De la capăt, iar și iar, din nou

Chris Evert, Martina Navratilova, Steffi Graf, Monica Seles, Serena Williams, sau Maria Sharapova. Am putea să continuăm să trecem în ordine cronologică, sau nu, toate cele câteva zeci de campioane de la Roland Garros. Între numele legendare pe care le-am amintit s-au mai strecurat de-a lungul anilor Virginia Ruzici, Iva Majoli, sau Na Li, jucătoare ce nu au fost niciodată numărul 1 mondial, dar au trăit momentul acela al triumfului suprem pe zgura terenului central din complexul sportiv de la Roland Garros. Dintre aceste nume mari lipsește tocmai Simona Halep.

Noi cu ”săgețile”, Ostapenko cu gloria
Marea campioană a României a ratat câștigarea trofeului, pierzând în fața necunoscutei Elena Ostapenko. Letona a fost o ilustră anonimă până la meciul contra Simonei Halep. Românca a avut 1-0 la seturi și 3-0 în setul doi. Și totuși, ”inconștienta” Ostapenko, așa cum au numit-o ziariștii din țara noastră, așa cum a anumit-o inclusiv marea campioană Simona Halep, a reușit să câștige.

Poate niciodată n-a avut sportiva noastră un culoar atât de favorabil, precum la ediția din acest an a Roland Garros-ului. Nu i-a fost ușor să ajungă în finală. Poate tocmai de aceea ne-am fi așteptat să triumfe. Surprinzător, de această dată n-a mai alunecat, nici pe teren, nici în camera de hotel. Entorsa de la Roma s-a refăcut ca prin minune. Erau premisele perfecte pentru primul triumf într-un turneu de Grand Slem. Despre Ostapenko s-au scris multe. Că are forță, dar nu și minte.

Că e necoaptă și că mai are nevoie de timp ca să câștige un turneu. Apropos, finala de la Roland Garros era a patra din carieră. Și totuși, ”inconștienta” n-a avut răbdare să devină o ”jucătoare coaptă”, cu rating bun, cu multe contracte de publicitate și măcar trei rochițe de 20.000 de euro în colecție. Ostapenko a lovit fiecare minge ca și cum ar fi fost ultima a meciului. Spre deosebire de marea campioană a României a ales eficacitatea în detrimentul spectacolului. A stat bine pe picioare și a lovit cu toată forța și tot corpul. Ostapenko a câștigat fizic, pentru că Halep a cedat mintal.

În fond și despre Helmuth Dukadam s-a spus că avea o privire de nebun la loviturile de departajare în finala Cupei Campionilor (din 1986). Doar că, la fel ca și Ostapenko, Dukadam a fost un mare campion. Simona Halep se va mulțumi și de această dată cu un milion de euro și cu revenirea pe locul 2 în clasamentul WTA. Banii contează, dar nu te fac campion, iar Simona Halep nu pare să fi înțeles asta. Și oricum mai mult nu pare să poată.