Castelul uriașilor de pe meleagul țipțerilor

Spissky Hrad este unul dintre cele mai mari castele din lume/ Fotografii: Bogdan Stanciu

Spišský Hrad sau Castelul Spis este unul dintre cele mai mari din lume, fiind situat pe locurile fruntașe în toate topurile de acest gen. Castelul a fost sute de ani centrul administrativ al regiunii Zips (Spiss, în slovacă, Sepes în maghiară). Aceasta a fost o enclavă de locuitori germani pe teritoriul Ungariei medevale, înconjurată de slovaci și unguri, într-o bună măsură asemănătoare cu zona săsească din România.

Câteva sute de localnici germani din zona Zips au fost colonizați la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui următor în Maramureș și Bucovina. Românii le-au zis acestor nemți „țipțeri”, de termenul „zipser”, adică locuitor din comitatul Zips. O mică populație de țipțeri mai trăiește și astăzi în Vișeu de Sus.

Castelul Spis este mândria ținutului țipțerilor, care, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, au părăsit ținutul natal, pentru a se stabili în Germania, într-un mod asemănător cu cel alsașilor bistrițeni. Acum, regiunea Spiš nici măcar nu mai există ca entitate administrativă, dar continuă să denumească una dintre cele 21 de regiuni turistice ale Slovaciei.

Cu o suprafață de 49.485 de metri pătrați, cetatea-castel face o primă impresie formidabilă. Zidurile albe se înalță ciclopice, pe un deal care domină o întinsă și mănoasă câmpie.

Nu e greu de ghicit de ce aici și-au ales comiții Zipsului locul de comandă – dealul domină net toată regiunea, cât vezi cu ochii, de jur-împrejur. Orice armată care s-ar fi hazardat să asedieze castelul ar fi fost văzută de la mare distanță.

Acum, castelul, inclus în Patrimoniul UNESCO este asediat doar de armata turiștilor, slovaci majoritari, dar și polonezi, maghiari sau germani. Fortificația adăpostește un mic muzeu de istorie a zonei și o bucătărie medievală reconstituită. Un restaurant cu o terasă plăcută, amplasat chiar lângă intrare, completează oferta turistică.

Punctul forte al vizitei este ascensiunea în turnul rotund, care țâșnește chiar din mijlocul arabescului de ziduri pe care îl descrie castelul. Panorama de pe platforma turnului este amețitoare. Din trei părți, castelul este înconjurat de câmpuri lucrate îngrijit, împărțite în forme rectangulare, pe care șoselele fac slalom în toate direcțiile. În a patra parte, la poalele castelului, se află orășelul Spišské Podhradie, o comunitate care a trăit, la propriu și la figurat, în umbra castelului. O perioadă localnicii au furnizat castelului resursele umane necesare bunei funcționari administrative, iar acum câștigă de pe urma exploatării turistice.

Despre castel se știe că era deja construit în secolul al XII-lea,  pe locul unui vechi fortărețe celtice, și, mai apoi, slave. În prima jumătate a secolul al XII-lea i-a fost contruită o centură de ziduri, care l-a făcut de necucerit pentru tătari în timpul invaziei din 1241.

Curtea de jos a castelului,   văzută din incinta superioară

Curtea de jos a castelului, văzută din incinta superioară

În același secol, fortificațiile au fost încă o dată întărite și extinse, cu ajutorul unor pietrari italieni, care lucrau și la ridicarea Capitlului. Turnul locuință, acum gotic, și palatul (încăperile de locuit) romanic au fost ridicate în această epocă. Toate aceste monumente de află în curtea din zona cea mai înaltă. În timpul domniei lui Ludovic cel Mare, în secolul al XIV-lea, castelul a mai primit o curte, cea centrală, iar la jumătatea secolul al XV-lea a fost ridicată și curtea de jos. Spre deosebirile de cetățile săsești de la noi, cum sunt Saschiz, Râșnov sau Slimnic, care erau folosite și îngrijite de comunitățile din jur, Castelul Spis a fost o reședință feudală, a nobililor care stăpâneau ținutul.

Legături cu Transilvania

În perioada tulbure de după înfrângerea Ungariei la Mohács, în 1526, un magnat din familia care stăpânea Spišský Hrad, Ioan Zápolya, născut chiar în castel, s-a ridicat ca pretendent la tronul Ungariei.

Deși nu a reușit să se impună pe tron, fiul său, Ioan Sigismund, a devenit primul principe al Transilvaniei independente. Văduva lui Ioan Zápolya, Regina Isabella, a renunțat să pretindă coroană pentru fiul său abia în 1551, când în Biserica Sfântul Mihail din Cluj a predat însemnele regalității către trimișii împăratului Ferdinand de Habsburg. Atât soția cât și fiul lui Zápolya sunt înmormântați în catedrala catolică de la Alba Iulia.

Revenind la Castelul Spis, acesta a ajuns în secolul al XVI-lea în mâinile familie Thurzo, iar din 1636 și până în 1945 a fost în proprietatea familiei Csaky.

La castel se ajunge ușor din Kosice, după o oră de condus, pe un drum pitoresc prin Carpații Slovaciei.

Ușor accesibil din Košice sau Miskolc

La Castelul Spis este cel mai ușor de ajuns cu mașina, dinspre Košice, al doilea cel mai mare oraș al Slovaciei, Capitală Culturală Europeană în anul 2013. Un drum pitoresc printr-o regiune muntoasă, care se străbate într-o oră, unește cele două obiective turistice. Castelul nu este departe nici de orașul ungar Miskolc, și stațiunea Miskolctapolca, de unde se ajunge cam în două ore, fără control de graniță, deoarece atât Ungaria cât și Slovacia se află îm Spațiul Schengen.

Nu ratați Capitlul!

Catedrala capitlului

Catedrala capitlului

La marginea orașului Spišské Podhradie, din partea opusă castelului, se află Capitlul Spis, centrul ecleziastic al țipțerilor, unde se afla biserica și reședința episcopală.

În prelungirea acestora s-a format o stradă cu clădiri baroce elegante. Întreg ansamblul ecleziastic, o micuță localitate în sine, este înconjurat de ziduri. Și acest ansamblu este inclus în Patrimoniul UNESCO, dar este mult mai puțin vizitat decât castelul.

Postaţi un comentariu