Profesoara Mădălina Dumitrache, de 18 ani „în slujbă” la Palat: „Părinții văd actoria ca metodă de dezvoltare personală pentru copiii lor, nu ca profesie”

Foto: Dan Bodea

În urmă cu doar două săptămâni, Palatul Copiilor din Cluj se bucura de reușita cursanților săi care au făcut parte din distribuția scurtmetrajului „Bloc 5”, selectat să participe la Festivalul de Film de la Cannes din acest an. În regia Ioanei Băilă, masterandă a UBB, la Facultatea de Teatru și Televiziune, filmul i-a cooptat atât pe elevii grupelor de gimnaziu ale Cercului de Teatru, cât și pe profesoara lor, Mădălina Dumitrache, care de 18 ani predă cursuri de teatru copiilor care simt o anume chemare pentru această artă, sau celor care prin teatru încearcă să scape de inhibiții și alte frici. Datorită în mare parte profesoarei lor și, bineînțeles, echipei din spatele filmului, copiii au avut ocazia să joace într-o producție proiectată în cel mai reprezentativ festival de film din Europa.

„În România, pedagogia teatrală este cumva neinventată. Esențial este să așezi amprenta momentului peste ce ai învățat. Eu pot să spun că textele pe care le-am abordat la clasă în urmă cu 15 ani, astăzi mi se par expirate, atât de repede evoluează generațiile. Ce să mai vorbim despre metodele pedagogice. Învățământul suferă la acest capitol foarte tare. Dar sunt convinsă că profesorii adevărați și-au creat metode proprii”, precizează profesoara de teatru Mădălina Dumitrache.

Născută în Craiova, dar absolventă a Facultății de Litere și a Facultății de Teatru și Televiziune din Cluj-Napoca, Mădălina Dumitrache a descoperit destul de repede în carieră că profesia de dascăl exercitată din spatele unei catedre nu va fi pentru ea o opțiune de lungă durată. Mai exact, și-a dat seama după prima jumătate de oră petrecută într-o sală de clasă că locul ei nu este acolo. „Am început nu tocmai promițător, însă chiar nu puteam să mă împac cu gândul că relația mea cu elevii și evaluarea lor se va baza pe un sistem de notare. Simțeam că eram clădită pentru a lucra într-un alt sistem”, povestește Mădălina Dumitrache. Astfel, după scurta ei experiență „la catedră” avea să cunoască un alt mediu în care a rămas timp de 18 ani.

Încă din studenție Mădălinei i-a plăcut să investească în propria ei persoană. În timpul Facultății de Litere a început să facă parte dintr-o trupă de teatru de amatori unde a cunoscut-o pe una dintre marile doamne ale scenei românești, actrița Melania Ursu, care pe atunci se ocupa de trupa de teatru a Casei de Cultură a Studenților din Cluj. La îndemnul acestei mari actrițe, Mădălina a ajuns să dea la actorie.

„Cu siguranță teatrul m-a echilibrat și m-a făcut conștientă de propriile calități și defecte, la fel cum m-a făcut să înțeleg cât de important este să dai mai departe ce ai învățat”, explică Mădălina.

După experiența din Turda, când a văzut pentru o jumătate de oră ce înseamnă să fii profesor titular în învățământul de masă, în anul 2000 avea să găsească la Palatul Copiilor din Cluj oportunitatea de a înființa un cerc de teatru. Au fost ani în care a trebuit să dezvolte gustul copiilor pentru această disciplină, dar astăzi de cele mai multe ori norma celor 90 de elevi este cu mult depășită. Totul, însă, s-a întâmplat în timp.

„Am început cu grupe de copii din clasele V-VIII și IX-XII, dar acum am inclusiv copii de grădiniță. La Palatul Copiilor doar dacă ești foarte optimist poți să concepi că vei găsi metode atât de bune încât să atragi copiii la cursuri de literatură sau de teatru. Eu, în cei 18 ani de experiență am constatat că este foarte important pentru copii să fie în centrul poveștii, iar în momentul în care îi apropii într-o formă, sau alta, de om, de personaj, atunci i-ai câștigat și poți lucra cu ei”, spune profesoara Mădălina Dumitrache.

În prezent, cursurile se desfășoară într-un spațiu mic care abia le permite copiilor și profesoarei lor să se manifeste corespunzător. Deși ar avea nevoie de o sală mult mai mare de cursuri, poate anexat chiar de un vestiar, Mădălina este conștientă că astfel de cereri sunt foarte greu de onorat de conducere. Și, până la urmă, spune ea, «sărăcia» te provoacă să improvizezi și să suplinești lipsa la nivel corporal și sufletesc.

Foto: Arhiva personală

„Mi-aș dori și caut să găsesc o sală de teatru. Ar fi visul vieții mele să se întâmple asta. Am adaptat până acum tot felul de spații în care să prezentăm spectacolele și am colegi în țară care și ei practică la fel de „asudat” meseria asta. Există la Palatul Copiilor o sală festivă pe care o folosim la reprezentații, dar cursurile le desfășurăm într-o sală nu foarte adecvată pentru un număr foarte mare de copii”, precizează profesoara Mădălina Dumitrache. Cu toate acestea, copiii participă la festivaluri naționale de teatru și câștigă premii după premii. Fiecare grupă are la dispoziție un curs de două ore săptămânal. Pentru grupele de începători semestrul se încheie cu un spectacol, iar cu grupele de avansați, respectiv de performanță, se lucrează la spectacole anuale.

Un spectacol memorabil, își amintește profesoara Mădălina Dumitrache, a fost cel din 2017, cu grupa de performanță, Trupa Șapte.

„Am lucrat la spectacolul Taxi Vinil, de Alina Nelega, un spectacol care trata toate dedesubturile societății contemporane. Provocarea noastră a fost de a pune în scenă situații sau cuvinte frivole într-o manieră artistică. A fost un spectacol foarte bun. Spectacolul s-a jucat în mai multe festivaluri, inclusiv la Festivalul „Teatru Fest” de la Băișoara, pe care Cercul de Teatru îl organizează deja de 12 ani, la Arad, la Timișoara și poate încercăm să mergem anul acesta la Ideo Ideis la București”, a declarat Mădălina pentru Transilvania Reporter.

Foto: Arhiva personală

Sunt două categorii de copii care frecventează cursurile de teatru. Cei veniți din chemare și cei veniți din nevoie. Foarte mulți părinți vin la Palatul Copiilor cu copii care au probleme la nivel emoțional, la nivel de comunicare, sau de gestionare a emoțiilor. „Pe parcurs facem multe exerciții de improvizație, de dezinhibare, exerciții de vorbire. Dar nu suntem un cerc terapeutic. La un așa număr mare de copii nu pot să rezolv toate problemele, dar pot să vin în întâmpinarea acestora”, precizează profesoara Mădălina Dumitrache, mărturisind că nu stă în puterea ei să fie formatoare de oameni sau de deprinderi.

„Pot să îi ajut pe copii să-și pună în evidență propria persoană și să poarte o conversație fără a-și ține ochii în pământ”, spune Mădălina. La cursul de teatru copiii își formează conduita de spectator, conduita de a lucra împreună, unde școala este deficitară, precum și conduita de a se respecta reciproc. „Să îi vedeți cum învață să se ajute între ei. Pare ușor utopic, dar chiar se întâmplă” spune Mădălina Dumitrache. La un moment dat, Mădălina nu exclude varianta de a se întoarce în învățământul de masă. Ca în cazul multor alți profesori aflați în situația de a ține cursuri la Palatul Copiilor și în cazul Mădălinei programul este extrem de obositor, iar timpul alocat familiei este limitat la câteva ore dimineața și alte câteva ore seara târziu. Gândul, însă, de a preda unor copii care vin din plăcere la fiecare curs o ține încă „în sistem”.

Copiilor care frecventează Cercul de teatru de la Palatul Copiilor, Mădălina le recomandă să meargă la teatru, dar nu le recomandă neapărat să urmeze o facultate de teatru. Dacă le-ar recomanda asta, spune ea, este convinsă că ar fi împotriva gândirii părinților lor și atunci nu își permite luxul de a face recomandări. „Părinții văd în continuare teatrul ca metodă de dezvoltare personală pentru copiii lor, nu ca profesie. Desigur, sunt și excepții. Dar fiecare trebuie să aleagă pentru el”, consideră profesoara Mădălina Dumitrache.

„De fiecare dată când studenții de la Facultatea de Teatru și Televiziune au apelat la cercul nostru de teatru, am fost extrem de bucuroasă. Anul trecut am întâlnit-o pe Ioana Băilă care avea nevoie de mai mulți copii pentru scurtmetrajul său. A fost foarte încântată de cât de participativi erau. Alături de ei am participat și eu la filmări și am făcut parte din distribuție. Chiar mă bucur pentru reușita Ioanei”, Mădălina Dumitrache, profesoară de teatru.

Postaţi un comentariu