„Răzvănărie” cu pălărie, dă-mi o dulceață și mie!

„Un om de business trebuie să stea, să nu facă nimic. Pentru a nu face nimic, este necesară o perioadă în care să le facă pe toate. Să știe exact ce se întâmplă în toate sectoarele”crede Răzvan / Foto: Dan Bodea

Dulceață cu dragoste

Răzvan Rusu, un tânăr anteprenor din Reghin, a cucerit lumea „modernă” cu dulceața naturală produsă în localitatea Indicel Pădure, în propria fabrică. Dulceața, însă, a avut un rol important și în plan personal. Exact în ziua în care a deschis fabrica din Indicel, la îndemnul unui lanț important de magazine din București, a întâlnit-o pe Alexandra Farago, cea care avea să îi devină iubită și parteneră de afaceri. Alexandra era studentă în ultimul an la Facultatea de Drept din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și nici nu visa că va ajunge om de bază și juristă tocmai la „Răzvănărie”, locul dulce, situat în mijlocul Clujului, unde cei doi au reușit să aducă o parte din farmecul și gustul autentic regăsite doar la în mijlocul Transilvaniei, în satul Indicel Pădure. „Ne știam din generală, dar nu am vorbit zece ani deloc. Ea e clujeancă, dar a locuit în Reghin, unde ne-am întâlnit. Nu știu cum am reușit să o conving să mi se alăture. Mi-a fost greu la început. Eu aveam pretenții foarte mari, ea dorea să facă totul bine. Am trecut de etapa aceasta, iar acum știe fiecare ce are de făcut”, explică Răzvan.

Răzvan Rusu și Alexandra Farago / Foto:  Dan Bodea

Răzvan Rusu și Alexandra Farago / Foto: Dan Bodea

Și pentru că au înțeles că piața alimentară e într-o permanentă schimbare, odată cu aducerea dulcețurilor la Cluj, afacerea a fost rebranduită, „Dulceața lui Răzvan” devenind „Răzvan”. „Am început în vara acestui an să dezvoltăm brandul pe o arie mai largă de dulcețuri, să facem și dulcețuri fără zahăr. De asemenea am făcut anul acesta dulceața de coacăze, iar la finalul verii, zacuscă. Dorim să ne extindem, fapt pentru care brandul a devenit «Răzvan», pentru a cuprinde mai multe produse. Pe viitor dorim să facem și ciocolată. Am făcut câteva încercări, dar acolo încă avem de lucru. Credem mult în ceea ce facem pentru că totul e făcut din produse naturale, ca acasă, la ceaun, cu oameni care au grijă de lucruri și cărora le place să muncească”, spune acesta.

„Cred că este cel mai mare câștig ca omul care îți este alături în viața persoanală să îți fie și în business. Am foarte mare încredere în capacitatea Alexandrei, lăsând la o parte sentimentele. Ea e jurista afacerii. E un om deosebit, cu o dorință extraordinară de a face lucrurile bine” , spune Răzvan.

Dacă la început fabrica din Indicel Pădurea avea un singur angajat, care prepara patru sortimente de dulceață, acum echipa s-a extins, fiind compusă din cinci persoane: patru gospodine și un șofer. Numărul de produse a crescut și el, fabrica putându-se lăuda cu 11 feluri de dulceață, realizată după rețetele proprii ale oamenilor locului. Majoritatea fructelor folosite cresc în curțile localnicilor, Răzvan folosind produse din alte culturi doar când e strictă nevoie. Astfel, fructele sălbatice domesticite de brandul „Răzvan” sunt afinele, cireșele amare, extrem de greu de găsit, cireșele galbene, murele, murele sălbatice, coacăzele, prunele și vișinele.

Totul se face manual

„Fabrica poate să facă aproximativ 70.000 de borcane pe an. Important e să le pot vinde. Din această cauză am încercat să încadrez businessul cu clătite și papanași servite cu dulceță, pentru că merg bine în această combinație. Noi nu avem o tradiție în a consuma dulceață în fiecare dimineață, cum găsim în Franța sau în Germania. Am venit cu această idee tocmai pentru a impulsiona și a crește vizibilitatea lucrului făcut cu atât de mult drag la Indicel Pădure, în orașele mari. Vând și online, dar nu cred că e ceea ce trebuie. Produsele mele trebuie să vii să le vezi, să le guști, să le mănânci pe o clătită și apoi să le cumperi, dacă îți plac. Nu sunt făcute industrial, totul se face manual, nu folosesc curent electric, totul se fierbe, fructele, legumele se pun cu mâna în oală, nu am niciun utilaj în fabrică. Am câteva oale, patru ceaune și patru femei, atât. Acesta e tot business-ul de acolo”, explică Răzvan.

Răzvan pregătește o clătită cu Dulceață Răzvan / Foto: Dan Bodea

Răzvan pregătește o clătită cu Dulceață Răzvan / Foto: Dan Bodea

A ales Clujul pentru deschiderea Răzvănăriei, pentru că este orașul în care s-a format ca om, petrecându-și cinci ani pe băncile facultății. De asemenea, tânărul aneprenor consideră că aici oamenii sunt mult mai consțienți de ceea ce mănâncă și mai atenți la acest aspect. „A fost nevoie de multă muncă pentru a putea deschide o Răzvănărie, dar s-a pus mult suflet în tot. Tot ceea ce e făcut aici e făcut de mine și de Alexandra, în sensul că noi ne-am gândit ce să fie, cum să fie, ce materiale să alegem, cum să stea rafturile, cum să stea borcanele. A durat puțin mai mult pentru că toată vara am fost foarte ocupat cu fabrica. Nu ne-am ales oameni buni de la început, ceea ce ne-a costat și timp și bani. Ne-am luat arhitect, dar nu ne-a plăcut ce ne-a propus, așa că am luat-o de la început. A durat cam trei luni amenajarea, după ce am găsit materialele de care aveam nevoie. Ne-am documentat mult și am avut noroc să avem și prieteni, care s-au ocupat cu astfel de lucruri și au dat și ei câteva idei de amenajare. Deciziile finale le-am luat noi și am făcut în așa încât să se potrivească locului și să încapă toate. Facem papanași, clătite, e un spațiu cam mic pentru atât de multe”, povestește acesta.

Și într-adevăr spațiul a fost gândit în așa fel încât să încapă foarte multe, în cei câțiva metri pătrați extrem de zgârciți. Rafturile pline, tablița pe care e scris meniul, scăunelele frumos aranjate, dar și plitele negre, rotunde, susținute de pilonii ingenioși, între care se află măsuță de lucru, fac din acest loc, unul cald, primitor, o a doua casă pentru cei care îi trec pragul. Iar mirosul clătitelor și al papanașilor, nu te lasă să pleci degrabă.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Magazinul s-a deschis pe 27 noiembrie. „Oamenii erau entuziasmați, doreau să își facă poze, să își dea check in, să își pună poze pe Facebook. Cred că e important să creezi un loc care să dea un imbold în social media”, spune anteprenorul.

„Răzvănăria primul nostru proiect împreună. Alexandra e foarte sufletistă. Eu pot să îmi fac liniștit munca la Indicel, știind că ea este aici. Dacă nu aveam un om de asemenea valoare, nu reușeam să le fac pe toate. Nu ne propunem să facem palanețe și să ne găsești la tot pasul. Dorim ca aici să vii, să te simți bine, să mânânci o clătită sau un papanaș, să își iei o dulceață pentru weekend, o sticlă de vin, o ciocolată, o nucă, lucruri pe care noi le facem la Indicel Pădure. Practic, la Răzvănărie am adus o parte din Indicel Pădure, la Cluj”, este de părere tânărul.

„Să vină fructele,   fabrica e gata!”

„Să vină fructele, fabrica e gata!”

Răzvănărie cu pălărie

De ce a decis Răzvan să își numească așa micul magazin din Cluj? „Dintr-o glumă. Făceam zacuscă cu un prieten azi-vară. Prima dată am dorit să se numească locul «Dulceața lui Răzvan», dar pentru că avem și zacuscă și nu se mai potrivea. Am zis că ar merge: Răzvănărie. Și am râs atunci cu poftă de ideea care ne-a venit. După care am mai zis de câteva ori această denumire, mai în glumă, mai în serios și am decis că așa va rămâne numele. E practic un concept noul. Am venit cu altceva. Dacă vom reuși să îl multiplicăm ne vom bucura foarte mult, dar deocamdată îl păstrăm pentru Cluj, unde, la vară dorim să achiziționăm o clătită mobilă, pentru a participa la târguri”, a spus tânărul.

Clătita la borcan / Foto: Dan Bodea

Clătita la borcan / Foto: Dan Bodea

Răzvan are în cadrul Răzvănăriei, propria clătită care se servește într-o manieră inedită: la borcan. „Ideea îi aparține Alexandrei. Ne-am dus la un moment la un eveniment și trebuia să ne prezentăm clătitele. Nu aveam nicio idee, dar nici ambalaje potrivite. Am zis că nu se pretează să mergem cu un platou de clătite. Ne-au rămas câteva borcane goale și Alexandra a zis să încercăm să prezentăm așa clătitele. Ideea a fost extrem de apreciată și am hotărât să rămână așa. E specialitatea noastră. Nimeni nu mai vinde clătite la borcan. Aceasta conține un mix de trei sortimente de dulceață, ciocolată și nucă. Clătita e tăită franjuri”, explică anteprenorul.

Making of / Foto: Dan Bodea

Making of / Foto: Dan Bodea

Răzvan nu numai că și-a împrumutat numele brandului, dar și chipul siglei care apare pe toate borcanele. Tânărul din imagine poartă o pălărie, obiect foarte important pentru tânărul din realitate. „Pălăria am pus-o în cui în ziua în care am deschis fabrica.  Mi-a fost alături în perioada pregătioare, am fost cu ea la târguri, am umblat cu ea peste tot în țară, în Europa. E un obiect foarte important pentru mine această pălărie, mă identific cu ea și o țin la loc de cinste la fabrică, am mare grijă să nu mi se piardă. În prima poza pe care o am cu fundația fabricii, sunt cu pălăria în cap”, își amintește acesta.

Clienții apreciază clătita la borcan / Foto: Dan Bodea

Clienții apreciază clătita la borcan / Foto: Dan Bodea

Pentru Răzvan, afacerea cu dulcețurile este fundația de la care a început totul. „Nu pot să cuantific financiar ceea ce am învățat la Indicel Pădure. Nu am avut nicio experiență înainte. Am început business-ul direct de pe băncile facultății. Am fost student la Științe Economice, Economia Agro-Alimentară. Am fost pasionat de agricultură, dar din punct de vedere teoretic. Dar cum din teorii nu se poate trăi, mi-am făcut un business. Dulceața a fost cea mai la îndemână. Mergeam prin satul Indicel Pădure și am sesizat că toți oamenii au fructe. M-am gândit să fac dulceață. La momentul acela aveam resurse destul de reduse pentru așa ceva: 2.000 de lei. Mi-am vândut telefonul, am lucrat pentru 200 de euro la un prieten și m-au ajutat părinții cu vreo 500 de lei. Mi-am găsit un om de acolo, care a lucrat voluntar, la început. A fost greu.  Nu eram pasionat de dulcețuri înainte. Îmi plăceau, ca oricărui om care a trecut prin școala generală cu pâine și dulceață, la pachet. Acum mănânc mai mult în weekend și îmi face o deosebită plăcere acest lucru.”, spune acesta.

Dulceața lui Răzvan trebuie să rămână în țară

Părerile localnicilor din Indicel Pădure sunt însă împărțite. Unii se bucură că au o fabrică în sat, alții sunt indiferenți, deși Răzvan promovează numele localității peste tot în lume. „Eu spun pretutindeni că aceasta e locația mea. Nu România, ci Indicel Pădure”.

Ca tânăr anteprenor, acesta spune că primește foarte multă încredere de la oamenii din jur. „Cred că e extrem de importantă decizia de a porni într-o afacere. Cred că într-o afacere sunt două parți: partea pasională a lucrurilor, pentru că tot ceea ce faci trebuie făcut cu pasiune și partea legată de bani, partea rațională. Fiecare bănuț trebuie calculat în așa fel încât să se întoarcă multiplicat înapoi. În cazul meu eu centrez, eu dau cu capul. În mintea mea sunt toate cifrele. E greu să te ții coordonat cu banii. Dar cred că acest lucru se învață pe parcurs. În faza de început se cheltuie mulți bani și trebuie avută multă grijă. Banii se strică ușor și se întorc greu înapoi.  Ca tânăr anteprenor trebuie să privești lucrurile mai mult ca pe o experiență. Tot secretul stă în muncă. Dacă muncești mult și cu cap, atunci poți avea rezultate”, consideră tânărul.

„Pentru Alexandra,   Răzvănăria e a doua casă. Pentru mine Indicelul e a doua casă,   iar Răzvănăria a treia”,   spune Răzvan. ? Foto: Dan Bodea

„Pentru Alexandra, Răzvănăria e a doua casă. Pentru mine Indicelul e a doua casă, iar Răzvănăria a treia”, spune Răzvan. ? Foto: Dan Bodea

La începutul activității de la Indicel Pădure, Răzvan a participat la un târg unde a avut norocul ca produsele lui să fie apreciate de un lanț mare de magazine din București, cu care continuă colaborarea și în prezent. „Vreau să îmi găsesc parteneri serioși. E foarte greu să mergi pe nișa pe care merg eu și să găsești clineți care să îți plătească marfa. Am așteptat și opt luni după o factură de 1.000 de lei, ceea ce pentru mine e enorm. Clientul din București e serios”, spune acesta.

Răzvan vinde dulceață și în străinătate, în Italia și în Marea Britanie. „Singura problema acolo este expunerea pe piață. În mare, produsele pe care le export se vând în comunitățile românești. Se adresează mai mult românilor din străinătate, iar prezența mea la târguri – am fost deja la toate târgurile mari alimentare din Europa – m-a convins că «Dulceața lui Răzvan» trebuie să rămână în țară. Nu aș vrea să mă mai gândesc la export o vreme și să mă concentrez pe lucrurile pe care le construim în țară. Aici mi se leagă lucrurile mult mai bine. În România piața e în formare. Faptul că apar concurenți e bine, pentru că oamenii pot face diferența dintre produsele industrale și cele tradiționale”, spune acesta.

Fabrica de dulceață de la Indicel Pădure

Fabrica de dulceață de la Indicel Pădure

Urmăriți în continuare o galerie foto realizată de Dan Bodea.

 

 


Publicitate

Postaţi un comentariu