Specii de lilieci unicat în Europa şi picturi rupestre, în peşterile din Sălaj

Peștera de la Măgurici adăposteşte specii rare de lilieci, dar şi rarităţi mineralogice naţionale şi mondiale / Sursa foto: cuprins.net

Peştera cu picturi rupestre de la Cuciulat şi peştera cu trei specii de lilieci unicat în Europa de la Măgurici sunt cele mai cunoscute peşteri din Sălaj, atât pe plan naţional cât şi internaţional, ambele fiind însă închise accesului publicului larg, pentru a proteja pictura, respectiv speciile rare de lilieci.

Situată în imediata vecinătate a unei cariere de piatră, peştera de la Cuciulat le era cunoscută localnicilor încă dinaintea primului război mondial, însă anul 1978 avea să devină ‘momentul zero’ în cronologia preocupărilor speologilor, arheologilor şi specialiştilor în artă rupestră care au vizat acest monument deopotrivă speologic şi arheologic. În acel an o echipă de speologi de la Clubul ‘Emil Racoviţă’ ce funcţiona pe lângă Casa de Cultură a Studenţilor ‘Grigore Preoteasa’ din Bucureşti avea să cerceteze peştera, menţionând totodată existenţa într-una dintre sălile peşterii a unor picturi rupestre. Descoperirea era susţinută prin prezentarea unui diapozitiv înfăţişând silueta unui cal.

‘Descoperirea, multă vreme unicat pe teritoriul României, avea să suscite interesul celor ce studiau mărturiile artei parietale. Încă în primăvara anului următor profesorul Marin Cârciumaru însoţit de doi dintre membri echipei de descoperitori avea să intre în condiţii dificile în peşteră, pentru a realiza o primă cercetare a potenţialului parietal al acestei cavităţi. Au constatat că picturile rupestre se grupează într-o sală de mici dimensiuni, de 3, 70 m lungime şi 2, 50 m lăţime. Aici au avut ocazia să vadă ‘pe viu’ imaginea căluţului care le trezise interesul. Silueta este una de mici dimensiuni: 24, 5 cm în lungime, respectiv 12, 5 cm înălţime. Silueta este redată cu o culoare roşu-cărămiziu, fără a avea conturul subliniat prin incizie pe peretele stâncos. Redarea siluetei este realistă, poziţia sa pe perete sugerând parcă oprirea din alergare. Cu acest prilej cercetătorii aveau să sesizeze că silueta calului nu este singura reprezentare redată pe peretele sălii. Alte siluete, din păcate mult mai precar conservate aveau să fie observate. Este vorba despre silueta unei feline, o altă siluetă amintind vag de o siluetă umană, apoi reprezentarea unei păsări şi o altă reprezentare a unui cal. Analiza chimică a picturilor a stabilit că au fost realizate dintr-o argilă bogată în oxizi de fier. Mai mult un bulgăre din această materie primă a fost descoperit într-o sală învecinată’, a precizat, pentru AGERPRES, Ioan Bejinariu, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău.

Potrivit acestuia, pe baza analogiilor cu alte descoperiri de acest gen din Europa s-a apreciat că desenele din peştera de la Cuciulat ar fi fost realizate pe la sfârşitul paleoliticului, mai precis în urmă cu circa 12.000 de ani. Această datare nu a putut fi ănsă sprijinită şi prin alte dovezi de natură arheologică. O parte însemnată din galeria iniţială a fost distrusă de frontul carierei, ceea ce însemna că o posibilă locuire umană din gura peşterii sau din imediata sa apropiere a fost distrusă iremediabil, ceea ce a compromis şansele de descoperire a unor artefacte care să ofere indicii suplimentare pentru datarea picturilor.

‘Multă vreme – mai precis până în anul 2009, la descoperirea picturilor rupestre din peştera Coliboaia, Bihor – picturile din peştera de la Cuciulat aveau să reprezinte singurele mărturii şi cele mai vechi ale artei parietale, nu doar de pe teritoriul României, dar şi de pe o arie mai vastă a Europei Centrale. Din păcate, după momentele de început, care au suscitat interesul specialiştilor, preocupările pentru o studiere mai minuţioasă a mărturiilor artistice parietale de la Cuciulat au încetat vreme de peste trei decenii. Intrarea în peşteră a fost blocată cu un grilaj metalic, apoi acesta a fost acoperit de tone de pământ scurse de pe versant, ceea ce astăzi face dificil demersul de identificare a intrării’, a adăugat Bejinariu.

Recent însă, interesul specialiştilor pentru peştera de la Cuciulat şi în particular pentru desenele rupestre de aici pare să se fi redeşteptat. Este vorba despre un demers care vizează o viitoare cercetare a peşterii şi a galeriei cu desene pe baza unor tehnici de cercetare şi datare modernă, care să permită repertorierea de actualitate a desenelor, descrierea lor minuţioasă, recoltarea de probe pentru datarea cu radiocarbon şi eventuala identificare a unor desene care au scăpat primilor cercetători.

 

Ce de-a doua peşteră, de la Măgurici, adăposteşte specii rare de lilieci, dar şi rarităţi mineralogice naţionale şi mondiale. Administraţia locală din comuna Ileanda a primit deja aprobarea şi aşteaptă semnarea contractului de finanţare a unui proiect european ce îşi propune ‘Măsuri concrete pentru protecţia şi conservarea liliecilor din situl Natura 2000 – Peştera Măgurici’, în valoare de peste 500.000 de lei. va fi implementat în perioada 2012-2014 de către primăria Ileanda, comună pe raza căreia se află peştera ce adăposteşte specii rare de lilieci, dar şi rarităţi mineralogice naţionale şi mondiale.

 

‘În peştera Măgurici trăiesc trei specii de lilieci unicat în Europa iar acest proiect este axat pe protejarea acestor specii dar şi punerea lor în valoare, din punct de vedere turistic. Deoarece în peşteră accesul este interzis, vor fi montate camere video, iar cei interesaţi vor putea urmări activitatea liliecilor într-un spaţiu pe care îl vom amenaja în localitatea Ileanda. Este un proiect complex, care include atât o dimensiune culturală, cât şi una ştiinţifică şi, nu în ultimul rând, turistică. Proiectul a fosr declarat eligibil, e aprobat dar aşteptăm semnarea lui’, a declarat, pentru AGERPRES, Petru Satmari, primarul comunei Ileanda.

 

Peştera de la Măgurici este o arie naturală protejată de interes comunitar, parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România. Această reţea este instrumentul principal pentru conservarea patrimoniul natural pe teritoriul Uniunii Europene, ce are scopul de a menţine într-o stare de conservare favorabilă o selecţie a celor mai importante tipuri de habitate şi specii ale Europei.

În ceea ce priveşte Peştera Măgurici, dintre cele cinci specii de lilieci identificate aici, trei, respectiv Rhinolophus ferrumequinum, Rhinolophus hipposideros şi Miniopterus schreibersii sunt prioritare EUROBATS (Acordului privind Conservarea Liliecilor în Europa). Populaţiile de lilieci din această peşteră formează colonii mari de sute sau mii de indivizi, numărul lor în peşteră fiind dependent de specie, sezon şi de biologia lor. Rezultatele obţinute în urma studiilor mineralogice indică faptul că peştera Măgurici reprezintă un sit de o deosebită importanţă prin rarităţile mineralogice naţionale, dar mai ales mondiale pe care le adăposteşte.

Proiectul ‘Măsuri concrete pentru protecţia şi conservarea liliecilor din situl Natura 2000 Peştera Măgurici’, implementat de administraţia locală din Ileanda, are o valoare totală de 545.580 lei şi este finanţat prin Programul Operaţional Sectorial (POS) Mediu.

Scopul proiectului este asigurarea unui management eficient al ariei protejate ‘Peştera Măgurici’ şi creşterea nivelului de informare şi conştientizare a populaţiei în legătură cu protecţia liliecilor.

AGERPRES
 


Publicitate

Postaţi un comentariu