Parcul Zoologic Мoara de Vânt, locul unde te îndrăgosteşti de animale

Situat în apropiere de Cluj-Napoca, înainte de comuna Sălicea, Parcul Zoologic „Moara de Vânt” este o adevărată oază de drăgălășenie. Proprietarul parcului, Wilhelm Dietrich, refuză să numească acest loc „grădină zoologică”, spunând că e mult mai mult decât atât. „Eu îi spun parc de mângâiat animale. Aici vin copiii și au primul contact cu animalele. Cele mai multe se pot atinge, se pot mângâia. Nu toate, pentru că cele sălbatice, deși vin să mănânce din mână, când vrei să pui mâna pe ele, se sperie și fug. Este un parc de mângâiat, hrănit și fotografiat animale”, spune proprietarul.

Acesta s-a născut în România, lângă Sighișoara, dar a plecat în anii `80 în Germania. A locuit acolo o bună perioadă de timp, după care a decis să se întoarcă acasă și să își facă o afacere. „Ideea inițială a fost alta. Am vrut să fac o pensiune și ca să atrag clienții aici, m-am gândit să fac și un părculeț de mângâiat animale. În Vest așa e. Am început, și dacă am văzut că vine multă lume pentru animale, am uitat de pensiune. Am mers pe direcția asta. E foarte bine primită ideea. Majoritatea celor care ne vizitează sunt mulțumiți, ne laudă și ne urează succes. Sigur, mai este câte unul care spune că mai bine moare maimuța decât să stea acolo, dar acestea sunt cazuri izolate”, spune bărbatul.

DSC_0253

Moara de vânt a rămas doar pe hârtie

Multă lume nu știe de ce parcul zoologic poartă această denumire. În urmă cu cinci ani, când a achiziționat terenul, Wilhelm Dietrich, a dorit să construiască aici, pe lângă pensiune, o moară de vânt. „ Am vrut ca pe lângă parcul de mângâiat animale să fac și o moară de vânt. M-am tot gândit să fac ceva ce nu mai există în România. Sunt ceva mori de vânt grecești prin Bărăgan, dar din asta olandeză, cum mi- am dorit să fac eu, nu este în România. Am vrut să fie cu cap plutitor, să se învârtă după vânt. Bunicul meu a fost morar, a avut moara lui, iar eu am copilărit în moară. Am vrut să fac un muzeu sau chiar să o moară funcțională”, a spus acesta. A depus un proiect european în acest sens, dar din cauză că moara nu corespundea zonei arhitecturale, proiectul nu a fost eligibil. Următorul an a încercat din nou să obțină fonduri europene, dar, de această dată dorința de a avea un autocar care să transporte elevii clujeni spre Sălicea i-a venit de hac. S-a supărat și a început să se bazeze doar pe fondurile proprii. A investit până în acest moment aproximativ 300 de mii de euro, dar va continua să investească în „infrastructură” pentru a oferi fiecărui animal un loc cât mai apropiat de mediul său natural.

„Avem peste 60 de feluri de animale, începând cu cele „casnice”: găini, rațe, capre, oi, iepurași, șapte feluri de fazani, rațe exotice, păuni, porumbei, căprioare, care sunt și atracția principală, cerbi carpatini, ponei, cai, măgari, văcuțe pitice, capre pitice, maimuțe, pisici sălbatice, șoimi, bufnițe, porcușori, șobolani, dragoni cu barbă, chinchille, potârnici, prepelițe, porci vietnamezi, lame. Am și primit, am și crescut, am și cumpărat din Europa. Am adus din Ungaria, Germania. Mai creștem și personal, dar nu se prea înmulțesc, pentru că sunt prea stresate animalele de atâția vizitatori. Până în prezent avem șase hectare împrejmuite și trei cu gard electric. Mai avem nevoie de pășune. Mai trebuie să și construim câte ceva. Noi nu acționăm, noi reacționăm. Ne iau animalele prin surprindere” spune proprietarul.

DSC_0349

Turiştii se dau în vânt să hrănească animalele

Animalele de la Moara de Vânt sunt extrem de blânde. „Sunt obișnuite cu lumea, dăm vizitatorilor câte o gălețică cu mâncare și dacă îi hrănești, i-ai cucerit. Când văd găletuța, vin de departe la tine. Le dăm de mâncare, ce primesc de la turiști e doar supliment, pentru a-i ademeni. Oricum rămâne multă mâncare, spre bucuria găinilor. Iepurașii sunt singurii care nu mai primesc supliment, ci doar puțină iarbă”, spune bărbatul.

În momentul de față se ocupă de parc patru persoane. Wilhelm Dietrich a început afacerea singur, dar pe parcurs și-a găsit încă trei asociați. Îl mai ajută și soția. „În doi e foarte greu. Până dai la atâtea animale de mâncare, trece ziua. A trebuit neapărat să îmi caut câțiva asociați. Muncim și acum toată ziua pentru a le oferi un trai cât mai bun animalelor. Mereu cumpărăm materiale și mereu mai construim câte ceva. Toate sunt pretențioase în felul lor. Câteodată nici doctorii nu știu exact ce trebuie să le facă. Sunt toate dificile pentru că nu spune niciunul ce are. Ziua îi merge bine, zburdă pe aici și dimineața îl găsești lat. Cea mai mare pagubă mi-o fac vulpile. Mai vin din afară. Găsim mereu urmele de ale lor. Oricât ne străduim să le facem curse, sunt mai șmechere și se strecoară pe sub acestea. Tot timpul avem planuri să cumpărăm animale noi, numai să se ivească ocazia și să avem bani. Ce e mai deosebit, e mai scump. Maimuțicile sunt câteva mii de euro. O rață costă o sută de euro, fazanul câteva sute de euro, o căprioară cam patru sute de euro, un cerb poate ajunge la o mie de euro. Avem și lame care costă cam 2.000 de euro bucata. Dar, ne dorim să mai aducem și alte exemplare”, spune acesta.

DSC_0249

Pentru Wilhelm Dietrich, Parcul Zoologic „Moara de Vânt” înseamnă totul: liniște, plăcere și bani. „Sunt necesari și banii ca să pot să trăiesc. Aceasta mi-a fost ținta. Să fac ceva care să-mi aducă și ceva bănuți și care să îmi facă și plăcere. Sunt un om activ și nu pot să stau locului. Locuiesc în Cluj, dar vin în fiecare zi aici. Fac cumpăraturile de rigoare, iau materiale de construcți. Îmi place ceea ce fac. În curând va fi gata și pensiunea. Până la urmă nu am renunțat la ideea principală. Va fi o pensiune cu patru camere”, a spus acesta.

La Moara de Vânt animăluțele sunt vedetele, fapt pentru care au și nume alese. Cel mai vechi locuitor este un iepuraș pe nume Burebista. De asemenea, aici trăiește o familie regală de cerbi: Regele Mihai, Regina Maria și Principesa Margareta. Până și Bil Clinton este prezent prin intermediul unui câine. Iar inspirația proprietarilor nu se încheie aici.

Parcul Zoologic Moara de Vânt este deschis de cinci ani şi se întinde pe circa șase hectare. Biletul de intrare costă 6 lei.


Publicitate

Postaţi un comentariu