Lumea în carnaval: măşti, costume, dans şi multă distracţie

De la Veneţia la Rio, din Tenerife până pe Riviera franceză, din New Orleans până în Elveţia, în primele două luni ale anului, lumea întreagă este un imens carnaval, sărbătorind primăvara, reînvierea naturii, viaţa. Începutul unui an, aşteptarea primăverii, atunci când o poţi lua de la capăt cu bucuria unui nou început, constituie suficiente motive de sărbătoare. Iar dacă adaugi la asta şi nevoia de curăţire, de purificare, înainte de intrarea în postul Paştelui, deja sărbătoarea devine şi mai mare, şi mai importantă – şi se transformă în carnaval.

Pe întreg mapamondul sunt organizate carnavaluri, cu precădere în primele două luni ale anului. Nu este o coincidenţă faptul că toate se petrec înainte de cel mai lung şi mai restrictiv post de peste an, iar însăşi etimologia cuvântului ”carnaval” ne dă câteva indicii: se consideră că numele vine de la expresia “carne levare”- renunţarea la carne, sau ”carne vale” – un fel de ”adio, carne”.

 Carnavalul de la Rio

Probabil că cel mai celebru carnaval din lume este găzduit de exoticul oraş brazilian Rio de Janeiro. Evenimentul adună anual în jur de 500.000 de turişti, care se adaugă ”băştinaşilor”, în număr de peste 6 milioane– nu e de mirare, deci, că metropola braziliană devine peste noapte capitala mondială a distracţiei.

În februarie, la Rio, temperaturile sunt ridicate, astfel că ţinutele sumare sunt la ordinea zilei, ca şi excesele, de orice fel. Sărbătoarea ţine 4 zile, exact acelea care preced postul Paştelui. Primul carnaval de la Rio s-a înregistrat în 1723, însă din 1984 se desfăşoară pe Sambadrom, unde se vând şi bilete, care pot depăşi preţul de 3.000 de dolari, în funcţie de locul dorit. Cel mai aşteptat moment, Parada Samba, a fost introdus prin anii ’30 şi a devenit în timp unul dintre cele mai grandioase spectacole ale planetei, fiind transmisă live în numeroase ţări. Aceasta este, de fapt, o competiţie a dansului, între mai multe şcoli de samba, iar în cadrul acesteia, dansatorii parcurg străzile oraşului pe ritm de samba, spre deliciul publicului.

Rio

Nisa

Unele surse spun că grandiosul carnaval de la Rio are la origine un alt eveniment similar, şi anume acela de la Nisa, din Franţa. Acesta are o vechime de peste 700 de ani, fiind atestat din anul 1294, când Charles de Anjou a luat parte la sărbătoare. Încă din vremea aceea, carnavalul dădea frâu liber exceselor de orice fel, iar oamenii foloseau măştile ca să râdă unii de alţii, la adăpostul anonimatului. Tradiţia spune că festivalul începe sâmbăta, cu 10 zile înainte de Mardi Gras (Marţea Grasă, Marţea Mare) – ultima zi înainte de începutul postului.

Şi pe riviera franceză, carnavalul înseamnă extravaganţă, haine colorate şi măşti ciudate, focuri de artificii, pene, bărci încărcate cu petrecăreţi şi multe flori. Punctul culminant al sărbătorii este Bătălia Florilor (Bataille des Fleurs), când Nisa este – la propriu – îngropată în flori. Douăzeci de care alegorice încărcate cu flori defilează pe Promenade des Anglais, aproape de malul mării, în timp ce persoane costumate aruncă flori spre mulţime. Se spune că în fiecare an sunt aruncate aproximativ 100.000 de flori (garoafe, margarete, gerbera, gladiole, mimoze, trandafiri, cale etc.), 90% dintre ele fiind de producţie locală.

 Carnavalul de la Veneţia

Totuşi, în Europa, regele incontestabil al festivalurilor este carnavalul din Oraşul Iubirii, Veneţia, care se detaşează prin unicitatea sa. Acesta are deja o tradiţie de secoel, fiind atestat pentru prima dată în 1296, când ziua de dinaintea postului Paştelui a fost declarată sărbătoare publică. În acest timp, carnavalul a reuşit să devină parte din identitatea oraşului – în secolul 18, ajunsese chiar să se întindă pe durata câtorva luni. În zilele noastre, festivalul are loc în februarie-martie şi durează 2 săptămâni.

Elementul caracteristic al carnavalului de la Veneţia este masca, devenită cel puţin la fel de celebră, lucrată cu măiestrie şi purtată de toată lumea, împreună cu un costum cât mai strălucitor şi mai complex. Astfel costumat, orice participant la sărbătoare cade în anonimat şi, prin urmare, îşi permite orice. Se spune că la adăpostul măştii veneţiene, de-a lungul secolelor, au fost comise cele mai multe adultere, seducţii, trădări şi chiar crime. Pe de altă parte, carnavalul de la Veneţia cuprinde spectacole în aer liber, piese de teatru şi parade, pe străduţele oraşului.

Mardi Gras la New Orleans

 De cealaltă parte a oceanului, „regele” carnavalurilor este Mardi Gras, cel mai popular festival din SUA, care a început să fie organizat pe la mijlocul anilor 1800. În fiecare an, peste 4 milioane de turişti merg la New Orleans pentru a participa la Mardi Gras, care durează două săptămâni şi celebrează diversitatea culturilor din oraş. Culorile specifice festivalului sunt mov, verde şi auriu, simbolizând justiţia, puterea şi încrederea. Prima ediţie Mardi Gras a avut loc în 1703, în orăşelul Fort Louis (astăzi Mobile, Alabama). Festivitatea a fost adusă de colonizatorii francezi şi a devenit parte din identitatea oraşului, la fel ca şi în cazul Veneţiei. De-a lungul secolelor, carnavalul a făcut parte din sezonul petrecerilor de iarnă şi s-a identificat şi cu balurile de debut în societate ale domnişoarelor din lumea bună.

Carnavalul începe, oficial, cam cu două săptămâni înainte de Miercurea Cenuşii (Ash Wednesday), de dinaintea postului. În fapt, însă, petrecerile se ţin lanţ în New Orleans începând cu data de 6 ianuarie, zi cunoscută sub numele de The Twelfth Night (a douăsprezecea noapte); astfel, sezonul petrecerilor poate ajunge să dureze şi până la două luni, în funcţie de data la care este sărbătorit Paştele. Numai motive turistice şi economice limitează durata oficială a Mardi Gras.

Carnavaluri europene

Înapoi în Europa, avem carnavalul din Santa Cruz, Tenerife, unul dintre cele mai mari din lume şi cel mai mare din Spania. Oraşul Santa Cruz este, de altfel, înfrăţit cu Rio de Janeiro, tocmai datorită carnavalurilor asemănătoare ca exuberanţă şi exotism. Şi aici sărbătoarea are loc pe străzi, care sunt împodobite pentru a găzdui paradele de dansatori îmbrăcaţi în costume extravagante, care dansează neobosiţi, însoţind carele alegorice.

Carnavalul din Tenerife începe oficial în sâmbăta de dinaintea Miercurii Cenuşii. Atracţia festivalului este un obicei numit “Îngroparea sardinei”, ce are loc în ultima zi, înainte de începutul postului. O “sardină” gigantică, din hârtie, este plimbată pe străzi, în timp ce oamenii se adună în “cortegiul funerar”. La final, macheta este arsă, gest care marchează sfârşitul carnavalului şi revenirea la viaţa obişnuită. Un alt carnaval european de tradiţie este cel de la Basel, din Elveţia, considerat unul dintre primele cinci festivaluri locale de acest tip din Europa. Acesta durează trei zile şi începe în prima zi de luni după Miercurea Cenuşii. Odată cu începerea festivalului, toate luminile oraşului se sting, iar participanţii poartă pe cap lanterne decorative. La Basel Fasnacht atracţia principală este cantitatea imensă de confetti folosită – unii istorici (mai ales locali) susţin chiar că acolo a fost inventat confetti.

 Belgia şi Cehia

Şi belgienii petrec în cele trei zile premergătoare Miercurii Cenuşii. În oraşul Binche, carnavalul începe în ultima duminică de dinainte de post, la modul oficial. Neoficial, însă, locuitorii sărbătoresc 49 de zile înainte de această Miercuri a Cenuşii. În timpul carnavalului, oraşul este asaltat de personaje cu aspect de clovni, numiţi „Gilles”, şi care sunt locuitori ai oraşului (bărbaţi), de obicei în jur de 1.000, costumaţi într-un fel de rochii în culori ţipătoare, cu măşti de ceară şi saboţi de lemn. În ultima zi a festivalului, aceşti “Gilles” dansează pe ritmul tobelor şi alungă spiritele rele cu un băţ, în centrul oraşului. Apoi, împodobiţi cu pene de struţ, ei străbat străzile oraşului şi aruncă portocale înspre mulţime. Consemnat istoric pentru prima dată în secolul 14, carnavalul de la Binche a fost inclus de UNESCO, în 2003, pe lista Capodoperelor patrimoniului cultural imaterial al umanităţii.

Cehii au propria lor versiune a Mardi Gras, care se desfăşoară tot înainte de intrarea în post. Carnavalul Boem îşi are originea în perioada renascentistă, fiind la vremea respectivă modelat după Carnavalul din Veneţia. După o perioadă în care festivitatea a fost uitată, tradiţia a fost reluată, iar carnavalul a devenit un amestec între evenimentele de acest gen din Veneţia, Rio şi New Orleans. Carnavalul coincide cu sărbătoarea populară Masopust, care are în centru multă mâncare şi băutură tradiţionale, consumate de multe ori în exces, înainte de începutul Postului Mare.

Exotism în Antile

Chiar dacă este un stat mic, Trinidad şi Tobago şi-a căpătat o faimă internaţională imensă datorită carnavalului care se desfăşoară şi aici timp de cinci zile, premergătoare Miercurii Cenuşii, fiecare zi având propriul specific. Prima zi (vineri) e destinată concursului pentru alegerea regelui şi reginei; ziua a doua este intitulată Panorama; ziua a treia (duminica) e cunoscută drept Dimanche Gras; în ziua a patra (luni), numită J’Ouvert, se dansează pe străzi din zori şi până târziu în noapte, iar în ultima zi este organizată parada grupurilor mascate.

Carnavalul este cunoscut şi sub numele „mas”, abreviere de la „masquerade”, iar cele mai multe activităţi se desfăşoară în capitala Port of Spain. Şi acest carnaval, ca şi toate celelalte, înseamnă o explozie de bucurie, costume colorate şi elaborate, muzică şi dans. Şi aici sunt celebrate culturi şi influenţe diverse, de la cea latină la cea africană. De altfel, aceasta este caracteristica regăsită în toate festivităţile şi carnavalurile lumii: diversitate, celebrarea culturilor diferite, momente în care oameni din orice cultură, de orice culoare sau religie, se pot bucura împreună, sărbătorind un nou început, lăsând în urmă vechiul, răul, trecutul.

Quebec2

Carnavalul de iarnă din Quebec

Canadienii sărbătoresc şi ei, ajustându-şi petrecerea la condiţiile climatice. În Quebec este organizat timp de 16 zile, începând din 29 ianuarie, un Carnaval de iarnă, care a devenit al treilea festival de iarnă ca importanţă, după Festivalul internaţional de sculptură în gheaţă şi zăpadă de la Harbin (China) şi Festivalul zăpezii din Sapporo, Japonia.

Carnavalul este un fel de festival al zăpezii, într-o atmosferăde basm: este construit chiar şi un palat de gheaţă, pentru Bonhomme, omul de zăpadă considerat mascota carnavalului. Participanţii nu dansează semi-dezbrăcaţi în care alegorice, ci participă la competiţii de sporturi de iarnă, curse de sănii trase de câini, parade. Quebecul este „împodobit” cu zăpadă şi gheaţă, care strălucesc sub luminile feerice, iar sculpturile de gheaţă şi zăpadă sunt un decor obişnuit.

Primul carnaval oficial din Quebec a avut loc în 1894; de-a lungul timpului au existat întreruperi cauzate de probleme economice şi de evenimentele politice ce au marcat secolul 20.

MĂDĂLINA KADAR


Publicitate

Postaţi un comentariu