Zilele libere nu te fac liber!

Vasile George Dâncu, poet

Text de Vasile George Dâncu, poet

Nici nu au terminat bine de râgâit cârnații și sarmalele de la Sărbătorile de Iarnă, că românii au fost prinși imediat de o nedumerire la început de an: după două vacanțe bugetare în mai puțin de două luni oare se mai poate una? Se zvonea că pe lângă 24 ianuarie va fi liber și pe 23, ca să putem, liniștiți, să ne mai hodinim o țâră, căci concediile acestea lungi ne-au luat toată vlaga.

Asta a fost problema românului la început de 2017, una rezolvabilă, bineînțeles. Toți se întrebau pe coridoare, dădeau telefoane „mai sus”, trimiteau e-mailuri cu celebra întrebare „Este sau nu este 23 zi liberă?”. Emoția ne-a cotropit total în ziua în care a avut loc prima ședință a Guvernului. Lumea urmărea la televizor sau pe știrile online dacă aleșii noștri aprobă sau nu această zi liberă. Și bineînțeles că prima chestiune pe ordinea de zi a fost cea de mare importanță națională: în mediul bugetar nu se lucrează în această frumoasă zi de luni ca să ne bucurăm, într-o împletire armonioasă cu 24 ianuarie, de încă o vacanță binemeritată. A treia în decursul a două luni! Desigur, se recuperează sâmbăta, când venim pe la instituții, ne bem cafeaua, după care mergem la piață, așa, pe la 12, să ne facem cumpărăturile.

Vreau să fiu clar înțeles: eu nu am nimic cu bugetarii. Am prieteni care lucrează în acest sistem și se chinuie să facă treabă. Problema mea este că în mediul acesta lipsește performanța. Am putea, mai degrabă,  să mărim salariile decât pensiile securiștilor. Degeaba! Țara asta, mai bine sau mai rău, a mers înainte după ’89 și a evoluat într-un sistem de piață capitalist. Iar instituțiile bugetare rămân prăfuite și nereformate, undeva în urma societății.

Sunt de acord cu zile libere, repaus, clipe de răgaz. Avem nevoie de așa ceva. Durerea mare nu-i aici, ci în faptul că românul se pierde cu firea în preajma vacanței și nu lucrează nici înainte, nici după. Efectiv, în această perioadă, instituțiile bugetare au fost nefuncționale. Am lucrat pe diverse proiecte cu funcționari din lumea occidentală. De exemplu, în vinerea de dinaintea Paștelui catolic am vorbit cu francezii și am rezolvat un dosar la ora 17. Oamenii nu s-au grăbit, ne-au spus că putem să îi contactăm și de sărbători dacă avem chestiuni de rezolvat, precizând scurt și la obiect: numai dacă sunt urgențe. Ce se întâmplă la noi când vin vacanțele de sărbători, religioase sau naționale? Sistemul se blochează, nu poți să dai un telefon și să mergi să rezolvi o problemă după ora 14, în săptămâna de dinainte de sărbători copiii nu mai fac școală. Este o febră a așteptării și o tristețe nemărginită. Atât a celui care așteaptă, cât și a celui care asistă la un film mioritic după un scenariu de Caragiale.

Oameni buni, numai la noi în țară, înainte de Sărbătorile Pascale, prin diverse instituții de stat se mai acordă o zi pe lângă cele oficiale. Și doar femeilor, prin rotație. Se numește „zi de cozonaci”. Poftă bună! Numai în România la muzee nu este de ajuns sfânta zi de luni (liberă în toate muzeele din lume), ci noi avem nevoie de clipe de repaus și marți. Au venit prieteni din străinătate să viziteze țara și am stat ca proștii până miercuri când se deschid în larg muzeele patriei. Acești oameni n-au înțeles nimic din ce le explicam eu legat de marțea liberă. Nu pricepeau nimic pentru că nu este nimic de înțeles.

Ce ciudat pentru țara asta! Sărbătorim prin nemuncă Mica Unire și, în fond, ce este de sărbătorit: faptul că nu avem autostrăzi care să lege provinciile istorice? Oare sărbătorim lipsa unei strategii de racordare a țării la spațiul euroatlantic? Nu prea avem de ce să toastăm. Poate legăturile de limbă, sufletești, spirituale și culturale care leagă România. Dacă mai avem inspirația, dorința și hărnicia de a le mai întreține…

Nu cred că zilele libere de la stat ne fac pe noi, românii, liberi. Ba din contră! Suntem condamnați la lipsa muncii temeinice care, în ziua de azi, a luat locul luptei. În prezent reușesc doar popoarele care cred în muncă și țările care muncesc, pe când noi ne odihnim și ne desfătăm în acest exces de vacanțe și cântăm din Ada Milea: Dormi în pace, Națiune, / că prezentul nu se pune.

Mă scuzați că închei aici articolul, dar parcă azi, de Mica Unire, m-a prins un mare somn. Noapte bună!

Distribuie:

Nu există Comentarii

  1. vasile hatos says:

    Bună seara!
    Îl stimez pe acest om, dar nu înţelege sinceritatea fFiinţei, nu înţelege mistica!! Nu ştiu cum a ajuns în aceste funcţii!!! Am vorbit cu el! Cu stimă!

Postaţi un comentariu