„Noi nu ne intimidăm!”

Viorel Cacoveanu, scriitor

Au trecut şi alegerile locale. Alegerile care nouă, românilor ne-au adus mereu ghinion. La ultimele alegeri, ţara a votat un preşedinte, binomul (că tot e la modă expresia!) diaspora şi staful euro atlantic a ales pe al lor. Adică pe Iohannis. Ieri aveam un tătuc, azi avem un tătuc deghizat!

Că aşa-i în democraţie, fiecare cu preşedintele lui. Acum altă poznă: la alegerile locale au ieşit şi câţiva candidaţi aflaţi în puşcărie. Cine e de vină dacă nu legile democratice implementate (ce drag mi e acest cuvânt!) după sugestia sau obligaţia ştim a cui. Pe vremea ailaltă, la sfârşitul anilor 50, s-a dat voie să se scrie despre munca magistraţilor si condamnările celor certaţi cu legea. Atunci nu aveam voie să scriu, Doamne fereşte, până nu era sentinţa definitivă. Azi vedem seară de seară numai cătuşe şi mascaţi, descinderi, senzaţii tari, ca apoi să avem arestaţi la domiciliu, sub supraveghere judiciară; „tacâmul” e şi vast şi variat. Mai mult: domnul ambasador american Hans Klemm a ieşit în faţă, căci el are o răspundere mare şi totală aici, ca alţii ieri şi ne-a s pus: „Faptul că persoane care au probleme cu justiţia – în speţă primar condamnat – au câştigat alegerile locale, transmite un mesaj periculos către SUA si către partenerii internaţionali ai României”. Am scăpat două lacrimi de milă. M-a mirat şi speriat situaţia SUA; e drept a rămas fără Scut, ca ni l-a dat nouă. Pericol? De ce? De unde? Am bombardat noi fosta Iugoslavie? Irakul sau Afganistanul? Din vina noastră vin valuri de refugiaţi în Europa? Atunci de ce suntem periculoşi? Că e haos în ţară, că se fură, că avem corupţie ? Da, recunoaştem, e adevărat. Dar noi am făcut doar ce ni s-a cerut, impus, dictat, fie cu voce tare, fie pe şoptite. Am privatizat tot, am retrocedat tot, ba ne-am retrocedat şi pe noi. Oare cui?!! Tot ce am avut s-a făcut praf. Specialiştii au plecat şi ei, ca şi cei fără ieşire din sărăcie. Şi apoi sunt alţii care au mafie, încă ce mafie! Şi asta am făcut-o noi? A pornit de la noi?!

Iertaţi-ne, nu suntem aşa răi cum credeţi, dimpotrivă suntem prea creduli, prea supuşi.

Dar să ne întoarcem la ale noastre. Preşedintele Iohannis a făcut un efort uriaş şi a răspuns declaraţiilor agresive ale preşedintelui Putin, care s a supărat că Scutul a devenit operativ.

Ce trebuia să facă? Să se bucure? Să ne felicite? Alţii au strigat cu disperare când sovieticii de odinioară şi-au pus rachetele şi scuturile sub ferestrele lor. Ce i-a răspuns preşedintele nostru lui Putin? Cu toate că era extrem de ocupat cu fel de fel de călătorii în lumea bună. Înţelegem: călătoriile sunt şi ele un pas spre globalizare. Preşedintele nostru a spus între altele, avertizându-l pe omologul său rus: „NOI NU NE INTIMIDĂM!”. Ce mare şi tulburător adevăr a grăit domnia sa. Aşa e. Noi nu ne-am intimidat nici când au venit pe capul nostru mai toate imperiile lumii de aici ori din depărtări; nici atunci când am pierdut Basarabia şi Bucovina şi Ardealul de Nord; nici la Ialta, nici la Malta. Aşa e, noi nu ne intimidăm, dar cedăm. Mereu!! Cotidianul Click are un titlu pe o pagină: „De când o apără un scut/ Şi vaca-i mai liniştită la păscut”! Nici ea nu se intimidează. Ce ar fi putut răspunde preşedintele nostru? Nu ştiu. Eu i-aş fi spus lui Puţin o vorbă plină de înţelepciune pe care acum câţiva ani el a adresat-o omologilor săi din Occident: „Să nu ne mai dăm lecţii, să cooperăm”. Poate că l-ar fi mişcat, l-ar fi câştigat sau surprins pe Putin. Aşa, cu intimidarea l-a făcut să râdă.

Tot Iohannis i-a spus lui Puţin că scutul e defensiv. Aici am râs noi! Pentru că ştim că în viaţa asta totul e defensiv: războaiele (ştiţi vreunul ofensiv?!) bombele, bombardamentele, politica (mai ales a ţărilor mici)! Speranţele noastre sunt şi ele defensive, viaţa noastră la fel! Domnul Iohannis e ocupat cu vizite externe; cele din ţară nu-i plac; se rezumă să treacă pe la Sibiu şi Cotroceni, s.a.m.d. Între două vizite cere celor ce nu-s ai lui demisia! Scurt. Nu vrea împricinatul, e terminat: vine DNA-ul ia drepturilor fundamentale ale omului şi gata! Domnia sa nu e original nici în călătorii. Imperiul Roman a avut ca împărat pe Publius Aelius Hadrian (117-138 ) şi l-au numit împăratul călător. De ce? În vreo 20 de ani de domnie vreo 18 a fost în călătorii. E drept şi imperiul era cam mărişor. Şi a stat ani buni când în Spania şi Germania, când în Asia sau Africa, în Grecia şi Turcia. Klaus Iohannis are noroc: suntem o ţară mică si pe deasupra şi democrată, adică supusă. El fuge două zile la letoni sau lituanieni şi apoi la Marele Ducat al Luxemburgului. Cu avionul, fireşte. Hadrian umbla în căruţă şi pe jos, iar pe la 60 de ani s-a dus pe lumea cealaltă, în călătoria definitivă.

Un hâtru bun de glume zicea în taină că dacă ar face o declaraţie de război, până la sfârşit cele două părţi ar semna pacea.

Închei cu o vorbă a unui american sadea care se potriveşte vremii noastre. Zicea celebrul Mark Twain: „Omul a fost creat în ultima zi a creaţiei, când Dumnezeu era obosit”. Şi a ieşit cum se vede. Aşadar, avem şi noi o scuză. Serioasă şi hilară.


Publicitate

Postaţi un comentariu