Analiză: agonia unui combinat tot mai (Me)chel

Combinatul metalurgic de la Câmpia Turzii

Ca un om lovit de o boală incurabilă… Aşa se stinge încet-încet Combinatul metalurgic de la Câmpia Turzii. Mândria zonei şi chiar a ţării odinioară, el îşi trăieşte acum ultimele clipe. Unul dintre ultimele spasme se produce în aceste zile. Din cele câteva mii de angajaţi, mai rămăseseră numai 360, dar conducerea combinatului a anunţat disponibilizarea altor 148. De la sfârşitul acestei luni ar mai rămâne vreo 200. Ultima fărâmă de viaţă…

Puşca şi cureaua lată, ce combinat era odată

Încercările de resuscitare pe care le-a făcut şi le tot face prefectul Gheorghe Vuşcan nu par să mai fie de vreun folos pentru soarta pecetluită a combinatului şi a celor care încă mai lucrează în el. Dar, cum se zice, speranţa moare ultima, pentru că urmează şi alte întâlniri, analize etc.

Poate vor mai fi proteste, dar n-au prea folosit nici protestele prelungite din martie, nici faptul că unul dintre foştii angajaţi se spânzuraseră în aceeaşi perioadă, nici demersurile diverşilor miniştri şi ale oficialităţilor judeţene.

Şi poate că nu va folosi nici scrisoarea unui fost angajat al combinatului, care cerea ieri să fie euthanasiat: ”Subsemnatul Florea Mircea, (…) născut la data de 31 iulie 1955, implor organele mai sus menţionate ale Statului român să-mi ofere, cu ocazia zilei de naştere, un cadou pe care-l doresc cu ardoare, şi anume euthanasierea. Această scrisoare deschisă este un ultim ţipăt de disperare. La 12 iunie 2012 mi-am pierdut locul de muncă de la Mechel Service Câmpia Turzii şi până în acest moment, după perioada de şomaj, nu am reuşit să-mi găsesc un alt loc de muncă. Părăsit de familie (pentru acest motiv) şi fără nici un venit, nu văd nici o alternativă de supravieţuire”.

În perioada interbelică, combinatul de la Câmpia Turzii, înfiinţat în 1920, era considerat „un triumf al industriei naţionale de după Unire”, iar hala de zincare era „una dintre cele mai moderne din Europa”.

Combinate, nici nu ştii, cât de mic începi să fii

De-a lungul celor peste 90 de ani de existenţă, combinatul din Câmpia Turzii trece, ca toată ţara, prin suişuri şi coborâşuri. Problemele cele mai mari au apărut – sau au fost recunoscute – după 1989. Combinatul a fost privatizat în cele din urmă, şi-a schimbat şi numele, dar problemele s-au agravat în loc să se rezolve. De la peste 5.000 de angajaţi, într-un oraş monoindustrial, Industria Sârmei Câmpia Turzii şi-a redus treptat efectivele şi este acum în pragul închiderii. Nici întâlnirile româno-ruse la nivel de diplomaţi, nici numeroasele vizite pe care politicieni şi factori guvernamentali le-au făcut la Câmpia Turzii, inclusiv preşedintele Traian Băsescu, n-au reuşit să rezolve situaţia.

Prin grupul rus Mechel, care a preluat combinatul clujean, Industria Sârmei devenea, în 2008, ţinta criticilor lui Vladimir Putin, care îi ameninţa pe patroni cu acţiuni în justiţie. Acţionarul majoritar al grupului Mechel, Igor Zyuzin, se număra la acea vreme pe locul 12 în topul celor mai bogaţi oameni din Rusia, iar apoi figura şi în Top Forbes, cu o avere de 6, 4 miliarde de dolari. El a ajuns să deţină jumătate din piaţa românească de oţel-beton.
În acelaşi an 2008, în noiembrie, preşedintele Traian Băsescu vizita combinatul din Câmpia Turzii şi dădea asigurări că nu vor exista disponibilizări: „Cu certitudine compania este afectată din punct de vedere al comenzilor, dar are perspectiva foarte clară atât din punct de vedere al investiţiilor, cât şi al producţiei. Am înţeles determinarea sindicatelor şi a conducerii companiei de a fi parteneri pentru a trece peste aceste momente dificile. Ce vă pot spune, şi sunt convins că se va confirma acest lucru, compania nu va trece la disponibilizări pentru că programele de revizie şi modernizare ulterioare pot implica salariaţii din societate”.
Traian Băsescu era acuzat de către Adrian Năstase că ar fi „groparul industriei şi flotei româneşti”, iar printre victimele enumerate se regăsea şi Industria Sârmei, dar şi o altă întreprindere de tradiţia a judeţului, Clujana, precum şi CUG Cluj şi Tehnofrig.

Un prefect acuză

Prefectul Vuşcan crede că administratorul judiciar al Mechel Câmpia Turzii şi conducerea societăţii vor să ducă fabrica în faliment: ”I-au scos pe aceşti administratori judiciari în faţă ca să îşi poată continua planul diabolic pe care îl aveau încă de la privatizare. Vor aducerea în faliment a Mechel Câmpia Turzii. Au ajuns şi firmele de administrare judiciară să fie scoase în faţă, se îmbogăţesc firmele, se îmbogăţesc hoţii, se îmbogăţesc firmele de insolvenţă şi mor capacităţile de producţie”.
Acuzele prefectului vin după ce conducerea Mechel Câmpia Turzii a anunţat, în urmă cu 10 zile, că alte 148 de persoane ar urma să fie disponibilizate. Liderul sindicatului, Ioan Pascu, spune că disponibilizările nu sunt justificate. El ne-a declarat ieri că a trimis scrisori către mai multe instituţii, dar că nimeni nu zice nimic: ”Am făcut adrese atât către conducerea administrativă a combinatului, către RVA, administratorul judiciar, către judecătorul sindic, dl Moţiu, către ITM, către AJOFM. Am primit termen de la judecătorul sindic pentru 17 iulie, miercuri, când sunt citat pentru a discuta despre această contestaţie pe care am făcut-o împotriva disponibilizărilor. Contest procedura, s-a făcut fără respectarea legii. Din păcate, n-am primit vreun răspuns, nici măcar de la ITM, care ar trebui să fie foarte sensibil la aceste lucruri, nici de la AJOFM”.

Zilele trecute, Grupul rus Mechel, aflat sub presiune pentru a-şi reduce datoria, a inclus bănci din Asia în discuţiile privind refinanţarea unor împrumuturi de 3, 5 miliarde de dolari. La 1 iunie, datoria netă a companiei controlate de miliardarul Igor Zyuzin se ridica la 9, 6 miliarde de dolari. Surse anonime au anunţat că Mechel a angajat banca americană de investiţii JP Morgan pentru vânzarea diviziei sale din SUA, Mechel Bluestone. Mechel a înregistrat în primul trimestru din 2013 pierderi nete de 321 milioane de dolari, faţă de un profit de 218 milioane de dolari, în perioada similară din 2012. În România, Mechel a decis în martie să-şi vândă cele cinci unităţi de producţie pentru 52 de euro către o societate necunoscută. Nikarom (o societate cu trei salariaţi şi o cifră de afaceri de 340.000 de euro) a achiziţionat pentru 70 de dolari combinatele Mechel Câmpia Turzii, Ductil Steel Oţelu Roşu, Ductil Steel Buzău, Laminorul Brăila şi Mechel Reparaţii Târgovişte, care, împreună, realizau o cifră de afaceri de 850 de milioane de euro. Societatea Invest Nikarom este controlată de Victor Ciumakov şi Svetlana Ciumakova, părinţii Olgăi Ciumakova, şefa reprezentanţei Mechel la Bucureşti.

 


Publicitate

Postaţi un comentariu