Bobi Simion: „Eu m-am născut să joc tenis!”

Transilvania Reporter continuă prezentarea sportivilor clujeni care vor reprezenta România la Jocurile Paralimpice de vară, găzduite de Rio de Janeiro, în perioada 7 – 18 septembrie. În această ediţie facem cunoştinţă cu Bobi Simion, jucător de tenis de masă, multiplu medaliat în întrecerile internaţionale destinate persoanelor cu dizabilităţi. Bobi Simion s-a născut bolnav, cu o malformaţie la ambele picioare şi la o mână. Bobi a descoperit tenisul de masă întâmplător. În anul 2001 s-a înscris la Centrul Lamont pentru a învăţa limba engleză, însă a fost convins să practice şi un sport. A ales tenisul de masă, iar în timp sportul cu paleta a devenit nu doar o pasiune, ci şi un scop în viaţă.
Părinţii l-au abandonat, el a privit mereu înainte

Bobi Simion a aşteptat 35 de ani ca să-şi împlinească cel mai mare vis al oricărui sportiv, acela de a participa la Jocurile Paralimpice. Competiţia este echivalentul Jocurilor Olimpice de vară şi este destinată persoanelor cu dizabilităţi. Bobi s-a născut cu o malformație congenitală la mâini și picioare. Abandonat de părinţi, din cauza handicapului lui, Bobi a crescut într-o casă de copii. Povestea lui de viaţă încă îl tulbură şi nu prea vrea să vorbească despre trecut. „Părinţi mei au decis pe când aveam doar trei ani să mă trimită la un cămin pentru persoane cu handicap. La şapte ani am fost mutat în Cluj-Napoca unde mi-am petrecut copilăria. Am stat în cămin până la 18 ani, apoi a trebuit să plec, dar nu vreau să vorbim prea mult despre asta”, rememorează Bobi. La Cluj a făcut şcoală şi a învăţat şi o meserie, cizmăria. La vârsta majoratului, când a trebuit să părăsească stabilimentul în care a crescut, şi-a căutat de lucru, dar era refuzat constant. Motivul, mereu acelaşi – handicapul. S-a angajat în cele din urmă într-o localitate de lângă Cluj şi a făcut naveta vreme de un an de zile. Cheltuia mai mult decât câştiga, iar în cazul său, premisele eșecului erau ca şi „asigurate”, numai că tânărul și-a depășit condiția şi a decis să o ia pe alt drum.

A auzit de Centrul Lamont şi s-a gândit să se înscrie la cursurile de limbă engleză, dar a ajuns la informatică, pictură şi a început să pactice tenisul de masă. Acolo, la Centrul Lamont a descoperit o lume nouă în care cei ca el aveau prieteni şi hobby-uri. „Nu m-am gândit deloc să fac sport de performanţă. M-am dus la club atunci, în 2001, în ideea de a învăţa limba engleză. Am văzut că se face acolo şi tenis de masă şi aşa a început totul. Azi sunt convins că m-am născut ca să joc tenis şi în timp a devenit scopul meu în viaţă”, povesteşte Bobi. Deşi mulţi ar fi tentaţi să creadă că handicapul pe care îl are, malformaţie la membrele inferioare şi hipotrofie la membrele superioare, îl opreşte să facă ceea ce îi place, Bobi a reuşit de-a lungul anilor să demonstreze contrariul. Mai ambiţios decât semenii lui sănătoşi, perseverent şi foarte pasionat, Bobi Simion a ajuns cel mai bun jucător de tenis de masă din România, la categoria lui. În 2009 a fost primul sportiv român care a reuşit să se califice la Campionatele Mondiale de tenis de masă pentru persoane cu handicap. Este o prezenţă constantă în top zece mondial şi european, iar în această toamnă va lupta pentru o medalie cât mai strălucitoare la Jocurile Paralimpice de la Rio.

Viaţa, un meci cu prea multe prelungiri

Sportul cu paleta este pasiunea şi scopul lui în viaţă, o spune chiar Bobi. Dar drumul spre Rio a fost mai dificil decât pare. Din 2001 şi până în 2004 sportivul s-a pregătit neîntrerupt, iar rezultatele s-au văzut. A adunat zeci de premii naţionale şi firesc, a făcut pasul spre întrecerile internaţionale. „În 2003 am avut pentru prima oară ocazia să particip la un campionat internaţional, în Cehia. Au urmat alte competiţii internaţionale, în Budapesta, Debrecen, Sicilia. În Italia am obţinut pentru prima dată rezultate foarte bune. Atunci am văzut că jucam mai bine decât în anii precedenţi şi asta mi-a dat încredere. Cel mai bun rezultat l-am avut în Venezuela unde am câştigat două medalii de aur la simplu şi la dublu”, povesteşte Bobi. Apoi a primit o nouă lovitură. Lipsurile materiale şi-au spus cuvântul şi sportivul a trebuit să se angajeze într-o fabrică de încălţăminte. Vreme de patru ani, a renunţat să mai practice tenisul de masă, dar nu a abandonat idea de a reveni într-o zi la masa de joc. „Mai jucam şi în perioada aia, dar nu la fel de mult. Nu mă puteam întreţine, aşa că a trebuit să muncesc în fabrică”, îşi aminteşte Bobi. A reluat antrenamentele în 2008 şi a visat cu ochi deschişi la Jocurile Paralimpice de la Londra. Era deja calificat când neînţelegerile cu conducerea Clubului Lamont l-au determinat să se transfere la alt club, iar acest lucru i-a adus o suspendare din cauza căreia nu a mai participat la întrecerea londoneză. Ghidat de mottoul lui: „Dacă nu lupţi, înseamnă că nu trăieşti”, Bobi a reuşit să depăşească şi dezamăgirea de a-i fi fost „furat” dreptul de a participa la Jocurile Paralimpice de la Londra. A continuat să se antreneze, câte patru ore pe zi, să participe la concursuri şi să câştige medalii după medalii, pentru că ţelul lui Bobi este de a deveni cel mai bun jucător de tenis de masă din lume, la categoria lui. Ştie că nu va putea să practice sportul la nesfârşit, aşa că s-a gândit deja ce i-ar plăcea să facă atunci când nu va mai putea juca tenis de masă. „Visul meu este să îi ajut pe cât mai mulţi oameni cu dizbilităţi să joace tenis de masă. Ştiu că exista riscul ca, într-o bună zi, picioarele să-mi cedeze. Aş vrea să pot face sport până la 50 de ani, dar nu sunt sigur că nu-mi vor ceda muşchii de la picioare. Din păcate sunt incomplet dezvoltaţi. Ştiu toate aceste lucruri, dar am luptat toată viaţa mea, nu o să cedez tocmai acum. Vreau să profit cât mai pot, vreau să joc tenis de masă şi să-i învăţ şi pe alţi să joace”, a punctat Bobi Simion.

Jucătorul de tenis de masă este alături de alţi patru sportivi clujeni, calificaţi la Jocurile Paralimpice de la Rio. Naomi Ciorap va participa în competiţia de nataţie, la 200 m, 100 m spate şi 100 m fluture. Tot la înot va lua startul şi Octavian Ilina, la 200 m, 100 m şi 50 m spate. La tenis de masă Bobi Simion îl va avea alături pe Dacian Makszin, iar Alex Bologa, pe care l-am cunoscut în ediţia precedentă a Transilvania Reporter, va lupta în întrecerea de judo.