd cum am putea să schimbăm ceva la acel nivel pentru ca astfel de comportamente să nu fie replicate ulterior. Încerc să nu mă enervez pe oameni, ci pe pozițiile care le sunt impuse oamenilor să joace în ele.

Ai un motto?

Am unul care îmi place foarte mult, din timpul evenimentelor din Paris, din mai 1968 și anume: Fiți realiști, cereți imposibilul!.


Publicitate

Postaţi un comentariu