Cum se trimite la plimbare un ziarist de provincie (Scurt îndrumar pentru conțopiști)

Bogdan Stanciu este editor al site-ului transilvaniareporter.ro

Pentru jurnaliști, Legea 544/2001 a Informațiilor Publice este singura pârghie legală prin care se pot obține informații de la instituțiile publice. Nu este un secret că această lege este din ce în ce mai desconsiderată de cei care ar trebui să o aplice. Răspunsurile pe lângă subiect, non-răspunsurile sau tragerea de timp sunt tehnicile favorite ale responsabililor cu comunicarea din instituțiile publice, atunci când vor să ocolească un subiect care, dintr-un motiv sau altul, nu le convine.

În acest context, am să vă povestesc în continuare cum este această lege, 544/2001, denumită a Informațiilor Publice, aplicată la Departamentul Apelor, Pădurilor și Pisciculturii (DAPP), condus de doamna ministru delegat Lucia Ana Varga.

Pentru documentarea unui material legat de turismul de vânătoare în România, am avut nevoie de o statistică referitoare la numărul de animale vânate în România de străini. Ca atare, am sunat la biroul de presă al Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice (MMSC), minister de care ține DAPP. Un angajat al biroului de presă mi-a explicat că nu ei se ocupă de comunicarea informațiilor care țin de competența DAPP, chiar dacă acest departament funcționează, teoretic, în subordinea MMSC. Am primit un număr de telefon fix de la DAPP, unde să cer informațiile.

A urmat un coșmar familiar – legătura către un telefon interior sau altul, către compartimentul cinegetic, către cabinetul unui secretar de stat etc. La finalul buclei de telefoane, am ajuns înapoi la numărul inițial, cel de la cabinetul ministrului. Undeva, pe parcurs, am aflat că nu există un birou de presă la DAPP, dar există un consilier al ministrului delegat, care se ocupă cu comunicarea. Evident, numărul de mobil al acestuia nu poate fi divulgat.

În cele din urmă, de la telefonul cabinetului ministrului mi se transmite că, dacă vreau să obțin o informație de la minister, trebuie să trimit o cerere pe fax, la un anumit număr de telefon.

Fax!? În 2014?! În țara cu cel mai rapid internet din Europa!?

Da, doar așa se poate comunica o cerere către DAPP, dar – veste bună! – răspunsul îl pot primi și pe email, dacă menționez în fax adresa de email la care să fie transmis. Ce ușurare!

Am trimis cererea pe fax în data de 13 ianuarie 2013. Legea 544 prevede ca răspunsul să fie transmis în termen de 10 zile de la primirea cererii sau, dacă situația o impune, în termen de 30 de zile, dar cu o notificare cu privire la acest fapt, trimisa în termen de 10 zile.

Evident, nu am primit răspunsul în cele 10 zile, și nici vreo notificare. Între timp, articolul a trebuit trimis la tipar fără statistica solicitată.

În 5 februarie, am căutat toate emailurile publice de la MMSC și DAPP, pe care le-am folosit pentru a-i informa pe cei care le citesc că, dacă nu mi se răspunde în cele 30 de zile, intenționez să dau în judecată ministerul pentru încălcarea legii.

Printre destinatari am trecut și emailul personal al doamnei Rovana Plumb, ministrul Mediului, pe care l-am găsit într-un CV public al acesteia.

Nu știu dacă din această cauză sau din alta, dar în 15 minute după trimiterea emailului, am fost sunat de la Biroul de Presă al MMSC. Am fost informat, în primul rând, că DAPP are propria personalitate juridică, deși se află, teoretic în subordinea MMSC, asta ca să-mi fie clar că, dacă dau pe cineva în judecată, acela va fi DAPP și nu MMSC.

În al doilea rând, angajatul biroului de presă al MMSC mi-a spus că o va contacta personal pe consiliera doamnei Lucia Ana Varga care se ocupă de presă. A doua zi am primit un email prin care această consilieră, pe nume Gabriela Malcinschi, mă informa că angajații ministerului se ocupă de răspuns.

Astăzi, 13 februarie, au trecut 30 de zile de când am trimis faxul, așa că am revenit cu un email către doamna Malcinschi. Încă două ore de așteptare și mult-așteptatul răspuns mi-a intrat în căsuța de email!

La lecturarea acestuia – stupoare – aflu că: „autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, respectiv, Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, nu deţine evidenţa naţionalităţii persoanelor ce deţin dreptul legal de a practica vânătoarea care au recoltat exemplarele ce fac obiectul cotelor de recoltă aprobate”.

Cu alte cuvinte, angajaților din DAPP le-au trebuit 30 de zile să transmită unui jurnalist că nu dețin datele pe care acesta le solicită. Răspunsul poartă numele ministrului delegat, al unui secretar de stat și al unui director de minister. Toți sunt plătiți (și) din banii mei, de angajat la privat.

La final, îi întreb pe tustrei și pe consiliera Malcinschi: știți bancul cu rața? Dacă nu îl știți, vi-l spun eu. După ce îmi trimiteți o cerere pe fax.

PS: Cererea de informații publice conținea și întrebarea dacă la nivelul ministerului există o strategie cu privire la turismul de vânătoare. La această întrebare am primit răspunsul: nu există.


Publicitate

1 Comentariu

  1. Profu spune:

    Pushule, da-i in judecata o sa castigi SIGUR.!

Postaţi un comentariu