Paralizia cerebrală la copii

transilvaniareporter.us18.list-manage.com

Paralizia cerebrală (CP) este un termen larg, care descrie un grup de tulburări neurologice nonprogresive, care cauzează pierderea funcției motorii normale (afectează capacitatea unei persoane de a se deplasa și de a menține echilibrul și postura) datorate insultului asupra creierului imatur, în curs de dezvoltare.

 

Dr. Laura Mărginean – medic primar neurologie pediatrică la Polaris Medical

 

 

 

În ciuda îmbunătățirii îngrijirii prenatale și perinatale, în ultimii ani au existat puține schimbări în numărul total de copii cu paralizie cerebrală și odată cu creșterea ratei de supraviețuire a copiilor cu prematuritate extremă, au apărut mai multe cazuri de forme severe.

Cauzele posibile sunt congenitale, genetice, inflamatorii, infecțioase, anoxice, traumatice, metabolice:

– prematuritatea, cel mai frecvent incriminată drept cauză a acestor afecțiuni; greutatea scăzută la naștere; icterul neonatal prelungit;

– unele infecţii pe perioada sarcinii – virus citomegalic, rubeolic, toxoplasma gondi, virus hepatic tip 1, virusul imunodeficienței umane;

– sarcini anterioare ale mamei cu feți morți sau cu malformații cerebrale, avorturi spontane repetate; nașteri anterioare cu nou-născuți cu greutate mică sau cu deficite motorii, senzoriale sau retard psihic; sarcini multiple;

– expunerea mamei la agenți toxici, abuz de alcool, droguri.

– sângerări uterine în ultimul trimestru de sarcină; traumatisme severe ale mamei pe perioada sarcinii;

– boli materne: epilepsie, hipertiroidism, hipotiroidism, diabet etc.

– suferință cerebrală acută intrapartum, postpartum – encefalopatie neonatală de cauză vasculară (hipoxie), infecțioasă, traumatică, metabolică.

– postnatal: infecții ale sistemului nervos central (encefalite, meningite), hipoxie, convulsii prelungite, traumatisme craniene, hemoragii intracraniene, coagulopatii, intoxicații postnatale.

Paralizia cerebrală în formă spastică

  • hemipareza spastică: spasticitatea afectează o parte a corpului, membrele de pe partea afectată devenind frecvent mai scurte și mai subțiri. Această formă se asociază frecvent cu apariția convulsiilor, iar o parte din copii vor dezvolta o curbură anormală ale coloanei vertebrale (scolioză) Achiziția limbajului poate fi întârziată, dar inteligența este de obicei normală.
  • dipareza spastică – afectarea membrelor inferioare și, în mai mică măsură, a celor superioare (mai este numită și parapareză); în această formă inteligența este de cele mai multe ori normală, iar convulsiile apar mai rar.
  • tetrapareza spastică: spasticitate care implică toate cele patru membre (superioare și inferioare); acești copii, de obicei, nu pot merge și ei au adesea dizabilități intelectuale, probleme de vorbire și convulsii.

Paralizia cerebrală în formă diskinetică (include formele atetozică, coreoatetozică și distonă) în care sunt prezente mișcările involuntare și tulburările de tonus muscular.

Paralizia cerebrală în formă ataxică în care apar tulburări de echilibru și coordonare.

Paralizii cerebrale mixte– cele mai frecvente tipuri sunt cele spastico-diskinetice.

Copiii cu CP pot avea probleme asociate, mai frecvent apărând: convulsii și epilepsie, dizabilitate intelectuală, deficiențe de învățare și probleme de comportament, probleme de vedere, auz sau vorbire, anomalii osoase, inclusiv tulburări ale staticii vertebrale, infecții și boli cronice; malnutriție.

Paralizia cerebrală nu poate fi vindecată complet, dar tratamentul început devreme oferă o șansă mai bună copiilor de a depăși handicapul de dezvoltare sau de învățare de noi modalități de a îndeplini sarcinile zilnice.

Din componența echipei multidisciplinare care abordează pacientul cu paralizie cerebrală, este important să facă parte medicul neuro-pediatru, fizio-kineto-terapeutul, psihologul, logopedul, psihopedagogul, specialistul în reabilitare medicală, oftalmologul, endocrinologul, ortopedul, pediatrul, neurochirurgul.

Tratamentul include terapie fizică și ocupațională, logopedie, tratament medicamentos pentru convulsii, spasticitate și atenuarea durerii; intervenții dispozitive ortopedice; scaune cu roțile; sprijin pentru comunicare, cum ar fi calculatoarele cu sintetizatoare de voce atașate etc.

Terapia fizică (kinetoterapia și hidrokinetoterapia)

În vederea obţinerii unei cât mai bune autonomii în gesturile cotidiene şi a independenţei în deplasare, un rol definitor îl deţine kineto-terapeutul, care în clinici de specialitate precum Polaris Medical, prin tehnici adaptate bolii fiecărui copil, efectuează tratament pentru scăderea spasticităţii, corectarea deformărilor osteo-tendinoase, menținerea mobilității (exemplu: Bobath, Kabath, Vojta). În completarea activității terapeutului vin cele mai moderne accesorii, aparate și sisteme speciale: Lite Gait, Tecnobody, etc.

Fizioterapia cuprinde proceduri precum: masajul medical, împachetări cu parafină, băi galvanice, electroterapie, ultrasunete, magnetoterapie, terapie cu laser, etc.

Terapia de stimulare multisenzorială

În acest tip de terapie, rolul psihologului este extrem de important. Este o metodă care vizează stimularea tuturor organelor de simț, în concordanță cu nivelul de dezvoltare al copilului.

Terapia ocupațională

Terapeutul ocupațional lucrează cu copiii cu paralizii cerebrale pentru îmbunătățirea abilităților motorii, îmbunătățirea și menținerea activităților motorii fine, antrenarea copilului în vederea dezvoltării de abilităţi necesare autoservirii, în vederea obținerii independenței funcționale

Terapia logopedică

În vederea dezvoltării comunicării, a limbajului, rolul principal îl deţine logopedul şi intervenţia trebuie făcută cât mai repede cu putinţă. În funcţie de gravitatea cazurilor trebuie identificată cea mai eficientă metodă de comunicare cu copilul, prin cuvinte, imagini, semne. Tulburările de vorbire, coordonare motorie orală, deglutiţie, masticaţie sunt frecvente la copiii diagnosticaţi cu paralizie cerebrală. Există situații în care copiii, în funcție de abilitățile motorii și cognitive, pot beneficia de dispozitive speciale de comunicare

Tratamentul chirurgical și ortezele. Intervențiile chirurgicale ortopedice sunt recomandate atunci când spasticitatea și rigiditatea sunt severe și pot îmbunătăți mobilitatea și diminua durerea. Intervențiile chirurgicale sunt eșalonate pe etape corespunzătoare vârstei și nivelului de dezvoltare motorie a unui copil. Chirurgia poate, de asemenea, corecta sau îmbunătăți foarte mult deformările coloanei vertebrale la persoanele cu CP. Alte tipuri de intervenții chirurgicale sunt montarea unei pompe de baclofen intratecal (pentru reducerea spasticităţii) și rizotomia dorsală selectivă (SDR). Ortezele și protezele ajută la compensarea dezechilibrului muscular, cresc mobilitatea și independenta.

Tratamentul în cazul unor astfel de afecţiuni este unul de durată, poate însemna ani, în care se va lucra cu copilul sistematic, în funcţie de progresele făcute şi de deficienţele pe care le mai are de corectat.

Este o muncă grea, care presupune disciplină, mult efort din partea tuturor celor implicaţi, multă răbdare şi putere de a aprecia progresele, chiar dacă acestea sunt de cele mai multe ori minore. Părinţii trebuie să fie informaţi corect asupra posibilei evoluţii pe viitor a copilului şi implicaţi în procesul de recuperare.

 

Postaţi un comentariu