Pledoarie pentru mediul înconjurător și … viitorul nepoților noștri

Text de Prof. dr. ing. Ilarie Ivan

Secolul al xx–lea s-a remarcat printr-o dinamică extraordinară a dezvoltării civilizației,comparativ cu orice perioadă anterioară a istoriei omenirii.
După Lester Brown (în “Starea lumii /1999”) în secolul trecut a avut loc o “accelerare”a istoriei ca rezultat al dorinței oamenilor de a trăi din ce în ce mai bine și a amplificării descoperirilor științifice, aplicate în creații tehnice și tehnologice care au schimbat ritmul și condițiile de viață ale oamenilor. În secolul trecut populația a crescut de 4 ori de la 1,6 la 6 miliarde, iar economia mondială (Produsul Mondial Global) de 17 ori.
Primii 15 ani ai secolului 21 continuă trendul secolului 20 în privința creșterii economice, a creșterii populației, care de la 6 miliarde în anul 2000 se apropie de 7.3 miliarde la sfârșitul anului 2015(practicdupă anul 1960 la fiecare 10-13 ani se mai adaugă un miliard de oameni) dar și a coliziuni economiei globale cu ecosistemele Terrei.
Am putea spune că omenirea în ansamblul ei, are ca scop doar alterarea mediului ambiant până în zona afectării vieții pe Pământ, inclusiv a omului.
Creșterea economică fără precedent, galopul nebun după profitul maxim și insuficientul număr și insuficienta acțiune a oamenilor informați a dus la șubrezirea ecosistemelor planetei până aproape de un nivel ireversibil.

În primul rând a crescut într-un ritm infernal consumul de materiale, ajungându-se ca astăzi să se exploateze pentru obținerea metalelor minereuri din ce în ce mai sărace, a căror folosire acum 50 de ani era imposibilă sau neeconomică, putându-se spune că aceste resurse se apropie de epuizare, urmașii noștri moștenind de la noi doar imense halde de steril impregnate cu substanțe toxice mai bine sau mai puțin bine securizate, cu numeroase riscuri de accidente ecologice prin deversarea acestora în ape.
La acest punct se poate adăuga masacrarea pădurilor,suprafața de păduri a planetei este cea mai redusă din toate timpurile (cca 26% față de 70% în urma cu circa o sută de ani) cu afectarea profundă a capacității planetei de purificare a aerului, conținutul de CO2 depășind 0,04% (creștere cu peste 25% în ultima sută de ani), urmată de creșterea efectului de seră, încălzire globală, urmată de evoluția deșertificării,afectării calității apei potabile,colmatarea lacurilor de acumulare ș.a.

În al doilea rând dezvoltarea industrială fără precedent și în special a industriei chimice, de materiale plastice și de îngrășăminte chimice și dezvoltarea transporturilor, menționând doar apropierea de doua miliarde de autovehicule din care peste un miliard de automobile la nivelul Terrei a dus la consumuri imense de combustibili fosili, consumuri care după mulți autori au determinat epuizarea a peste jumătate din stocul existent la începutul industrializării dar și o creștere fără precedent a poluării.


În al treilea rând
referirile la posibilitatea epuizării materialelor și combustibililor fosili trebuie completate cu prezentarea reducerii resurselor de apă potabilă. Având în vedere că din totalul cantității de apă doar 0,6%poate fi folosită de către om, consumurile uriașe din industrie, agricultură și consumul uman direct, poluarea accentuată prin deversări din activitățile umane, suntem îndreptățiți să afirmăm că această resursă este deja una limitativă a dezvoltării economice. Lipsa apei, încălzirea globală și deșertificarea duc la “deplasarea” terenurilor fertile dar și a populației spre polii planetei.

Există autori care afirmă că o cauză a migrației actuale din Orientul Mijlociu către Europa, pe lângă cele cunoscute, este și lipsa de apă și respectiv a posibilităților de asigurare a hranei știindu-se că pentru obținerea unei tone de grâu sunt necesare cca 850 tone de apă.

Pe lângă posibilitatea epuizării resurselor vitale pentru economie și viața omului, respectiv a materialelor, combustibililor fosili purtători de energie convențională și a apei, perioada actuală este caracterizată de o poluare fără precedent a mediului înconjurător cu poluanți solizi, lichizi și gazoși. Această puternică și vizibilă poluare a mediului înconjurător, cu consecințe pe care le pot vedea și orbii, este în măsură să afecteze însăși existența următoarelor generații umane.
Efectul de seră se datorează creșterii poluării aerului, în principal creșterii în ultimii 100 de ani a concentrației dioxidului de carbon provenit din industrie și transporturi, de la 0,03% la peste 0,04%. Efectul de seră are ca și consecințe încălzirea globală, deșertificarea solurilor prin transformarea acestora în zone necultivabile, deplasarea terenurilor fertile înspre emisfere, taifunuri, cicloni, furtuni cu efecte devastatoare cu pierderi materiale și umane imense.
Amintim cititorilor ca Edenul, raiul antichității “cornul abundenței”acum 2000-3000 de ani era Oriental Apropiat și Mijlociu (între Tigru și Eufrat),faptul că nordul Africii a fost grânarul Romei și că Insula Paștelui a fost locuită până când oamenii au tăiat toate pădurile pentru a cultiva plante alimentare.
Putem spune ca oamenii de atunci nu au știut ce fac, ce consecințe provoacă tăierea pădurilor și în același timp putem pune întrebarea, de ce și astăzi se continuă aceeași tendință, în situația în care specialiștii în mediu și cei avizați știu clar ce se va întâmpla.
Din nefericire, la noi în țară, în lungul Dunării există peste multe mii ha de deșerturi asemănătoare cu cele din Sahara și nimeni nu dispune măsuri de oprire a deșertificării prin măsurile bine cunoscute, inclusiv prin banala plantare de perdele forestiere.
Poluarea apelor produsă prin deversarea de substanțe organice, metale grele si alte substanțe toxice dar și creșterea temperaturii produsă de încălzirea globală duce la o puternică afectare a biodiversității de specii de plante și animale acvatice, după unii autori procentul de specii afectate apropiindu-se de 50%.
Încălzirea globală a dus la creșterea temperaturii medii globale cu peste 1oC din ultima sută de ani, continuarea creșterii temperaturii globale cu mai mult de 2,5oC ar putea duce la topirea ghețarilor din calotele polare cu efecte dramatice după simulările numerice. Este necesară o gospodărire mult mai judicioasă a resurselor de apă potabilă a cărei consum în agricultură deține ponderea cea mai mare.

Aceste elemente au determinat acțiuni ale specialiștilor de mediu si ale guvernelor cu efecte pozitive importante în multe țări, în special în cele dezvoltate.

Prima măsură este controlul creșterii populației, enunțând încă o dată că din anul 1960, la fiecare 10-13 ani populația Terrei mai adiționează un miliard de oamenii, crescând proporțional și necesarul de hrană, locuințe, servicii și respectiv efectul negativ asuprea mediului. Acest deziderat se poate realiza numai prin educație, mai ales în țările în curs de dezvoltare, acolo unde se înregistrează de fapt o adevărată explozie demografica.
În multe state s-a legiferat un management de mediu care vizează în esență reducerea consumului de materiale, energie și apă, reducerea la nivel minimal a poluanților solizi, lichizi și gazoși, realizarea unuibun de consum, a unui produs cu volum mai redus, mai fiabil, fără materiale toxice în structura sa, ușor demontabil la terminarea duratei de exploatare în părțile componente care să permită refolosirea și reciclarea acestoraîn alte produse noi.
În unele țări din UE este legiferat deja factorul 10 prim(10’) care impune ca în procesul de producție să se folosească maxim 10% materiale “virgine”(exemplu: metale provenite prin extracție din minereuri) și 90% materiale provenite din reciclare.
De asemenea în aceste țări se impune prin legislația de mediu secundară nivelul maxim al consumurilor de materiale, apă, energie și respectiv pentru fiecare bun de consum sau produs precum și nivelul maxim al poluării pentru obținerea acelui produs, depășirile de intrări și de poluanți fiind penalizate cu taxe de mediu proporționale cu depășirile, care în final pot duce la eliminarea de pe piață a firmelor care poluează.
Referitor la reducerea efectului negativ asupra mediului, produs de automobil trebuie spus că este posibilă prin modernizarea motorului actual în scopul reducerii poluării (considerându-se că rezultatele obținute în ultimii ani, de la Euro 1 la Euro 6 reprezintă doar o etapă), găsirea de combustibili alternativi mai puțin poluanți sau folosirea altui tip de motor mai puțin poluant sau nepoluant (motorul electric, acționat însă cu energie din surse alternative, solară, eoliană etc).

Riscăm să afirmăm că omenirea urmează să intre într-o criză extrem de complexă, prima componentăa crizei fiind explozia demografică.
A doua criză este legată de epuizarea materialelor și a combustibililor fosili, economia mondială trebuind să se transforme într-o economie “verde” materializată în principal prin folosirea materialelor reciclate și a reducerii consumurilor de combustibili fosili care va afecta deopotrivă industria,agricultura și sistemul energetic (circa 60% din energie fiind obținută încă din arderea acestora).
O a treia criză este criza apei potabile, știindu-se ca 70% din apa potabilă este folosită în agricultură și că obținerea hranei fără apă este imposibilă, criză ce va genera în viitorul apropiat o mare lipsă de alimente, o criză a hranei urmată de creșterea prețurilor alimentelor, astăzi existând deja țări care importă apă.
A patra criză care în opinia noastră poate fi considerată cu efectele cele mai dure, cea cu efectele cele mai vizibile (aproape zi de zi la știri), este criza deteriorării mediului ambiant extrem de vizibilă:efectul de seră, încălzirea globală, deșertificarea suprafețelor arabile, creșterea frecvenței fenomenelor meteo cu urmări dramatice prin pierderea de vieți omenești și pierderi materiale precum secete, inundații, furtuni și uragane devastatoare, pierderea a circa 50%din speciile planetei (seceta din Rusia, inundațiile din Pakistan, uraganul Katrina etc.). Despre fiecare din ultimii ani s-a spus ca a fost cel mai cald din istoria omenirii respectiv de când există date și același lucru se spune despre anul 2015.
O a cincea criza este una politică , o criză de încredere , dată de creșterea fără precedent a diferenței dintre promisiunile și realizările politicienilor, iar ultima criză este una religioasă, lumea despărțindu-se de Dumnezeu pentru a putea încălca toate poruncile, iar dintre cei care merg la biserică (mulți probabil cu gândul că Domnul face prezența), multi la ieșirea din lăcaș fac fapte rele parcă mai abitir.

Rezolvarea acestor crize stă în decizia politică a guvernelor țărilor lumii și a guvernului nostru tehnocrat, de introducerea obligatorie a managementului de mediu și legiferarea corespunzătoare în toate firmele de producție, element stabilit prin conceptul de dezvoltare durabilă.

Summitul de Mediu, din 30 noiembrie 2015, de la Paris, a elaborat un set de reglementari (http://unfccc.int/meetings/paris_nov_2015/meeting/8926.php) care trebue puse in practica cat mai repede si in tara noastra .
Conceptul de dezvoltare durabilă înseamnă o dezvoltare economico-socială care să permită o dezvoltare a societății de azi, fără a periclita generațiile următoare din punct de vedere al materiilor prime, resurselor energetice și de apă potabilăși al mediului ambiant.
Trebuie spus clar și categoric că edificarea unei economii durabile în armonie cu natura presupune depășirea actualei viziuni despre progres și ieșirea din “consumerismul” exacerbat, întreținut printr-o publicitate agresivă folosind cunoștințe de psihologie, dar că aceasta nu va duce la renunțarea la mașină sau confortul și bunăstarea de azi.
Pe de altă parte nu înseamnă civilizație și progres dacă în acest secol se va asigura câte un computer în fiecare casa și o mașină la fiecare locuitor al Terrei, dar vom distruge biodiversitatea, calitatea apei, aerului și a solului iar prețul hranei va crește foarte mult (reamintesc cititorilor multele mele intervenții pentru a nu se vinde terenul agricol și mai ales la străini și adevărul cel mare: cine va produce mâncare peste circa zece ani va fi un om bogat).
Cunoașterea elementelor de bază a protecției mediului înconjurător si a schimbarii care va veni , va putea crea un avantaj firmelor cu manageri bine informați care vor putea anticipa schimbarea și vor lua din vreme decizii de reducere a poluării și de asigurare a dezvoltării durabile cu efecte financiare pozitive pentru firma lor.
Mediul înconjurător înseamnă calitatea apei, aerului și a solului, frumusețea peisajului natural, biodiversitatea de specii pe planetă, incluzând mirosul florilor și cântecul păsărilor și este un bun comun al tuturor oamenilor.
Noi, părinții tinerilor de azi, luptăm pentru a lăsa urmașilor noștri cât mai multe bunuri materiale. Din nefericire, lupta noastră pentru a le lăsa un mediu cel puțin la fel de curat cum l-am găsit noi,este de o intensitate mult mai redusă sau inexistentă.Credem ca principala cauză a acestui fapt este lipsa educației de mediu și că introducerea obligatorie a acesteia la toate nivelurile de învățământ va duce la ameliorarea situației prin puterea și acțiunea cetățenilor informați.
Sperăm ca aceste ganduri să determine acțiuni și atitudini și în România, în primul rând la guvernanți.


Publicitate

Postaţi un comentariu