Depresia la vârsta a treia

Bătrâneţea este o perioadă de dezvoltare umană, de creştere naturală, însoţită de o serie de evenimente de viaţă nu mai puţin importante ca în oricare alt stadiu al dezvoltării noastre. Pensionarea, plecarea copiilor la studii sau întemeierea propriilor familii, în alte oraşe sau chiar în afara ţării, prezenţa unor boli cronice însoţite de tratament zilnic permanent, pierderea unor prieteni dragi sau a partenerului de viaţă ori teama că acest lucru s-ar putea întâmpla atunci când evidenţele medicale indică această posibilitate sunt situaţii cu care ne confruntăm pe măsură ce înaintăm în vârstă. În aceste condiţii este normal să apară o serie de modificări în dispoziţie, în comportamente sau la nivelul senzaţiilor corporale. Aceste modificări pot fi întreţinute şi amplificate de un tipar nesănătos al gândirii orientat către pesimism, devalorizare personală, neputinţă, dar şi de resurse personale limitate (suport social redus, absenţa unei rutine cotidiene cu activităţi recompensatorii, lipsa credinţei, a unui sens alături de amintiri dureroase sau de vise neîmplinite).

Depresia reprezintă un potop de trăiri emoţionale, senzaţii corporale, gânduri şi comportamente ce produc o adevărată inundaţie în viaţa persoanei care suferă şi a celor care fac parte din familia şi anturajul apropiat. Lasă însă în urma atât consecinţe pe termen scurt, dar şi pe termen lung.

Alina Apopii, psiholog clinician la Polaris Medical, ne explică ce putem face dacă ne confruntăm cu depresie la vârsta a treia sau dacă printre apropiaţii noştri avem persoane care suferă de această afecţiune.

Alina Apopii, psiholog clinician, Polaris Medical

Alina Apopii, psiholog clinician, Polaris Medical

Cauzele care pot determina apariţia depresiei la persoanele vârstnice sunt diverse. Amintim printre acestea: condiţiile patologice, deficienţele nutriţionale, evoluţia procesului de îmbătrânire, modalitatea fiecăruia de a se confrunta cu dilemele existenţiale legate de ideea morţii, singurătatea, gradul de autonomie personală, îngrijorări legate de sensul vieţii. De multe ori, în această etapă de viaţă, depresia se poate naşte din dezamăgiri, iar ca să existe dezamăgiri, este nevoie de aşteptări. Poate că mulţi dintre cei aflaţi la vârsta a treia au deja propriile scenarii prin care îşi proiectează situaţiile de viaţă. «Mă aştept ca la bătrâneţe să fiu îngrijit de copii» sau «Mă aştept ca după câţiva zeci de ani de muncă să beneficiez de o serie de avantaje la pensionare». Atunci când aceste aşteptări nu numai că nu sunt împlinite, dar se şi raportează la celelalte modificări amintite, se declanşează colapsul.

Cel mai important lucru pe care îl putem face pentru persoanele care se confruntă cu astfel de suferinţe emoţionale este să fim deschişi să ascultăm, deschişi să observăm, să simţim, să empatizăm. De multe ori subestimăm puterea relaţiilor din viaţa noastră, suntem tentaţi să găsim explicaţii exterioare. Aşa cum se recomandă monitorizarea stării de sănătate fizică prin controale medicale şi analize periodice, tot astfel este necesară monitorizarea la nivelul stării de sănătate mentală. Este necesar să urmărim apariţia simptomelor specifice tulburărilor emoţionale, dar şi evoluţia unor mecanisme de îmbătrânire, naturale în această etapă de viaţă ce implică funcţiile mnezice (memoria de lungă şi scurtă durată) şi cele executive (capacitatea de concentrare, funcţia de calcul, planificare, limbaj).

Există însă câteva modalităţi prin care putem încerca să controlăm / ameliorăm propriile trăiri interioare negative:

  • Evitarea activităţilor/ situaţiei (conştientă/inconştientă) care mă face să mă simt inconfortabil:
  • Nu mă mai duc să-mi vizitez foştii colegi de muncă ca să nu aud iarăşi din partea lor remarci/întrebări de genul: „Te simţi bine? Parcă ceva s-a schimbat la tine/ Parcă nu mai arăţi la fel de bine ca înainte”
  • Negarea (conştientă/inconştientă) ca mecanism de apărare;
  • Suprimarea / înnăbuşirea gândurilor;
  • Distragerea atenţiei;
  • Rămânerea în zona de confort;
  • Discutarea trăirilor cu un prieten apropiat/ duhovnic;
  • Informarea asupra propriei situaţii;
  • Apelarea la suplimente alimentare / naturiste / ceaiuri;
  • Programarea unui consult la un specialist.

 

 

ŞTIAŢI CĂ?

O cauză a depresiei la vârstnici este mutarea într-un cămin de îngrijire, deoarece pot resimţi această schimbare ca pe o pierdere asupra propriei vieţi, la care se adăugă sentimentele de singurătate, de părăsire.

În cele mai multe cazuri, depresia apare la vârstnici din cauză că intervine sentimentul de inutilitate, lipsirea găsirii unui sens al vieţii sau apariţia temerilor legate de moarte.

În cazul vârstnicilor, depresia este depistată mult mai greu deoarece simptomele acesteia pot fi accentuate de bolile specifice vârstei.

Cel mai grav efect al depresiei la vârstnici constă în mortalitatea mult mai ridicată faţă de cei care sunt mulţumiţi de viaţa lor.

Tratamentele pe care le iau vârstnicii pot induce simptome similare cu ale depresiei.

Membrii familiei nu trebuie să joace rolul unui terapeut, indicat este să solicite ajutor specializat.

Este important să le oferim vârstnicilor suportul de a accesa mediul online pentru a le da posibilitatea de a menţine relaţiile cu cei aflaţi departe sau pentru a-şi face prieteni noi.

Un animal de companie poate fi o soluţie bună în lupta împotriva depresiei la vârstnici

 


Publicitate

Postaţi un comentariu