#NICIOSCUZĂ

E cale lungă până la viitoarea ediție a Jocurilor Olimpice de Vară din Japonia, programată în 2020 și urmată firesc de o nouă ediție a Jocurilor Paralimpice. Însă, tocmai acești doi ani ne permit să aruncăm o privire înspre performerii care visează la gloria olimpică. Deși par văduviți de șansa de a performa în adevăratul sens al cuvântului, unii dintre sportivii paralimpici sunt, sau ar trebui să fie, adevărate modele pentru colegii lor care beneficiază în totalitate de funcțiile motrice cu care s-au născut. Arian Notrețu are 13 ani și un picior amputat în urma unui nefericit accident. Viața însă, nu l-a învins, ba chiar putem spune că l-a făcut mai puternic. Legitimat la Clubul Lamont Cluj, Arian practică înotul și visează să cucerească o medalie la Jocurile Paralimpice de la Tokyo.

Viața ca o cursă
Arian înoată zilnic 4-5 kilometri, uneori mai mult. Încearcă să ne convingă pe noi toți că trebuie să renunțăm la scuze. Pentru Arian un accident nu este un capăt de drum, ci un început. ”De mic mi-a plăcut să fac sport, iar după accident m-am gândit să încerc înotul. Am mers la două antrenamente, am văzut că îmi place, iar apoi plăcerea s-a transformat în dorință de a înota cât mai mult. Au fost și momente, după accident, în care am crezut că nu voi mai putea să practic vreun sport dar am refuzat ideea.

Știam că există oameni cu dizabilități care fac sport și eram convins că o să îmi găsesc o disciplină pe care să o pot practica. Am avut susținerea părinților și mi-am dorit foarte mult să fac sport. Acum fac câte un antrenament pe zi, dar am și zile cu câte două antrenamente. De exemplu luni și marți am câte un antrenament, miercuri am două, joi unul, vineri două și sâmbătă unul. Doar duminica mă odihnesc și stau mai mult cu familia”, povestește Arian.

Puterea exemplului
Alături de alți sportivi paralimpici Arian a decis să ne inspire pe toți să facem sport, în cadrul unei campanii ce poartă numele #NICIOSCUZA. ”Încă de când eram la grădiniță am practicat diferite sporturi: karate, baschet, rugby și fotbal, dar nu pentru că voiam să ajung un mare sportiv, ci pentru că îmi plăceau. Mereu mi-a plăcut să fac parte dintr-o echipă însă, accidentul pe care l-am suferit, și anume amputarea piciorului, a avut un efect foarte mare asupra mea. M-am ambiționat să îmi depășesc limitele și așa am ajuns la înot.

În bazin sunt doar eu cu mine. Imediat după accident înotul mi-a făcut să trec prin toate stările: bucurie, tristețe, nervozitate, fericire. Am înțeles destul de repede că acesta este sportul pe care vreau să-l practic și sportul în care vreau să fac performanță”, spune arian. Iar performanțele nu au întârziat. Arian este specialist în proba de 100 metri spate și 100 metri crawl. ”E cale lungă până la Tokyo dar ăsta este planul meu, dorința mea cea mai mare, să reprezint România la Jocurile Paralimpice din Japonia”, încheie Arian.