Excelenta dezorganizare

Citesc de la un timp încoace, din necesități profesionale, biografiile și lucrările unor personalități străine care au ajutat România în primul război mondial,  înainte și după Conferința de Pace. În tulburarea începutului de secol 20 românii își căutau sprijin în afara țării pentru că opinia publicului occidental conta foarte mult.  Dar România a avut noroc și prin faptul că au fost câțiva bărbați bravi și savanți luminați care, interesați de un teritoriu mai puțin cunoscut cum era zona Carpaților, au poposit aici să-l exploreze și să-l înțeleagă. Ei au cercetat geografia, populația, ocupațiile, practicile politice, drepturile cetățenești, au înțeles cu instrumentele teoretice de care dispuneau și obiectivitatea faptului că veneau din afara spațiului auhton mai bine ca oricine ce se întâmpla în acest liman de Europă. Studiile lor au ajutat România direct și indirect în momentul în care avea mai mare nevoie de ele.

Emmanuel de Martonne, Seton-Watson, Henri Berthelot, și-au dedicat ani din viețile lor României. Lucrau cu convingere și profesionalism în orice făceau și au dus lucrurile până la capăt. De Martonne și-a pus studiile la dispoziția Comisiei pentru Pace pledând pentru întregirea României, la fel și Seton-Watson care a scris articole în favoarea românilor. Le-a susținut cauza și a scris cea mai bună istorie a lor în limba engleză.

Henri Berthelot a venit în toamna anului 1916 în fruntea unei misiuni franceze și după o primă cercetare a constatat că armata română era „excelent dezorganizată”.  A trecut la treabă și până în ianuarie anul următor situația era complet redresată. A reorganizat diviziile, a  ridicat moralul armatei. El s-a îngrijit ca soldații noștri să primească lenjerie de corp, carne la masă, să fie despăducheați și să primească arme. Soldații l-au iubit ca pe un tată, așa i-au și zis: Taica Burtălău.

Citind scrisorile lui Octavian Goga de când era în vizită la Seton-Watson în Scoția, scrisorile lui George Moroianu de la Legația română de la Londra, scrisorile lui Iorga, nu poți să nu constați efortul elitei românești de a se alinia marii civilizații, de a face față istoriei și de a rezolva problemele care ardeau pur și simplu. Știau cum s-o facă.

Chiar dacă țara era săracă, elita ei își punea capul și averea personală la bătaie ca să rezolve treburile. Excelent dezorganizată acasă, țara era organizată în afară. Țara era „prezentabilă”.

Dar ce se întâmplă după 100 de ani? Cum ne arătăm lumii?

România, excelent dezorganizată în interior este și excelent dezorganizată în exterior.

Pentru programul Centenar s-au înființat departamente. Mai multe. S-au alocat fonduri. S-au pus șefi și s-au schimbat șefi. Vreo trei până acum. Iar despre program, însuși ministrul Culturii spune că este un dezastru.

Același ministru al Culturii care nu s-a obosit să meargă la Târgul de carte de la Leipzig, unde România a fost invitată de onoare, după 20 de ani. Nimeni dintre oficialii români nu a fost acolo. Deși acum 20 de ani, când ni s-a mai făcut o asemenea onoare România i-a avut prezenți, alături de scriitori, pe președintele țării, pe ministrul Culturii și pe ministrul de Externe. Imaginea României în exterior acum arată prost. Bulversată de atacurile la justiție, cu o migrație excesivă, cu o conducere care nu inspiră încredere, și fără o elită politico-culturală care s-o reprezinte onorant rămâne o țară excelent dezorganizată și săracă în caractere.